1. Asa cum grecii au fost considerati un popor de filosofi , tot astfel si romanii au fost considerati un popor de juristi .Este si normal ca primele definitii ale dreptului sa fie de origine romana.
Principiile fundamentale ale dreptului sunt transmise de catre Ulpian : « Juris praecepta sunt haec : honeste vivere , alterum non laedere suum cuique trtibuere » ( principiile dreptului sunt acestea : a trai in mod onorabil , a nu vatama pe altul , a da fiecaruia ce este al sau ) . In acest text dreptul se confunda cu morala. Tot astfel si una din primele definitii ale dreptului,transmisa de Celsus, se face referire la morala : « Jus est ars boni et aequi »( dreptul este arta binelui si a echitabilului ) . In acea perioada dreptul avea ca scop realizarea binelui moral, azi insa ne sunt prezentate definitii mai complexe ale notiunii de drept. 2. In conceptia Anitei Naschitz dreptul este privit ca un « complex de reguli de conduita , avand menirea ca , pe calea unor dispozitii generale referitoare la raporturile generale tipice , sa reglementeze intr-un anumit scop conduita previzibila a oamenilor »
Alta definitie ne ofera Eugeniu Sperantia : « Dreptul este un sistem deductiv de norme sociale destinate ca printr-un maximum de justitie realizabila sa asigure un maximum de socialitate intr-un grup social determinat »
O definitie completa a dreptului ar fi aceasta : dreptul este ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat , care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii din societate , intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor , a apararii drepturilor esentiale ale omului si a statornicirii spiritului de dreptate.¹

3. In ceea ce priveste structura dreptului o importanta diviziune este aceea in drept public si drept privat.
Cum era de asteptat , romanii au fost cei care au realizat aceasta impartire . Potrivit lui Ulpian : « Publicum ius est quod ad statum rei

¹Nicolae Popa , Teoria generala a dreptului , p. 89
-1-

sromanae spectat privatum quod ad singulorum utilitatem »
( dreptul public este acecla care se refera la organizarea statului roman , iar dreptul privat este acela care se refera la interesele fiecaruia ) .
Desi aceasta definitie este criticabila deoarece in conceptia lui Ulpian exista anumite norme care dau expresie unor interese generale ale societatii alaturi de alte norme care exprima interese ale indivizilor(cand in realitate toate normele exprima interese generale) exista un criteriu pe baza caruia putem distinge intre dreptul public si privat , si anume , sfera de reglementare juridica ( normele dreptului public reglementeaza anumite categorii de relatii sociale , iar normele dreptului privat reglementeaza alte categorii sociale ) . ¹
Din definitia lui Ulpian rezulta unul dintre criteriile impartirii dreptului in public si privat.Acesta este interesul general ( pentru dreptul public) si interesul personal ( in cazul dreptului privat ).
In viziunea lui N.Bobbio diferenta dintre dreptul public si cel privat reiese din faptul ca dreptul privat poate fi atribuit structurii societatii , iar dreptul public poate fi atribuit suprastructurii societatii.
Criteriul utilitatii sociale a influentat deasemenea diviziunea aceasta.Este utila o delimitare a domeniului public de cel privat.
O alta diferenta consta in ordinea spre care tind normele dreptului privat si ordinea spre care tind normele de organizare ale dreptului public.Pe cand regulile de conduita ale dreptului privat au nevoie , pentru a determina o ordine a actiunii , de cunoasterea particulara si de scopurile indivizilor care actioneaza , regulile de organizare ale dreptului public determina direct o astfel de actiune concreta. ²

4. Aceasta diviziune , in public si privat , a dreptului se refera atat la dreptul intern cat si la dreptul international.
In esenta dreptul international are aceiasi caracteristici ca ale dreptului in general , in sensul ca emana de la state ca autoritati sociale competente sa elaboreze reguli de conduita obligatorii , susceptibile de a fi duse la indedplinire prin constrangere. Diferenta de dreptul intern se face in planul tehnicii juridice pentrru ca obiectul dreptului international il constituie reglementarea relatiilor dintre un

¹ Emil Molcut ,Drept privat roman.Note de curs , p. 9
² Nicolaie Popa , Teoria generala a dreptului, p. 82
-2 numar mic de societati organizate in state independente care nu se pot compara cu persoanele fizice si juridice carora sunt destinate normele dreptului intern.¹

5. In ceea ce priveste ramurile de drept care intra in componenta dreptului public si ale dreptului privat , se observa urmatoarea structura :

* Dreptul public cuprinde:
- Dreptul constitutional (reglementeaza relatiile care tin de organizarea puterilor publice , forma statala)
- Dreptul administrativ (se ocupa de organizarea puterii executive la nivel statal si local )
-Dreptul financiar ( reglementeaza relatiile financiare , bancare )
-Dreptul penal ( are ca obiect de reglementare apararea sociala impotrtiva faptelor infractionale ce pun in pericol ordinea de drept)
-Dreptul muncii (reglementeaza relatiile de munca si de protectie sociala )
-Dreptul procesual (reglementeaza relatiile care privesc buna desfasurare a proceesului judiciar )

*Dreptul privat cuprinde:
-Dreptul civil
-Dreptul comercial ( reglementeaza relatiile de comert )

6. Unul dintre cei mai mari teoreticieni romani in domeniu , Paul Negulescu , preciza ca impartirea romana este important sa fie mentinuta deoarece :
A.Normele dreptului privat sunt mai cristalizate si mai stabile decat cele ale dreptului

¹ Grigore Geamanu , Drept international public , p. 267
-3 public. El isi bazeaza afirmatia pe faptul ca in decursul timpului notiunile drept privat nu au cunoscut mari modificari de la romani pana in prezent.
B.Calitatea de subiect de drept public difera de cea reglementata de dreptul privat. Aceasta afirmatie face referire la faptul ca pentru a putea fi in postura de subiect al dreptului public persoana in cauza trebuie sa aiba capacitate de exercitiu, cu alte cuvinte, in tara noastra, sa aiba varsta majoratului. Unele drepturi ce decurg din notiunea de drept public necesita si alte conditii suplimentare pentru a fi exercitate: dreptul la vot necesita si cetatenie, etc.In cecea ce priveste dreptul privat , oricine poate fi titular de drepturi si obligatii.

C.Raporturile de drept public sunt caracterizate prin aceea ca intotdeauna unul dintre subiectele sale este statul sau o autoritate publica, iar partile nu se afla in pozitie de titulare egale de drepturi si obligatii. Prin aceasta afirmatie se face distinctia si intre forma de manifestare a actului de drept public care, bucurandu-se de prezumtia de legalitate are caracter obligatoriu si executoriu, fiind in general unilateral. Pe de alta parte in dreptul privat partile se afla in pozitie de titulare egale de drepturi si obligatii, pe baza principiului egalitatii partilor in raporturile civile, iar forma de manifestare este cea a consensualismului, partile implicate cautand sa ajunga la un consens in ce priveste obligatiile si drepturile ce decurg dintr-un raport juridic, ceea ce presupune bilateralitate.
-4 D.Sub aspectul tehnicii juridice, adica a modului de redactare a continutului normelor juridice se inregistreaza importante distinctii dupa cum norma apartine dreptului public sau privat. In cele doua sfere, publica respectiv privata normele difera radical. Pentru dreptul public ele sunt imperative, rigide, care impun o anumita conduita pe cand pentru dreptul privat ele sunt permisive, flexibile si permit ca partile sa negocieze de comun acord finalitatea acestora.

E.In institutiile de drept privat , afara de institutia familiei , constatam un caracter lucrativ , pe cata vreme gasim in institutiile de drept public un spirit dezinteresat .¹
Aceestea sunt doar cateva dintre deosebirile importante dintre dreptul public si cel privat. Totusi aceasta impartire este zdruncinata de aparitia unor ramuri mixte de drept datorita caracterului dinamic al acestuia si din cauza dependentei sale de evolutia relatiilor sociale.
Astfel , dincolo de impartirea clasica a dreptului in public si privat , se simte nevoia redefinirii scopului , a obiectului si a unor institutii , pe fondul aparitiei unor ramuri noi ale stiintei dreptului -; dreptul industrial, dreptul afacerilor etc.