1. SCURT ISTORIC

Institutia extradarii in dreptul roman apare de la sfarsitul secolului al XIX -; lea. x3d3dr
Recent Romania a cerut extradarea unor ofiteri taiwanezi de pe nava „ Maersk -; Dubai”, acuzati de uciderea a trei pasageri clandestini romani, pe care i-a abandonat pe mare, in apele teritoriale canadiene. Cererea a fost fundamentata pe un tratat incheiat intre Marea Britanie si Romania, datand inca din anul 1893, in baza caruia Canada este considerata parte a Commonwelth- ului.
Insa cele mai elocvente izvoare despre institutia extradarii sunt cele de la inceputul secolului XX, respectiv Constitutia Regatului Romaniei din 1923, unde, in Titlul II, art. 32 se spune: „ Extradarea refugiatilor politici este oprita”.
La 20 aprilie 1929 se semneaza un Protocol privind considerarea infractiunilor de falsificare de moneda ca infractiuni de drept comun, in ceea ce priveste extradarea, iar la 3 mai 1930 Regele semneaza Decretul 1460 privind promulgarea legii privind ratificarea Protocolului.
Codul Penal din 1936, denumit si Codul Penal Carol al II-lea, stipuleaza, in capitolul IX, articolul 634, aliniatele 1-6 conditiile de fond, conditiile privitoare la infractiune, pedeapsa si cu privire la urmari.
Codul penal roman din 1968, in articolele 6 si 9 are reglementari privitoare la extradare.
Astfel, potrivit art. 6 alin. 2, „ Pentru infractiunile indreptate impotriva intereselor statului roman sau contra unui cetatean roman, infractorul poate fi judecat si in cazul in care s-a obtinut extradarea lui”. In art. 9 denumit „ Extradarea” se prevede ca aceasta se acorda sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si, in lipsa acestora, in temeiul legii.
Prima lege privind extradarea este Legea nr. 4/1971

Constitutia Romaniei din anul 1991, in articolul 19, aliniatele 1 si 2 stipuleaza: „ Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania” si „ Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unor conventii internationale sau in conditii de reciprocitate”
Parlamentul Romaniei a ratificat si a fost publicata in Monitorul Oficial, partea I, la data de 14.05.1997, Conventia europeana de extradare, din 13 decembrie 1957, precum si cele doua protocoale aditionale la aceasta, din 1975 si 1978.
Doamna profesoara Rodica-Mihaela Stanoiu spunea:
„Extradarea apare ca un act bilateral ce intervine intre doua state: unul pe teritoriul caruia se afla infractorul refugiat si caruia i se adreseaza cererea de extradare ( statul solicitat ) si altul care este interesat in pedepsirea infractorului si care adreseaza in acest scop cererea de extradare (statul solicitant ). Prin finalitatea sa, extradarea este deci un act de asistenta judiciara internationala in materie penala, prin care un infractor este transferat dintr-un stat in altul pentru a fi tras la raspundere pentru infractiunea savarsita.” (1 )
Romania a incheiat conventii de asistenta juridica cu mai multe state, si anume: Albania, Algeria, Belgia, Bulgaria, Republica Populara Democrata Coreeana, Cuba, Franta, Germania, Grecia, Italia, Maroc, Mongolia, Polonia, Rusia, Siria, Tunisia, Turcia, Ungaria.
Cel de-al VIII-lea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul delicventilor a aprobat tratatul tip extradare. Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat acest Tratat prin Rezolutia nr. 45/116 din 14 septembrie 1990, invitand statele membre sa colaboreze, in cadrul unor aranjamente bilaterale si multilaterale, in vederea intaririi masurilor de prevenire a criminalitatii si de intarire a procesului de justitie penala. ( 2 )
-----------------------------------------------------------------------------------1. Stanoiu, Rodica Mihaela - „ Asistenta juridica internationala in materie penala” ( Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1977, pag.99)
2.Boroi, Alexandru -; „ Drept penal. Parte generala”, Ed. All Back, Bucuresti, 2000, pag. 59

In anul 2001, vrand sa-si alinieze legislatia cu cea europeana, Parlamentul Romaniei a promulgat Legea nr. 296 din 7 iunie (2001) privind extradarea, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 326/18.06.2001.

2. ANALIZA EXTRADARII

Legea nr. 296/2001 este structurata in sase capitole, fiecare capitol fiind la randul sau impartit in sectiuni.
Capitolul I reglementeaza obligatia de a extrada, preeminenta dreptului international si declaratia de reciprocitate.
Referitor la obligatia de a extrada, art. 1 din lege prevede ca Romania accepta sa predea, la cererea de extradare a unui stat, persoanele aflate pe teritoriul sau si care sunt urmarite penal sau trimise in judecata pentru o infractiune ori sunt cautate in vederea executarii unei pedepse de catre autoritatile judiciare ale statului solicitant.
Astfel, domnul profesor Constantin Bulai (2) remarca:
„ Extradarea este actul prin care un stat, pe al carui teritoriu s-a refugiat un infractor, preda ( remite) la cererea altui stat pe acel infractor pentru a fi judecat ori pus sa execute pedeapsa la care fusese condamnat de instantele acelui stat.
Extradarea este o institutie utila in lupta impotriva fenomenului infractional. Fara utilizarea ei nu s-ar putea infaptui sanctionarea prin aplicarea legii penale in temeiul principiului teritorialitatii, in cazurile in care, dupa savarsirea infractiunii pe teritoriul tarii, infractorul a reusit sa-l paraseasca. De asemenea, nu s-ar putea realiza aplicarea legii penale in temeiul principiilor personalitatii si realitatii legii penale.”
Potrivit art. 3 alin. 2 proiectul de intelegere ( pentru declaratia de reciprocitate data de statul solicitant ) se
_________________________________________________

3.C. Bulai - „Drept penal. Parte generala”, vol. I, Bucuresti, 1979, pag. 195 si urm.

negociaza din partea statului roman de Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe.
Capitolul II, privind conditii pentru extradare, are cinci sectiuni: a) Conditii privitoare la persoana; b) Conditii privitoare la fapte; c) Conditii privitoare la pedeapsa; d) Conditii privitoare la competenta; e) Conditii privitoare la procedura

a. Conditii privitoare la persoana;
Persoanele supuse extradarii ( art. 4 ) sunt acelea a caror predare este solicitata de un alt stat in care sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata pentru savarsirea unei infractiuni ori sunt cautate in vederea executarii unei pedepse penale
Persoanele exceptate de la extradarea din Romania, potrivit art. 5, sunt :
Ø Cetatenii romani;
Ø Persoanele carora li s-a acordat dreptul de azil in Romania;

Ø Persoanele straine care au imunitate de jurisdictie;
Extradarea oricarei alte persoane straine poate fi refuzata sau amanata, daca predarea acesteia este susceptibila sa aiba consecinte de o gravitate deosebita pentru ea, in special din cauza varstei sau a starii sale de sanatate.
Calitate de cetatean roman sau de refugiat politic in Romania se apreciaza la data hotararii asupra executarii.

Obligatii in cazul neextradarii

Refuzul extradarii propriului cetatean ori a refugiatului politic obliga statul roman ca la cererea statului solicitant sa supuna cauza autoritatilor sale judiciare competente, astfel incat sa se poata exercita urmarirea penala si judecata, daca este cazul.
In cazul in care Romania opteaza pentru solutia refuzului extradarii unui strain, invinuit sau condamnat in alt stat pentru infractiuni grave sau pentru cele incriminate prin conventii internationale care nu impun un alt mod de represiune, examinarea propriei competente si exercitarea, daca este cazul, a actiunii penale se fac din oficiu, fara exceptie si fara intarziere. Autoritatile romane hotarasc in aceleasi conditii ca si pentru orice infractiune cu caracter grav prevazuta si pedepsita de legea romana ( art. 7 alin. 2 ). b. Conditii referitoare la fapta
Dubla incriminare
Extradarea poate fi admisa numai daca fapta pentru care este invinuita sau a fost condamnata persoana a carei extradare se cere este prevazuta ca infractiune atat de legea statului solicitant cat si de legea statului solicitat.

Infractiuni politice
Extradarea nu se acorda daca infractiunea pentru care este ceruta extradarea este considerata de statul solicitat ca infractiune politica sau ca fapta conexa unei asemenea infractiuni.
Atentatul la viata unui sef de stat sau a unui membru al familiei sale nu este considerat infractiune politica.
Nu sunt considerate infractiuni politice : crimele impotriva umanitatii si alte violari similare ale legii razboiului, precum nici un act de natura terorista.

Infractiuni militare
Extradarea motivata de infractiuni militare care nu constituie infractiuni de drept comun este exclusa din campul de aplicare al prezentei legi.

Infractiuni fiscale
In materie de taxe si impozite, de vama si de schimb valutar, extradarea va fi acordata intre statele parti la Conventia europeana de extradare si la protocoalele sale.

c. Conditii privitoare la pedeapsa

Gravitatea pedepsei
Romania acorda extradarea , in vederea urmaririi sau judecarii, numai pentru fapte a caror savarsire atrage, potrivit legislatiei statului solicitant, o pedeapsa privativa de libertate mai mare de 2 ani, iar in vederea executarii unei sanctiuni penale, numai daca aceasta este mai mare de 1 an ( art. 12 )

Pedeapsa capitala
Articolul 13 din lege prevede ca daca fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu moartea de catre lege statului solicitant, extradarea nu va putea fi acordata decat cu conditia ca statul respectiv ca pedeapsa va fi comutata.
Pedeapsa cu suspendarea executarii
Fractiunea de pedeapsa ramasa de executat trebuie sa corespunda exigentelor de gravitate de la art. 12 pentru acordarea extradarii.

Locul savarsirii infractiunii
Cand infractiunea a fost savarsita in afara teritoriului statului solicitant, extradarea poate fi refuzata.

d. Conditii privitoare la competenta
Romania poate sa refuze extradarea persoanei reclamate pentru o infractiune care, potrivit legislatiei romane, a fost savarsita in totul sau in parte pe teritoriul sau.
Cand infractiunea a fost savarsita in afara teritoriului statului solicitant, extradarea va putea fi refuzata numai daca legislatia statului roman nu autorizeaza urmarirea unei infractiuni de acelasi fel, savarsita in afara teritoriului sau, ori nu autorizeaza extradarea pentru infractiunea care face obiectul cererii.

e. Conditii privitoare la procedura
Extradarea se poate refuza si pentru urmatoarele considerente:
· Urmariri in paralel;
· Lipsa plangerii prealabile;
· Dreptul la aparare;
· Judecarea in lipsa;
· Non bis in idem;
· Prescriptie;
· Amnistie;
· Gratiere

Capitolul III se refera pe larg la procedura extradarii.
Cererea de extradare, potrivit art. 24 din lege, trebuie formulata in scris de autoritatea competenta a statului solicitant si se adreseaza Ministerului Justitiei din Romania.
In sprijinul cererii se vor prezenta documente referitoare la hotarari judecatoresti, expunerea faptelor, dispozitii legale aplicabile. La cerere, ulterior, se vor comunica si informatii suplimentare.
Cererea de extradare si actele anexe ajung la Ministerul Justitiei, care le examineaza, sub aspectul reciprocitatii pentru extradare, al existentei unui impediment in angajarea procedurii. In cel mult 5 zile Ministerul Justitiei transmite cererea si actele anexe Parchetului competent.

In 24 de ore de la primirea cererii de extradare si actelor anexe, Parchetul trebuie sa identifice si sa aresteze in vederea extradarii persoana reclamata. Cel reclamat este depus apoi la penitenciar, dupa care procurorul sesizeaza de indata Curtea de Apel competenta. Aceasta, in complet format din doi judecatori, examineaza si se pronunta asupra starii de arest in scop de extradare.
Art. 33 reglementeaza arestarea provizorie, pe care autoritatile competente ale statului solicitant o pot cere chiar inainte de formularea cererii de extradare.
Procedura extradarii la Curtea de Apel este reglementata in art. 34. La primul termen instanta procedeaza la luarea interogatoriului persoanei extradabile, care va fi asistata gratuit de un interpret si de un avocat din oficiu, daca nu exista un avocat ales.
Dupa interogatoriu, persoana extradabila poate sa opteze fie pentru extradarea voluntara, fie pentru continuarea procedurii, in caz de opunere la extradare.
Conform art. 37 din lege, Curtea de Apel, dupa examinarea cererii de extradare, poate sa dispuna fie conexarea dosarelor ( in cazul concursului de cereri ), fie amanarea solutionarii cererii pentru informatii suplimentare, fie sa constate prin sentinta daca sunt sau nu sunt intrunite conditiile extradarii. In acest ultim caz, cand Curtea de Apel constata ca sunt indeplinite conditiile de extradare, hotaraste admiterea cererii de extradare. Sentinta poate fi atacata cu recurs.
Referitor la extradarea activa, solicitarea extradarii se face de catre statul roman unui stat strain la propunerea motivata a procurorului competent sau a presedintelui instantei competente, dupa caz.
Solutiile procurorului sau judecatorului privind propunerea de a se cere extradarea sunt inaintate Procurorului General competent sau Ministerului Justitiei.
Ministerul Justitiei, daca socoteste ca extradarea propusa este fondata, definitiveaza si semneaza cererea de extradare, dupa care aceasta si actele anexe se transmit statului solicitat.

In capitolul IV sunt reglementate efectele extradarii.

Partea romana va face cunoscuta de urgenta partii solicitante solutia adoptata asupra extradarii, comunicandu-i totodata un extras de pe decizia definitiva.
Asa cu prevede art. 45 alin. 4, locul predarii va fi, de regula, un punct de frontiera al statului roman.
Sunt reglementate in continuare reextradarea, predarea amanata sau conditionata, remiterea de obiecte si tranzitul.
In art. 50 -; 52 sunt precizate obligatiile statului roman solicitant.
Daca extradatul urmeaza sa execute o pedeapsa definitiva, el va fi depus la penitenciar.
Potrivit regulii specialitatii, persoana care va fi predata ca efect al extradarii nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei pedepse, nici supusa oricarei alte restrictii, a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea.

Capitolul V reglementeaza extradarea aparenta, cu referire la crime internationale grave, cand cererea de extradare se examineaza printr-o procedura legala distincta, si frauda la extradare. Potrivit acesteia din urma, predarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontiera sau alta masura de acelasi fel este interzisa, ori de cate ori ascunde vointa de a se eluda regulile de extradare.
Dupa publicarea in Monitorul Oficial ( partea I ) a Legii nr. 296/2001, dispozitiile Legii nr. 4 din 18 martie 1971 s-au abrogat.

3. IN LOC DE CONCLUZII
Pentru a sublinia importanta pe care o are institutia expulzarii, cred ca nu este mai convingator altceva decat o speta rezolvata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Reclamantul, Jens Soering, cetatean german, s-a nascut la data de 01.08.1966, in momentul acela aflandu-se intr-o inchisoare din Regatul Unit, asteptand extradarea in Statele Unite ale Americii, unde trebuia sa fie judecat in statul Virginia, pentru doua infractiuni de omor, susceptibile de pedeapsa capitala.
Tanarul se confruntase cu posibilitatea unei detentii prelungite in „ Culoarul mortii”. Recunoscand ca pedeapsa capitala nu este in sine nelegala in S.U.A., Curtea a statuat ca supunerea reclamantului la „ sindromul culoarului mortii” ar fi contrar drepturilor ce ii sunt garantate de art. 3 si ca Regatul Unit ar fi astfel raspunzator fata de dispozitiile Conventiei.
„ Extradarea cuiva in aceste conditii ar fi impotriva standardelor justitiei europene si contrara ordinii publice in Europa.” ( 4 )
_________________________________________________