1.1. Scurt istoric privind aparitia si evolutia impozitelor si taxelor
Impozitele sunt cea mai importanta resursa financiara a statului si cea mai
veche, in ordinea aparitiei veniturilor publice . c2c10cb
In acceptiune generala, impozitele reprezinta o prelevare 88888 la dispozitia
statului a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice,
in vederea acoperirii cheltuielilor publice . Aceasta prelevare se face
in mod obligatoriu cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din
partea statului . Autoritate abslitata cu instituirea de impozite este statul,
dreptu acestuia de a introduce impozite exercitandu-se, de cele mai multe
ori, prin intermediul organelor centrale, Parlamentul, iar uneori si prin organele
administratiei centrale de stat locale .
Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de inportanta
generala, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in
favoarea unitatilor administrativ locale .
Oricare ar fi institutia care percepe impozitul, aceasta se face in virtutea
autorizarii legii . Legea care introduce ipozitul este data de Parlament, dar
este aplicata de Guvern si de Administratia Financiara .
Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitiv si nerambursabil
. Caracterul definitiv al impozitului evidentiaza lipsa obligatiei de restituire
direct catre platitor a sumei percepute . In schimbul acestora, platitorii nu
pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata .
Pentru toate societatile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul
alimentator cu venituri banesti a bugetului, dar si importante instrumente de
politica financiara, economica si sociala .
Initial, unicul rol al impozitelor a fost de natura pur financiara . Din punct
de vedere al rolului pe plan financiar, acestea constutuie principalul mijloc
de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor
publice .
Fiecarui moment de dezvoltare al societatii ii carespunde unui anumit
nivel al impozitelor, nivel care se schimba pe masura acestei dezvoltari .Specific
evolutiei impozitelor in perioada postbelica este tendinta cresterii lor
in marime absoluta si relativa. Sporirea volumului impozitelor s-a realizat
prin cresterea numarului platilor, cresterea volumului materiei impozabile,
precum si prin majorarea cotelor de impunere . Astfel, in tarile dezvoltate,
impozitele si taxele procura intre opt si noua zecimi din totalul resurselor
financiare ale statului . In tarile in curs de dezvoltare, procurarea
impozitelor si taxelor cunoaste diferente mai mari in totalul resurselor
financiare, variind intre cinci si noua zecimi .
In perioada moderna, impozitele au dobandit un rol, fiind folosite ca
instrument de interventie al statului in viata economica au devenit o
metoda de conducere prin care se regleza mecanismele pietei . In functie de
intentia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca instrument de stimulare
sau franare a unor activitati de crestere ori reducere a productiei sau
consumului unui anumit produs . Ele servesc ca metode interventioniste cu caracter
conjunctural sau structural, pentru corectarea evolutiei, pentru stabilizarea
si echilibrarea cresterii economice .
In cazurile cand se urmareste o activitate a vietii economice, prin intermediul
impozitelor, se actioneaza prin diminuarea marimii acestora, iar atunci cand
se urmareste 8888 cresterii se procedeaza la suprataxare, prin majorarea nivelului
impozitelor si multiplicare numarului lor.
Intereseaza in mod deosebit, folosirea impozitelor ca instrument de incurajare,
de stimulare a activitatii . In ultimul timp s-au impus unele modalitati specifice
cum sunt : reducerea prosperitatii impozitelor, care are ca urmare sporire profiturilor
ce raman la dispozitia aagentilor economici ; practicarea de bonificatii fiscale ; practicarea amortizarilor acclerate a mijloacelor fixe, care lasa agentilor
economici o parte mai mare din profit .
Toate acestea sunt fie scutiri de impozite, fie reduceri sau anumite inlesniri
cu carecter fiscal .
Pe plan social rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca, prin intermediul
lor, statul redistribuie o parte importanta din produsul intern brut intre
clase si grupuri sociale intre persoanele fizice si cele juridice . In
acest mod are loc o anumita rectificare a discrepantelor dintre nivelurile veniturilor
.
Modalitatile de interventie sunt numeroase : practicarea unui nivel minim de venit neimpozabil ; acordarea de inlesniri fiscale categoriilor defavorizate ; reducerea impozitelor pentru anumite bunuri de prima necesitate ; majorarea impozitelor pentru acele bunuri ale caror consum trebuie tinut sub
control (alcool, tutun, bunuri de lux) .
In cazul consumului, daca se doreste stimularea cereriii se actioneaza prin
reduceri de impozite si prin micsorarea numarului impozitelor, iar daca se doreste
diminuarea cererii se procedeaza la o majorare a impozitului pe bunurile sauserviciile
respective si la o multiplicare a numarului de impozite .
Folosirea impozitelor in plan social urmareste asigurarea bunastarii,
securitatii si justitiei social .
Prin lege se stabilesc anumite limite ale impozitelor, al caror nivel difera
de la o tara la alta, si de la o perioada la alta . Astfel, dupa cel de-al doilea
razboi mondial se considera ca aceasta limita reprezinta 25% din PNB . In a
doua jumatate a anilor ’80 aceasta pondere reprezenta, in majoritatea
tarilor dezvoltate din Europa, intre 35% si 45% .
Un nivel prea ridicat al impozitelor aduce neajunsuri, slabeste initiativa si
multiplica fenomenele de evaziune si frauda fiscala, genereaza inflatia . De
aceea, se considera un nivel rational al impozitelor dincolo de care s-ar inregistra
descresteri in randamentul acestora .
Limita impozitelor este influentata atat de factori externi sistemului
de impozite, cat si de factori interni acestuia .
Din categoria factorilor externi sitemului de impozite care influenteaza limita
impozitelor se pot mentiona :
` nivelul produsului intern brut pe locuitor ; nivelul mediu al impozitului si 88888 prioritatile stabilite de stat in ceea ce priveste destinatia resurselor
financiare concentrate la dispozitia sa.
In cadrul factorilor proprii sistemului de impozite, careinfluenteaza limita
impozitelor, locul cel mai important il ocupa progresivitatea cotelor
de impunere . In tarile in care impozitele au o pondere mai ridicata in
produsul intern brut, intalnim si cote de impunere cu o progresivitate
mai accentuata .
1.2 Continutul si caracteristicile impozitelor si taxelor
Impozitul este o categorie financiara, cu caracter istoric, a carei aparitie
este legata de existenta statului si a banilor .
Conceptiile vizand necesitatea si rolul impozitelor se intemeiaza
pe teoriile despre stat si criteriile ce trebuie luate in considerare
pentru dimensionarea taxelor fiscale . In legatura cu acestea au fost formulate
teoria echivalentei, teoria sacrificiului si cele trei variante ale sale -;
teoria sacrificiului proportional, teoria sacrificiului egal si teoria sacrificiului
minim .
Adeptii teoriei echivalentei sustin ca impozitele reprezinta o contraprestatie
pe care cetatenii o datoreaza statului pentru serviciile aduse de catre acesta
.
Teoria sigurantei sustine ca impozitele trebuie considerate drept prime de asigurare
pentru viata si averea cetatenilor . Creand conditii pentru desfasurarea
in siguranta a diferitelor activitati (prin legi, institutii si organe
de stat ), statul trebuie sa primeasca o parte din veniturile realizate sub
protectia sa sub forma impozitelor .
Potrivit teoriei sacrificiului, statul este un produs necesar al dezvoltarii
istorice, iar impozitul reprezinta un produs necesar al raportului putere si
8888 . In consecinta, in calitatea sa de institutie de suprastructura, statul
are dreptul sa ceara supusilor sa faca un anumit sacrificiu menit sa acopere
cheltuielile publice . Potrivit primei variante a teoriei, utilitatea absoluta
specificata prin impozite, trebuie sa fie egela pentru toti indivizii . In varianta
a treia se considera ca impozitul este egal cu predarea proportionala din utilitatea
individuala, raportata la calitatea totala . Varianta a treia sustine ca impunerea
trebuie sa aiba o sarcina minima pentru totalitatea platitorilor de impozite.
Definitiile date impozitelor reflecta pozitia fata de teoriile mentionate .
Astfel , se afirma ca “ impozitele reprezinta pretul serviciilor prestate
de stat “ sau ca “ impozitele sunt preturi stabilite prin constrangere
pentru serviciile guvernamentale “ . Alti autori apreciaza ca “
impozitele sunt pretinse de stat in virtutea suveranitatii sale si sunt
destinate sa acopere cheltuielile generale ale statului “ . Sintetizand
pluritatea definitiilor mentionate si multe altele ce exista in literatura
de specialitate , considera ca, impozitul reprezinta o forma de prelevare silita
la dispozitia statului, fara contraprestatie directa si cu titlu nerestituibil,
a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice si/sau juridice, in
vederea acoperirii unor necesitati publice . Aceasta definitie releva ca impozitul
are urmatoarele caracteristici : a) este o prelevare silita, cu caracter obligatoriu care se efectueaza in
numele suveranitatii statului ; b) impozitul nu presupune si o prestatie directa ( si imediata ) din partea
statului . Prin aceasta impozitele se deosebesc de taxe, in cazul carora
exista un raport de contraserviciu direct . Desigur, impozitele presupun realizarea
unor contraservicii publice ( aparare nationala, securitate si ordine publica,
asistenta sociala, reprezentarea tarii pe plan extern, etc.) dar acestea nu
sunt percepute usor de oricare dintre contribuabili . Aceste servicii publice
exista si se manifesta pentru intreaga comunitate umana a fiecarei tari
. c) relevarile cu titlu de impozit sunt nerestituibile , astfec ca niciunul dintre
contribuabili nu poate pretinde o piata directa din partea statului, pe baza
impozitelor suportate . prin aceasta impozitele se deosebesc de imprumuturile
publice care sunt purtatoare de dobanzi ( si alte avantaje) si rambursabile
(amortizabile) .
Dreptul de a introduce impozite revine organelor de stat -; Parlamentul
-; La nivelul intregii tari, sau consilierilor (Parlamentului) locali
la nivelul colectivitatilor locale in virtulea suveranitatii fiscale ale
statului .
Pe plan social, rolul impozitelor se manifesta prin utilizarea lor ca instrument
al redistribuirii unei parti importante a PIB . Aceasta redistribuire apare
in procesul mobilizarii la buget a impozitelor directe si indirecte si
are influenta mai mult sau mai putin intensa asupra comportamentului economic
al diverselor categorii de contribuabili . Totodata, efectele impozitelor se
restrang si in domeniul democratic a intretinerii sanatatii,
si in ultima instanta al asigurarii unui nivel de trai rezonabil pentru
populatia aflata in nevoie .
Efectul major al rolului impozitelor pe plan social, il reprezinta in
ultima instanta , cresterea presiunii fiscale, globale, in majoritatea
tarilor cu economie de piata, concurentala si consolidata .
Elementele tehnice ale impozitelor
Concretizarea si individualizarea fiecarui impozit in parte au o deosebita
ipoztaza atat pentru organele fiscale, cat si pentru contribuabili
in sarcina carora se instituie . In acest scop, se folosesc urmatoarele
elemente tehnice : ubiectul impozitului sau contribuabilul ;
8888 impozitului ; obiectul impozitului ; unitatea de impunere ; cota de impunere ; sursa impozitului ; asistenta fiscala ; termenul de plata ;
Subiectul impozitului sau contribuabilul, este persoana fizica sau juridica
obligata prin lege la plata impozitului . Totodata, in afara obligatiei
de plata a impozitelor datorate, contribuabililor le mai revin si alte obligatii
ce se refera la : declararea obiectelor impozabile si a marimii acestora, intocmirea
anumitor evidente specifice scrise, depunerea la fisc a unor deconturi periodice.
Deasemenea, subiectii de impozite au dreptul de a beneficia de facilitati fiscale
legale si de a contesta operatiile considerate ilegale . Suportatorul impozitului
, este persoana fizica sau juridica din ale carei venituri se suspenda in
mod efectiv impozitul . Acest element este important in legatura cu distinctia
fundamentala dintre impozitele directe si indirecte . Astfel in cazul
impozitelor indirecte potrivit intentiei legii , suportatorul coincide cu subiectul
impozitului, pe cand in cazul impozitelor indirecte subiectul imopozitului
ii revine o indatorire formala de a plati impozitul, caci suportarea
efectiva se realizeza de catre persoana care cumpara produsele sau serviciilor
carora tanzarea este supusa impozitelor . In acest cadru, se manifesta
fenomenul financiar de repercursiune a impozitelor adica de transmiterea obligatiilor
fiscale efective in sarcina altei persoane, diferita de cea care o plateste
initial la buget .
Obiectul impozitului este bunul, venitul sau activitatea pentru care se datoreaza
impozitele indirecte precum si vanzarea, valorificarea sau punerea in
circulatie al unor produse, bunuri si servicii in cadrul serviciilor indirecte.
In mod traditional, acest element poarta denumirea de 8888 impozabila .
Sursa impozitului, indica din ce anume se plateste impozitul adica din venit
sau avere . Ca sursa a impozitului, veniturile apar sub forma salariului , a
profitului, devidentei sau rentei in timp ce averea se prezinta sub forma
de capital ( ca expresie a actiunilor emise de societatile de capital sau a
altor hartii de valoare tranzactionate prin bursele de valori ) sau de
bunuri mobile si imobile . La impozitele pe venit, obiectul coincide in
toate cazurile cu sursa, lucru ce nu se intampla, de regula, in
cele mai multe cazuri, din veniturile realizate de subiectii impozitelor de
pe urma averii respective ( dividente, diferen&e de curs $n cazul hartiilor
de valoare, chirii in cazul bunurilor mobile sau imobile) sau din alte
venituri .Ca urmare obiectul impozitelor pe avere nu coincide cu sursa.
Unitatea de impunere este reprezentata de unitatea in care se exprima
obiectul impozabil . Aceasta are fie o expresie monetara in cazul impozitelor
pe venit, fie diverse expresii fizice- naturale ( metru patrat, hetar, Kg, etc.)
in cazul impozitelor pe avere cota impozitului este marimea impozitului
stabilita pentru fiecare marime de impunere . Aceasta poate sa fie o suma fixa
sau o cota procentuala stabilita procentual, progresiv sau regresiv in
raport cu materia impozabila sau cu capacitatea contributiva a subiectului impozitului
.
Asistenta fiscala, da expresii modului de asezare a impozitelor si cuprinde
totalitatea operatiunilor pentru identificarea subiectilor impozabili, stabilirea
marimii materiei impozabile si a cuantumului impozitelor datorate statului .
Termenul de plata precizeaza durata pana la care impozitul trebuie platit
acest termen are caracter imperativ, astfel ca in cazul nerespectarii
sale sunt percepute majorarii de intarziere sau se aplica unele
sanctiuni sub forma de opriri de salarii, punerea sechestrului pe unele bunuri,
tanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate si altele .
Bugetele locale sunt incluse in structura bugetului public national (
sau, mai bine zis, in cadrul sistemului bugetar), dar se elaboreaza, se
adopta si se executa de catre fiecare entitate administrativ teritoriala. In
consecinta, ele au venituri proprii si utilizari proprii .
Impozitele si taxele directe mobilizate la aceste bugete sunt cu mult mai multe,
in comparatie cu acelea care se mobilizeaza la bugetul administratiei
de stat . De asemene, in formarea bugetelor locale poanderea acestora
este cu mult mai mare fata de cea detinuta de impozitele indirecte, comparativ
cu aceleasi ponderi inregistrate in cadrul bugetelor administratiei
centrale de stat .
O alta trasatura caracteristica a acestei categorii de venituri bugetare se
refera la faptul ca ele provin in proportie covarsitoare de la populatie
. In situatia actuala in Romania, cutot numarul lor relativ mare,
impozitele si taxele directe percepute la bugetele locale se afla cu mult sub
nivelul necesitatilor de resurse ale acestor bugete . Ca urmare pentru realizarea
ehilibrului acesta, de la bugetul administratiei de stat, se aloca transferuri
si sume defalcate din impozitul pe veniturile salariale .
Potrivit reglementarilor locale in vigoare la bugetele locale sunt mobilizate
urmatoare impozite si taxe directe :
1. impozitul pe profit datorat de regiile autonome locale ( in cazul cand
acestea obtin profit)
2. impozitul pe venitul agricol
3. impozitul pe veniturile liberprofesionistilor, al meseriasilor si al altor
persoane reglementat prin decretul nr.153/1954, cu modificarile ulterioare
4. impozitul pe veniturile asociatiilor familiare si ale persoanelor fizice
autorizate sa desfasoare activitati economico sociale in mod independent,
reglementat prin decretul lege 154/1990
5. impozitul asupra veniturilor realizate de oamenii de litere, arta si stiinta
6. impozitul asupra veniturilor de inscrieri si subinscrieri de
cladiri, terenuri si camere mobilate sau nemobilate
7. impozitul pe cladiri
8. impozitul pe terenurile ocupate de cladiri si alte constructii
9. taxa asupra mijloacelor de transport
10. taxa pentru folosirea locurilor publice de desfacere
11. taxele pentru eliberarea certificatelor, a vizelor si autorizatiilor in
domeniul constructiilor
12. taxele pentru folosire mijloacelor de publicitate , afisaj si reclama
13. taxa pentru sederea in sttiunile balneoclimaterice
14. taxa pentru vizitarea muzeelor caselor memoriale, monumentelor istorce de
arhitectura si arheologie
15. taxa pentru cazanele de fabricat rachiu, masinile de cereale si ferestraiele
mecanice pentru lemn, piesele de ulei
16. taxa pentru daracele, 8888 pentruboia de ardei
17. taxa pentru detinerea de caini
18. alte taxe specifice, pentru serviciile publice sau 8888 ( acestea fiind
interpretate de legea bugetului de stat pentru anul 1995 cu venituri nefiscale)
19. taxe pentru folosirea terenurilor propietate de stat in alte scopuri
decat productia agricola sau silvica in calitate de venit atribuit
de la bugetul administratiei centrale de stat
20. taxele de timbru asupra succesiunilor si alte taxe de timbru de la populatie
1.3. Deosebiri intre impozite si taxe ca notiuni fiscale
Ca forma a impozitelor indirecte, taxele reprezinta platile pe care le fac
diferite persoane fizice sau juridice pentru serviciile efectuate in favoarea
lor de anumite institutii de drept public .
Taxele intrunesc majoritatea trasaturilor specifice impozitelor directe
si anume :
- caracter obligatoriu ;
- titlu nerambursabil ;
- urmarire in caz de neplata ;
Intre impozite si taxe exita unele deosebiri . Astfel in cazul impozitului
lipseste cu totul obligatia prestarii unui serviciu direct si imediat din parte
societatii, situatia fiind inversa in ceea ce priveste taxele .
Deosebiri intre impozite si taxe exista si in ce priveste modul
de determinare a cuantumului acestora . Astfel, cuantumul impozitului se stabileste,
in principal, in functie de venitul impozabil, in timp ca
marimea taxei este influentata, in general de natura servicilui prestat
.
Termenele de plata sunt stabilite la date fixe -; pentru impozite -;
si in momentul solicitarii sau dupa efectuarea prestatiei serviciilor
-; la taxe .
In ce priveste deosebirile din punct de vedere al echivalentului ; in
unele cazuri aceasta are un caracter relativ deoarece sunt reglementate si taxe
care se percep fara un echivalent direct si imediat, precum si taxe care numai
in parte reprezintaechivalentul serviciului prestat (de exemplu, taxele
locale care se datoreaza annual de catre persoanele fizice care poseda mijloace
de transport ) .
1.4.Clasificarea impozitelor si taxelor locale
Contributia cetatenilor la suportarea cheltuielilor publice reprezinta o obligatie
constitutionala (art -; 53 (1) din legea fundamentala).
Consacrand aceasta obligatiei, constitutia a prevazut si limitele sale,
care reprezinta garantii constitutionale ale dreptului de propietate, ale averii
cetatenilor in general, orice contributie la cheltuielile publice constituind
o sarcina ce afecteaza exercitiul acestui drept ( colectiv autori -; Constitutia
Romaniei, Monitorul Oficial, Bucuresti 1992 pag 126 -; 127 ) . Limitele
respective sunt urmatoarele :
- contributia cetatenilor la cheltuielile publice poate consta numai din plata
impozitelor si taxelor, iar acestea se pot stabili, potrivit art.138, doar prin
lege sau in ce priveste impozitele si taxele locale si judetene, in
conditiile legii orice prestatii fiind -; potrivit art.53(3) -; interzise,
in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale
- sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure ajustarea justa a sarcinilor
fiscale, adica sa aiba la baza principiul echitatii, al egalitatii de sanse
cu excluderea oricarui privilegiu sau discriminare .
In practica financiara se utilizeaza o diversitate de impozite care se deosebesc
nu numai ca forma dar si din punct de vedere al continutului . De aceea, clasificarea
lor dupa trasaturi comune este absolut necesara . In acest scop, se folosesc
criterii stiintifice variate, vizand :
- trasaturile de fond si de forma, sau incidenta asupra contribuabililor ;
- obiectul ;
- scopul urmarit prin instituirea lor ;
- frecventa cu care se realizeaza ;
- institutia care le administreaza .
Clasificarea impozitelor si taxelor locale
I. Pentru bugetul de stat
1. Venituri curente
A. venituri fiscale
A1 impozite directe
1. Impozitul pe profit
2. Impozitul pe salarii
3. Alte impozite directe a. impozitul pe veniturile realizate de persoane fizice, juridice si nerezidente b. impozitul pe profitul obtinut din activitati comerciale ilicite sau din nerespectarea
legii privind protectia consumatorilor c. impozitul pe dividentele realizate de societatile comerciale d. impozitul pe onorariile avocatiilor si notarilor publici e. alte incasari din impozite directe
4. Contributii : a. contributia pentru pensia suplimentara
A2. Impozite indirecte :
1. Taxa pe valoare adaugata
2. Accize si impozite pe circulatie
3. Taxe vamale : a. taxe vamale de la persoane juridice b. taxe vamale si alte venituri incasate de la persoane fizice prin unitatile
vamale
4. Alte impozite indirecte : a. majorari si penalitati de intarziere pentru venituri nevarsate
la termen b. taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare
c. taxe pentru activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor
minerale d. taxe judiciare de timbru e. taxe de timbru pentru contestatii si plangeri asupra sumelor constatate
si aplicate prin acte de control sau de impunere ale Organelor Ministerului
Finantelor f. taxe de timbru pentru activitatea notariala g. alte incasari din impozite indirecte
B. Venituri nefiscale
1.Varsaminte di bugetul net al regiilor autonome
2.Varsaminte de la institutiile publice : a. taxe de metrologie b. taxe pentru prestatiile si eliberarea autorizatiilor de transport in
trafic international c. taxe consulare d. taxe pentru analize efectuate de laboratoare, altele decat cele sanitare,
de pe langa institutii e. taxe si alte venituri din protectia mediului f. varsaminte din disponibilitatile institutiilor publice si activitatilor autofinantate
g. varsaminte din veniturile institutiilor publice si activitatile autofinantare
h. alte venituri de la institutiile publice .
3.Diverse venituri a. venituri din aplicare prescriptiei extinctive ( pentru institutiile publice
) b. venituri din amenzi si alte sanctiuni aplicate, potrivit dispozitiilor legale
c. incasarii din cota retinuta, conform Codului penal al Romaniei d. restituiri de fonduri din finantarea bugetara a anilor precedenti e. venituri din concesiuni f. incasarea dobanzilor aferente ratelor lunare din tanzarea
locuintelor construite din fondurile statului g. incasarii din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate si alte
sume constatate odata cu confiscarea potrivit legii h. venituri realizate din incasarea debitelor evidentiate in bilanturile
de lichidare a patrimoniului fostelor C.A.P. i. incasari din alte surse
II.Venituri de capital
1. Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului : a. venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice ; b. venituri din valorificarea stocurilor de la rezervele de stat si de mobilizare
c. venituri din privatizare d. tarsaminte din privatizare pentru constituirea Fondului la dispozitia Guvernului
III. Incasari din rambursare imprumuturilor acordate a. Incasari din rambursare imprumuturilor acordate pentru finalizarea
unor obiective aprobate prin conventii bilaterale si interguvernamentale b. Incasari din rambursare imprumuturilor acordatepentru acoperirea unor
rate catre Regia Autonoma de Electricitate “Renel” si Regia Autonoma
a Gazelor Naturale “Romgaz” Medias c. Incasari din rambursare imprumuturilor acordate din fondul de redresare
financiara
11 Pentru bugetele locale
I Venituri curente
A. Venituri fiscale
A1. Venituri directe
1. Impozitul pe profit
2. Impozite si taxe de la populatie a. Impozitul pe venitul liberprofesionistilor, meseriasilor si ale altor persoane
fizice independente si asociatiilor familiare b. Impozitul pe cladiri de la persoane fizice c. Taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoanele fizice d. Impozitul pe veniturile de inscrieri, subanscrieri, locatii de
gestiune si arendari e. Impozitul pe veniturile obtinute din dreptul de autor si cele cuvenite inventatorilor
si inovatorilor f. Impozitul pe veniturile obtinute din premii sii castiguri in
bani sau in natura g. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice nesalariate h. Impozitul pe terenuri de la persoane fizice i. Alte impozite si taxe de la populatie
3. taxa pentru folosirea terenurilor propietate de stat
4. impozitul pe cladiri de persoanele juridice
5. impozitul pe terenuri de la persoane juridice
6. taxa asupra mijloacelor de transport pentru persoanele juridice
7. alte impozite directe :
- alte incasari din impozite directe
A2. Impozite indirecte
1. Impozitul pe spectacole
2. Alte impozite indirecte a. taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare b. alte taxe de timbru c. alte incasari din impozite indirecte
B Venituri nefiscale
1. Varsaminte din profitul net al regiilor autonome
2. Varsaminte de la institutiile publice a. alte venituri privind circulatia pe drumurile publice b. venituri incasate din contravaloarea lucrarilor de conbatere a daunatorilor
si bolilor in sectorul vegetal c. veniturile unitatilor de reproductie si selectie a animalelor d. veniturile circumscriptiilor, laboratoarelor si dispensarelor veterinare
e. varsaminte din disponibilitatilor institutiilor publice si activitatilor
de autofinantare f. contributii datorate de persoanele beneficiare ale seviciilor cantinelor
de ajutor social g. alte venituri de la institutiile publice
3. Diverse venituri a. venituri din recuperarea cheltuielilor de judecata imputasii si depagubiri
(pentru institutii publice ) b. venituri din amenzi si alte sanctiuni aplicate, potrivit dispozitiilor legale
c. restituiri de fonduri din finantare bugetaraa anilor precedenti d. venituri din concesiuni si inchirieri e. incasari din valorificarea bunurilor confiscate potrivit legii f. venituri realizate din administrarea sau valorificarea bunurilor fostelor
C.A.P. g. venituri din Fondul de investitie la dispozitia Guvernului h. incasari din alte surse
II Venituri din capital
1.Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului a. venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice b. venituri din tanzarea bunurilor locuintelor construite din fondurile
statului c. venituri din privatizare
III.Venituri cu destinatie speciala
1. Taxe speciale
2. Venituri din tanzarea unor bunuri apartinand domeniului privat
3. Venituri din fonduri pentru locuinte
4. Venituri din amortizarea mijloacelor fixe
IV. Cote defalcate din impozitul pe salarii
1.5. Rolul impozitelor in economia Romaniei contemporane
Potrivit legii nr.189 din 14 decmbrie 1998 privind finantele publice locale,
publica in Monitorul Oficial nr.404 din 22 octombrie 1998, se stabilesc
normele privind formare, administrarea, utilizarea si controlul resurselor financiare
ale unitatilor administrativ teritoriale si ale institutiilor si serviciilor
publice de interes local .
Resursele financiare ale unitatilor administrativ teritoriale se constituie
din impozite, taxe si alte venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din
capital, cote si sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si
venituri cu destinatie speciala .
Fundamentarea, repartizarea si dimensionarea cheltuielilor publice locale, de
destinatii si ordonatori de credite, se efectueaza in concordanta cu atributiile
care revin administratiei publice locale si cu prioritatile stabilite de acestea,
in vederea fundamentarii lor si ininteresul comunitatii respective
.
Formarea, si utilizarea resurselor financiare publice locale si costul de executie
al bugetelor locale sunt supuse controlului Curtii de Conturi, potrivit legii
.Trecerea de catre Guvern, in administrarea si fundamentarea administratiei
publice locale, a unor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea
resurselor financiare necesare utilizarii acesteia.
La baza eleborarii aprobarii si executiei bugetare stau priincipiile autonomiei
locale , echilibrului, realitatii, anualitatii si publicitatii.
Autoritatile administrative publice locale au urmatoarele componente si raspunderi
in ceea ce priveste finantele publice locale:
1. elaborarea si aprobarea bugetelor locale la firmele stabilite
2. stabilirea si urmarire impozitelor si taxelor locale in coditiile legii
3. urmarirea executiei bugetelor locale si rectificarea acestora pe parcursul
anului bugetar, in conditii de echilibru bugetar
4. Stabilirea si urmarirea modului de prestare a serviciilor publice locale,
include obtiunea trecerii sau nu a acestor servicii in raspunderea unor
agenti economici specializati sau servicii publice locale, urmarindu-se eficientizarea
acestora in beneficiul cetatenilor
5. Administrarea eficienta a bunurilor din propietatea publica sau privata a
institutiilor administrativ-teritoriale
6. Angajarea de imprumuturi pe termen scurt, mediu si lung si urmarirea achitarii
la scadenta a obligatiilor de plata rezultate din aceste
7. Administrarea resurselor financiare pe parcursul executiei bugetare in
conditii de eficienta
8. Stabilirea obtiunilor si a prioritatilor in aprobarea si in efectuarea
cheltuierlilor publice locale
9. Elaborarea, aprobarea, modificare si urmarirea realizarii programelor de
dezvoltare in perspectiva a unitatilor administrativ-teritoriale ca baza
a gestionarii bugetelor locale anuale
10. Organizarea si urmarirea efectuarii controlului financiar de gestiune asupra
gestiunilor proprii, gestiunilor institutiilor si serviciilor publice din subordinea
consiliilor locale, consiliilor judetene si a consiliului central al municipiului
Bucuresti
Prin bugetele locale se intelege bugetele de venituri si cheltuieli ale
unitatilor administrativ-teritoriale .
Bugetele locale si bugetele institutiilor si serviciilor publice de interes
local se aproba astfel :
1. bugetele locale, de catre consiliile locale, consiliile judetene si consiliul
judetean al municipiului Bucuresti, dupa caz
2. bugetele institutiilor si serviciilor publice, finantate integral sau partial
din bugetele locale, de catre consiliile mentionate la pct. 1 , in functie
de subordonarea acestora
3. bugetele institutiilor si serviciilor publice finantate integral din venituri
extrabugetare , de catre organul de conducere a acestora, cu avizul oradonatorului
principat de credite.
Fiecare comuna, oras, municipiu, sector al municipiului Bucuresti, judet, respectiv
municipiul Bucuresti, intocmeste bugetul local, in conditii de autonomie
potrivit legii.
Intre aceste bugete nu exista relatii de subordonare .
Ordonatorii principali de credite elaboreaza si prezinta o data cu proiectul
annual al bugetului local, o procnoza a acestuia pe urmatorii 3 ani, precum
si programul de investitii publice, detaliat pe obiective si pe ani de executie.
Institutiile publice, in interesul prezentei legi, cuprind autoritatile
unitatilor administrativ-teritoriale, institutiile publice si serviciile publice
de interes local, cu personalitate juridica, indiferent de modul de finantare
a activitatii acestora . Veniturile bugetelor locale se formeaza din impozite
taxe alte venituri si cu venituri cu destinatie speciale, precum si din sume
si cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat , cote aditionale
la unele venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor locale si din transferuri
cu destinatie speciala de la bugetul de stat . Impozitele si taxele locale se
stabilesc de catre consiliile locale judetene si consiliul general al municipiului
Bucuresti dupa caz in limitele si in conditiile legii . Din impozitul
pe salarii datorat bugetului de stat
Impozitele si taxele locale se stabilesc de catre consiliile locale, judetene
si Consiliul general al Municipiului Bucuresti, dupa caz, in limitele
si in conditiile legii.
Din impozitul pe salarii datorat la bugetul de stat, unitatea platitoare vireaza
la data platii salariului , o cota de 50 % la bugetul de stat, 40% la bugetul
unitatilor administrativ-teritoriale ale caror raza se desfasoara activitatea
si 10 % la bugetul judetului respectiv. Pentru municipiul bucuresti cota este
de 50% si se repartizeaza de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti,
pe bugetul fiecarui sector, respectiv pe bugetul municipiului Bucuresti. Aceste
cote pot fi modificate anual prin legea bugetului de stat.
Sumele incasate din vanzarea ca atare sau din valorificarea materialelor
rezultate in urma demolarii , dezmembrarii sau defectarii in conditiile
prevazute de lege, a unor mijloace fixe sau din vanzarea unor bunuri materiale
care apartin institutiilor si serviciilor publice, finantate integral din bugetele
locale, dupa deducerea cheltuielilor efectuate pentru aceste operatiuni, constituie
venituri ale bugetului local si se varsa la acestea.
Sume incasate din concesionarea sau din inchiriere unor bunuri apartinand
domeniului public sau privat , de interes local sau judetean, constituie venituri
ale bugetelor locale.
Sumele incasate din vanzarea unor bunuri apartinand domeniului
privat ale unitatilor administrativ-teritoriale constituie venituri cu destinatie
speciala ale bugetelor locale si se utilizeaza pentru realizarea de investitii
din componenta autoritatilor administratiei publice locale.
Pentru asigurarea echilibrului bugetar al unor unitati administrativ -;
teritoriale, prin legea bugetului de stat, precum si criterii de repartizarea
a acestora pe unitatile administrativ -; teritoriale.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferurile cu
destinatie speciala din bugetul de stat se aproba anual, prin legea bugetului
de stat, pe ansamblul fiecarui judet respectiv al municipiului Bucuresti.
Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat , aprobate anual,
o cota de pana 25% se aloca judetului propriu iar diferenta se repartizeaza
pe comune , orase, municipii, de catre consiliul judetean, prin hotararea,
dupa consultarea primarilor si cu asistenta tehnica de specialitate a directiei
generale a finantelor publice si controlului financiar de stat, in functie
de criteriile de repartizare aprobate.
Transferurile de la bugetul de stat la bugetele locale se vor acorda pentru
investitii finantate din imprumuturile externe, la a caror realizare contribuie
si Guvernul.
Din bugetele locale se finanteaza actiuni social -; culturale sportive
, inclusiv ale cultelor, actiuni de interes local in beneficiul comunitatii,
cheltuieli de intretinere si functionare a administratiei publice locale,
cheltuieli cu destinatie speciala, precum si alte cheltuieli prevazute prin
dispozitii legale.
Consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului Bucuresti si consiliile
locale, dupa caz , pot aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea unor
lucrari si servicii de interes public local. Colaborarea sau asocierea se realizeaza
pe baza de conventii sau contracte de asociere in care se prevad si resursele
financiare reprezentand contributia fiecarei autoritati a administratiei
publice locale implicate. Conventiile sau contractele de asociere se incheie
de catre ordinatorii principali de credite, in conditiile mandatelor aprobate
de fiecare consiliu implicat in colaborare sau asociere.
Consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti,
dupa caz, pot participa cu capital social sau cu bunuri la societati comerciale
pentru realizarea de lucrari de servicii de interes public local sau judetean,
dupa caz. Fondurile necesare se asigura din bugetele locale.
In bugetele locale se inscrie fondul de rezerva bugetara la dispozitia
consiliului local, judetene si al Consiliului General al Municipiului Bucuresti,
dupa caz, in cota de pana 5% in totalul cheltuielilor. Acesta
sa pot utiliza, pe baza hotararilor consiliilor respective , pentru finantarea
actiunilor sau sarcinilor intervenite in cursul anului si pentru inlaturarea
efectelor unor calamitati naturale.
Consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti,
dupa caz, pot aproba si utiliza, in intregime , sume incasate
din veniturile proprii peste cele aprobate prin bugetul local, pentru suplimentarea
cheltuielilor prevazute in aceste bugete, in urmatoarele conditii
:
1 depasirea incasarilor sa fie realizate pe total venituri proprii aprobate
prin bugetul local respectiv si sa mentina pana la finele anului.
2 bugetele respective sa aiba imprumuturi restante, precum si dobanzi
si comisioane neachitate, aferente imprumuturilor contractate.
Cheltuielile pentru investitiile judetelor , municipiilor, oraselor si comunelor,
dupa caz, si ale institutiilor si serviciilor publice de subordonare judeteana
si locala, care se finanteaza, potrivit legii, din bugetul local si din imprumuturi,
se inscriu in programul de investitii al fiecarei unitati administrativ-teritoriale,
care se aproba ca anexa la bugetul local de catre consiliul local judetean si
Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz.
Obiectivele de investitii si celelalte cheltuieli asimilate investitiilor se
inscriu in programul de investitii, dupa caz, in prealabil
documentatiile tehnico- economice, respectiv notele de fundamentare privind
necesitatea si oportunitatea efectuarii cheltuielilor de investitii, au fost
elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale.
Ordonatorii principali de credite stabilesc prioritatile in repartizarea
sumelor de fiecare obiectiv inscris in programul de investitii,
in limita fondurilor cuprinse in proiectul de buget cu aceste destinatii,
asigurand totodata , utilizarea rationala si eficienta a acestor fonduri,
precum si realizarea obiectivelor de investitii in cadrul duratelor de
executie aprobate.
Proiectele bugetelor locale se elaboreaza pe baza proiectelor bugetelor proprii
ale administratiei publice locale, ale institutiilor si serviciilor publice
de subordonare locala.
Ordinatorii principali de credite ai bugetelor locale prezinta proiectele bugetelor
locale, echilibrate, directiilor generale ale finantelor publice si controlului
financiar de stat, pana la data de 15 mai a fiecarui an, urmand
ca aceasta sa depuna la Ministerul Finantelor proiectele bugetelor locale pe
ansamblul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti, cel mai tarziu
pana la data de 1 iunie a fiecarui an.
Veniturile si cheltuielile prevazute si bugetele locale se repartizeaza pe trimestre,
in functie de termenele legale de incasare a veniturilor si de perioada
in care este necesara efectuarea cheltuielilor si se aproba de catre.
1. Ministerul Finantelor pentru sumele defalcate din unele venituri al bugetului
de stat si pentru transferurilor de la acest buget, pe baza propunerilor ordinatorilor
principali de credite ai bugetelor locale, transmise de directiile generale
ale finantelor publice si controlul financiar de stat, in termen de 20
de zile de la intrarea in vigoare a legii bugetului de stat.
2. Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pentru bugetele proprii
si bugetele institutiilor si serviciilor publice subordonate in termen
de 15 zile de la probarea sumelor prevazute la pct 1.
Pe baza bugetelor locale aprobate, in conditiile legii, de consiliile
locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti , dupa caz,
in conditiile generale ale finantelor publice si controlului financiar
de stat intocmeste si transmit Ministerului Finantelor bugetele pe ansamblul
fiecarui judet, respectiv al municipiului Bucuresti, cu repartizarea pe trimestre
a veniturilor si cheltuielilor grupate in cadrul fiecarui judet si a municipiului
Bucuresti pe comune, orase, municipii, sectoare ale municipiului Bucuresti si
bugetul propriu , pe structura clasificatiei bugetare de Ministerul Finantelor.
Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare, aprobate
prin bugetul local , pe unitatile ierarhic inferioare, in raport cu sarcinile
acestora, cuprinse in bugetele respective si aproba efectuarea cheltuielilor
din bugetul propriu , cu respectarea dispozitiilor legale.
Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate pe
unitati ierarhice , ai caror conducatori sunt ordinatorii tertiari de credite
si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii , cu respectarea dispozitiilor
legale.
Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost
repartizate, numai pentru nevoile unitatilor pe care le-au fost repartizate,
numai pentru nevoile unitatilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din
bugetele aprobate si in conditiile stabilite prin dispozitiile legale.
Ordonatorii principali, secundari si tertiari de credite raspund de :
1. elaborarea proiectului de buget propriu
2. urmarirea modului de incasare a veniturilor
3. necesitatea, oportunitatea si legalitatea angajarii si utilizarii creditelor
bugetare in limita si cu destinatia aprobata prin bugetul propriu.
4. Integritatea bunurilor aflate in administratie.
5. Organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a
bilanturilor contabile si a conturilor de executie bugetara.
Transferurile catre bugetele locale , in cadrul limitelor prevazute in
bugetul de stat , se efectueaza de catre Ministerul Finantelor, prin directiile
generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat , la cererea
ordonatorilor principali de credite, in functie de necesitatile executiei
bugetare.
Finantarea cheltuielilor din bugetele locale , se asigura prin deschideri de
credite de catre ordinatorii principali ai acestora, in limita creditelor
bugetare aprobate prin bugetele locale si potrivit destinatiei stabilite in
raport cu gradul de folosire a sumelor puse la dispozitie anterior si cu respectarea
dispozitiilor legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective.
Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale institutiilor si serviciilor
publice de interes local se asigura astfel :
1 integral din bugetul local, in functie de subordonare.
2 din venituri extrabugetare si din subventii acordate de la bugetul local,
in functie de subordonare
3 integral din venituri extrabugetare.
Institutiile si serviciile publice de interes local mai pot folosi , desfasurarea
si largirea activitatilor lor , mijloace materiale si banesti primite de la
persoane juridice si fizice sub forma de donatii si sponsorizari, cu respectarea
dispozitiilor legale.
In cazul in care, la infiintarea unor institutii si servicii
publice de interes local sau a unor activitati finantate integrale de venituri
extrabugetare, aceste nu dispun de fonduri suficiente , in baza unor documentatii
temeinice fundamentate, consiliile locale, judetene si Consiliul general al
Municipiului Bucuresti dupa caz, pot acorda imprumuturi temporare din
bugetul local pe baza de conventie. Imprumuturile acordate in aceste
conditii vor fi rambursate integral in termen de un an de la data acordarii.
Pentru functionare unor servicii publice locale , create in interesul
persoanelor fizice si juridice , consiliile locale judetene si Consiliul general
al capitalei, dupa caz, stabilesc taxe speciale.
Taxele speciale constituie venituri cu destinatie speciala ale bugetelor locale,
fiind utilizate cu scopurile pentru care au fost infiintate.
Sumele ramase neutilizate din taxele speciale, stabilite ca diferenta intre
veniturile incasate si platile efectuate , se raporteaza in anul
urmator cu aceeasi destinatie , o data ci incheierea exercitiului bugetar.
Acelasi regim se aplica si celorlalte venituri cu destinatie speciala.
Taxele speciale se incaseaza numai la persoanele fizice si juridice care
se servesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Constatarea , asezarea si urmarirea incasarii taxelor speciale se realizeaza
prin compartimentele de specialitate ale primariilor, consiliilor judetene ale
primariei Municipiului Bucuresti dupa caz.
Serviciile publice de interes local care desfasoara activitati de natura economica
cu obligatia calcularii, inregistrarii si recuperarii fizice si morale
ale mijloacelor fixe aferente acestor activitati, prin tarif sau pret, potrivit
legii.
Sumele reprezentand amortizarea calculata pentru aceste mijloace fixe
se utilizeaza pentru realizarea de investitii in domeniul respectiv si
se evidentiaza distinct in programul de investitii ca sursa de finantare
a acestora.
Activitatile de natura economica, pentru care se calculeaza amortizarea mijloacelor
fixe, se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
Cap III
Impozitele locale in practica romaneasca contemporana
Venituri locale
A. Venituri fiscale
B. Impozite directe :
1. Impozitul pe profit.
In cadrul amplului proces al reformei fiscale din Romania, impozitului
pe profit ii revine un loc deosebit , atat prin prisma contributiei
sale la formarea veniturilor bugetului public, cat si prin influenta sa
asupra activitatilor economico-sociale generatoare de profit si asupra structurii
de ansamblu a economiei nationale. Tocmai de aceea , instituirea acestui impozit
in practica fiscala romaneasca s-a realizat inca in
faza de inceput a perioadei de tranzitie. In acest scop au fost
instituite legi speciale vizand reglementarea detaliata a impozitului
pe profit ( Ordonanta Guvernului nr. 70 / 1994 ), prin care au fost prevazute
modalitatile de impunere, cu cote progresive, corelate cu marimea profitului.
Calitatea de subiect a fost atribuita tuturor persoanelor juridice care obtin
profit din activitatile desfasurate pe teritoriul Romaniei. In acest
context, impozitul pe profit a fost conceput ca o prevalare obligatorie efectuata
de agentii economici din profiturile impozabile realizate de :
- regiile autonome.
- Societatile comerciale cu capital de stat , cooperatiste, private si mixte.
- Institutiile financiare si de credit.
- Alti agenti economici organizati ca persoane juridice, inclusiv cei cu capital
din strainatate.
- Persoanele juridice fara scop lucrativ , daca se desfasoara activitati lucrative
aducatoare de profit.
Potrivit structurii actuale a activitatilor economice desfasurate in tara
noastra , economia locala are o sfera de cuprindere in tara noastra, rezumandu-se
la regiile autonome.
- vizand transportul urban in comun de calatori, salubritatea, amenajarea
si intretinerea parcurilor, alimentarea cu apa, alimentarea cu energie
termica, etc. ca urmare, impozitul pe profit cuvenit bugetelor locale se mobilizeaza
de la un numar relativ mic de platitori. In viitor acest numar de platitori
va deveni si mai mic, odata cu aplicarea masurilor de reorganizare a activitatilor
acestor categorii de contribuabili in societati comerciale.
Avandu-se in vedere natura activitatilor desfasurate partial subventionate
de la buget este de mentionat ca o parte a regiilor publice locale inregistreaza
pierderi, astfel ca nu contribuie la formarea veniturilor bugetelor locale prin
impozitul pe profit .
Impozitul pe profit ca suma de formare a veniturilor bugetelor locale este redusa.
Pentru schimbarea in favoarea bugetelor locale a acestei situatii solutia
ar fi cea de regrupare a subiectilor platitori ai impozitelor pe profit . Astfel
incat agentii economici cu activitate definita ca intreprinzatori
mici si mijlocii sa constituie in acest impozit la bugetele locale.
2. Impozite si taxe de la populatie
a) Impozitul pe venituri liber profesionistilor , meseriasilor si ale altor
persoane fizice independente si asociatilor familiale, a fost conceput a fi
stabilit in mod diferentiat , in functie de categoria subiectului
platitor.
Astfel, in cazul liber profesionistilor cu activitate la sediul propriu
si al prestatorilor de servicii in conditiile retribuirii pe baza cote-parti
din incasari s-a avut in vedere impunerea progresiva, cu o progresivitate
relativ accentuata .
Pentru carausii si prestatorii de servicii de catre unitatile de stat a fost
practicata impunerea proportionala, folosind cote de impozit cuprinse intre
10 si 25 %, iar in cazul persoanelor ce si-au exercitat activitatea in
mod ambulant s-a fixat un impozit forfetar trimestrial, determinat pe baza venitului
normat, stabilit de Ministerul Finantelor.
In conditiile de astazi, transele de venituri impozabile si sumele fixe
din reglementarile adoptate inainte de 1990 nu mai sunt relevante datorita
inflatiei care a erodat puternic moneda nationala , avand de-a face cu
un alt ordin de marime a veniturilor impozabile. In acest context, regula
impunerii a fost cea rezultata din prevederile Decretului -; lege nr. 54
/ 1990 -; corespunzator carora s-a aplicat impunerea progresiva pentru
veniturile impozabile anuale cuprinse intre 10 000 si 168700 lei, dupa
care impozitul a devenit unul proportional, calculandu-se aplicarea unei
cote de 40 %.
Calitatea de subiect al acestui impozit a revenit unei diversitati de persoane
fizice, a caror activitate pe cont propriu a fost autorizata prin reglementari
editate inainte de 1990, respectiv inainte de aplicarea prevederilor
din Decretul lege nr. 54 / 1990.
In categoria liber profesionistilor au fost cuprinsi :
- meditatori de orice fel
- muzicanti si lautari fara angajament
- expertii de orice fel
- desenatorii tehnici
- slujitorii cultelor religioase pentru veniturile incasate direct de
la populatie
- dactilografele si stenografele
In categoria meseriasilor s-au inclus :
- blanarii
- cojocarii
- ceasornicarii
- cizmarii, croitorii, zugravii, fotografii, tapiterii etc.
In categoria altor persoane au fost cuprinsi :
- carausii si comerciantii cu activitate pe cont propriu
- persoanele care presteaza servicii in conditiile retribuirii pe baza
de cote parti din incasari.
- Proprietarii cazanelor de fiert tuica.
- Daracelor de lana etc.
Impunerea a fost personala, ceea ce inseamna ca impozitul era asezat asupra
fiecarei persoane autorizate.
Obiectul impunerii a fost constituit din veniturile nete in bani si in
natura realizate de subiectii enumerati anterior din activitatile desfasurate
pe cont propriu.
Cuantificarea marimii materiei impozabile s-a realizat pe baza
- metodei evaluarii directe sau
- metodelor normelor de venit.
Evaluarea directa presupune determinarea venitului brut si deducerea din acestea
a cheltuielilor aferente realizarii acestui venit , in functie de conditiile
concrete de exercitare a activitatilor .
In acest caz contribuabilii au fost obligati sa depuna declaratii de impunere
si sa tina o evidenta simpla, din care sa rezulte veniturile brute si cheltuielile
aferente.
Folosirea metodei normelor de venit a presupus stabilirea marimii venitului
impozabil de catre organele fiscale, in functie de normele de venit comunicate
de Ministerul Finantelor.
Aceste norme de venit sunt desfasurate pe meserii sau genuri de activitati,
precum si in functie de caracterul urban sau rural al localitatii de impunere.
Minimul neimpozabil, sumele fixe de impozit si cotele procentuale de impunere
sunt diferite de la o categorie de venituri la alta, astfel ca pentru dimensionarea
impozitului datorat este necesara utilizarea tabelelor speciale continute in
reglementarile legale.
Potrivit O.G nr. 44 / 29 aug. 1995 care a intrat in vigoare la 1 ianuarie
1996 , impozitul anual asupra veniturilor obtinute din exercitarea unei profesii
libere si din valorificarea lucrarilor literare, de arta si stiintifice , inclusiv
din mostenirea dreptului asupra unor astfel de lucrari se determina pe baza
grilei din tabelul urmator.
Tabel pg. 281.
Impozitul calculat prin utilizarea elementelor din aceasta grila nu poate fi
mai mare decat 38 % din impozitul anual, facandu-se in acest
fel alinierea la ceea ce inseamna impozitul pe profit calculat prin folosirea
cotei normale.
Pentru determinarea venitului impozabil anual, in afara cheltuielilor
concrete pentru realizarea veniturilor in limita cotei de 20% din veniturile
incasate, se mai deduc :
1. cheltuieli pentru actiunile de protocol, reclama si publicitate realizata
in scopul obtinerii veniturilor.
2. Cheltuieli de deplasare, si pentru diurna, fiind legate de realizarea veniturilor
impozabile
3. Cheltuieli aferente intretinerii si utilizarii mijloacelor de transport
din proprietatea contribuabilului, cand aceste sunt utilizate in
scopul realizarii venitului supuse impunerii
4. Cheltuieli de intretinere a locuintei si pentru telefon cand
activitatea se desfasoara in propria locuinta
In cazul veniturilor obtinute din lucrarile literare , de arta si stiintifice,
inclusiv cele din mostenirea dreptului asupra unor astfel de lucrari, calculul
impozitului datorat se realizeaza de catre unitatile de creatori care sunt obligate
sa practice stopajul la sursa si sa vireze impozitul la bugetul local.
In cazul platilor directe, aceste obligatii revin unitatii platitoare
de venituri de catre liber profesionistii contribuabilii sau catre mostenitorii
drepturilor asupra lucrarilor literare, de arta si stiintifice.
Venitul impozabil anual se determina prin scaderea din venitul brut realizat
a unor cote forfetare de cheltuieli , cuprinse intre 20% si 50% dupa cum
urmeaza: a) 20% in cazul lucrarilor literare b) 30% in cazul lucrarilor stiintifice si de arta cu exceptia celor realizate
de persoanele prevazute la literele c) si d). c) 40% in cazul compozitorilor si muzicologilor, membrii si nemembrii
ai Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor, precum si in cazul mostenitorilor
acestora. d) 50% in cazul artistilor plastici profesionisti care sunt membri ai
Uniunii Artistilor Plastici si ai Fondului Plastic.
In cazul lucrarilor de arta monumentala , se iau in considerare
cheltuielile efective, pe baza de documente justificative. b) Impozitul pe cladiri de la persoane fizice.
In majoritatea tarilor lumii, cladirile formeaza unul dintre obiectele
cele mai reprezentative ale averii impozabile.
In Romania , impozitul pe cladiri este un impozit anual, de tip
proportional, asezat asupra cladirilor de orice fel, situate in municipii,
orase, comune si sate, indiferent de modul cum sunt folosite si de destinatia
data acestora.
In cazul cladirilor proprietate de stat , aflate in administrarea
sau folosinta, dupa caz, a contribuabilului, impozitul pe cladire se datoreaza
de catre cei care le au in administrare sau in folosinta.
Pentru cladirile care constituie fondul locativ de stat , impozitul pe cladire
se datoreaza de catre unitatile care le administreaza.
Potrivit prevederilor din Legea nr. 27 / 1994, cotele de impozit sunt doua :
- 1 % pentru cladirile apartinand persoanelor fizice si fondul locativ
de stat.
- 1,5% pentru cladirile celorlalti contribuabili , inclusiv cele ale persoanelor
fizice, daca erau inregistrate ca sedii de societati comerciale sau pentru
alte activitati economic
Calculul valorii impozabile se efectueaza prin inmultirea suprafetei cladirii
cu valorile impozabile in sume fixe pe m.p , reglementate pentru mediul
rural inclusiv din satele apartinatoare municipiilor si oraselor ) si pentru
mediu urban in functie de felul si destinatia cladirilor.
In cazul subsolurilor si mansardelor locuibile, precum si a pivnitelor
din corpul cladirilor situate in mediul urban, valorile impozabile se
calculeaza in procent de 30, 50 sau 60% din cele aferente cladirilor din
care fac parte.
Calculul impozitului pe cladiri se efectueaza de catre organele fiscale pentru
cele apartinand persoanelor fizice si respectiv, direct de catre contribuabilii
pentru celelalte cladiri.
Acesti contribuabili depun in prima luna a fiecarui an o declaratie de
impunere ce reprezinta in acelasi timp si procesul verbal de impunere.
Pentru mediul rural , s-au avut in vedere valori impozabile aferente categoriei
de locuit, daca aceste spatii faceau corp comun cu cladirea de locuit, respectiv
valorile impozabile aferente altor cladiri, in cazul cand asemenea
cladiri erau separate de corpul cladirii de locuit.
Ca impozit anual, calculul sau se efectueaza la inceputul anului, iar
obligatiile de plata se impart in mod egal pe cele patru trimestre.
Conform legii nr. 27 / 1994 :
- impozitul pe cladirile proprietatea persoanelor fizice se calculeaza prin
aplicarea cotei de 1% asupra valorilor stabilite potrivit criteriilor si normelor
de evaluare.
- Unitatile care administreaza cladirile din fondul locativ de stat, utilizate
de persoane fizice ca locuinte , platesc impozitul pe cladiri calculat cu cota
1 %.
- La determinarea impozitului pe cladiri in cazul contribuabililor , se
iau in vedere atat cladirea asezate in functiune cat
si cele in rezerva sau conservare.
- Cladirile aflate in functiune si a caror valoare a fost recuperata integral
pe calea amortizarii sunt supuse in continuare impozitului pe cladiri,
calculat pe baza valorii la care au fost inchise evidentele.
- Cladirile noi, dobandite in cursul anului, indiferent sub ce forma,
se impun cu incepere de la data de intai ale lunii urmatoare
celei in care au fost dobandite . Impozitul se calculeaza pe numele
noului contribuabil, proportional cu perioada de timp ramasa pana la sfarsitul
anului.
- Impozitul pe cladiri in cazul contribuabililor persoane fizice se stabileste
pe baza declaratiei de impunere depusa in conditiile prezentei legii de
catre proprietarul cladirii la organul fiscal teritorial pe raza caruia se afla
cladirea.
- Impozitul anual pe cladire se plateste trimestrial in rate egale, pana
la data de 15 inclusiv a ultimii luni din fiecare trimestru. c) taxe asupra mijloacelor de transport detinute de persoanele fizice.
Taxa asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica, apartinand
contribuabililor se stabileste in functie de capacitatea cilindrica a
motorului, pentru fiecare 500 cm sau tractiune de capacitate sub 500 cm, dupa
cum urmeaza :
- autoturisme 4000 lei /an
- autobuze, autocare, microbuze 12000 autocamioane de orice fel
- autotrenuri de orice fel 14000
- tractoare 8000
- motociclete, scutere 2000
- biciclete si tricicluri cu motor 1500
Pentru remorci de orice fel , semiremorci si rulote apartinand contribuabilului
, taxele anuale se stabilesc, in functie de capacitatea acestora, astfel
:
- pana la o tona - 50% din taxa stabilita pentru autoturisme
- intre 1-3 tone - 50% din taxa stabilita pentru tractoare
- peste 3 tone - 50 % din taxa pe autotrenuri
Pentru atase, taxa anuala se stabileste la nivelul a 50 % din taxa datorata
pentru motociclete, motorete si scutere.
Sunt scutite de taxa autoturismele , motocicletele cu atas si triciclurile cu
motor care apartin invalizilor si sunt adaptate invaliditatii acestora.
- capacitatea cilindrica a motorului si capacitatea remorcilor se dovedeste
cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii cu factura de
cumparare sau alte documente legale din care sa rezulte aceasta.
- Taxa asupra mijloacelor de transport se datoreaza incepand cu
intai a lunii in care au fost dobandite , iar in
cazul instrainarii sau radierii in timpul anului din evidentele
organelor de politie, taxa se da la scadere incepand cu data de
intai a lunii in care a aparut una din aceste situatii.
- Taxa asupra mijloacelor de transport se stabileste de catre organele fiscale
teritoriale , pe raza caror contribuabilii isi au domiciliul sau sediul
, dupa caz, pe baza declaratiei de impunere , depusa in conditiile prezentei
legi.
- Taxa asupra mijloacelor de transport se plateste trimestrial, in rate
egale pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Pentru mijloacele de transport dobandite in cursul anului, taxa
datorata se repartizeaza in sume egale, la termenul de plata ramase pana
la sfarsitul anului. d) impozitul pe veniturile persoanelor fizice nes
