Notiune si trasaturi specifice e9h22hf
Cuvantul “norma” desemneaza in general o regula de conduita pe care oamenii trebuie sa o aiba in relatiile dintre ei sau in relatiile lor cu natura.
Normele care se adreseaza conduitei oamenilor in raporturile dintre ei sunt denumite norme sociale.
Normele sociale dupa care oamenii isi desfasoara activitatea in societate sunt de mai multe feluri : norme morale, politice, juridice, religioase, cu caracter de obicei etc.
Normele juridice nu sunt decat - o varietate a normelor sociale care se deosebesc de acestea din urma prin carcterul lor imperativ.
Defini\ie : Norma juridica reprezinta o regula de conduita, generala, impersonala si obligatorie, expresie a vointei de stat, ce poate fi indeplinita la nevoie prin forta de constrangere a statului.
Din aceasta definitie se pot desprinde trasaturile caracteristice ale normei juridice. a) este generala - prescrie o conduita tipica care se adreseaza tuturor persoanelor, unor grupuri sociale, si se aplica pe intregul teritoriu al tarii. b) este impersonala - nu se adreseaza unei persoane individuale (concrete) ci unui cerc nedeterminat, (norme ce privesc pe Presedintele Romaniei, Procurorul general, Presedintele Curtii Supreme de Justitie, etc) - norma are in vedere institutia nu persoana care ocupa functia respectiva c) este obligatorie - contine prevederi ce pot fi impuse subiectului prin diferite mijloace Obligativitatea este asigurata, in caz de nevoie prin forta de constrangere a statului.

Structura normei juridice a) Structura sa logico-juridica cuprinde trei elemente:
** - ipoteza normei juridice, indica domeniul situatiilor, al imprejurarilor in care se aplica norma juridica
** - dispozitia - prescrie conduita oamenilor, indicand actiunile care sunt - impuse
- interzise
- permise in cadrul conditiilor prevazute de ipoteza.
** - Sanctiunea - precizeaza consecintele nerespectarii dispozitiei, adica masurile ce pot fi luate impotriva celor ce au nesocotit dispozitia.

b) Structura tehnico-legislativa
Normele juridice apar sub forma de texte concise, redactate pe articole si alineate.
In cazul actului normativ, articolele pot fi grupate: paragrafe, sectiuni, capitole, titluri, parti, carti).
- Elementul structural de baza al actului normativ il constituie articolele
- Un singur articol poate contine mai multe norme juridice, dupa cum o norma juridica poate fi cuprinsa in mai multe articole.
Norma juridica este cuprinsa deci intr-un act normativ: lege, decret etc. elaborat dupa o metodologie speciala.
Referitor la structura logica juridica - ordinea elementelor de structura este indiferenta.
Poate lipsi din structura ei ipoteza sau sanctiunea, niciodata dispozitia.

Clasificarea normelor juridice

- se face dupa mai multe criterii:

a) Dupa obiectul de reglementare : norma juridica se clasifica in tot atatea categorii de norme cate ramuri de drept exista; adica norme de drept constitutional, civil, penal etc. b) Din punct de vedere al fortei juridice, clasificarea se face in raport cu natura si locul organului de la care emana norma juridica
- Se poate vorbi chiar de o ierarhie a normelor juridice, ce corespunde ierarhiei organelor de stat. Deci normele sunr exprimate in: legi, decrete, hotarari si ordonante ale Guvernului, ordine si instructiuni ale ministrilor. c) Dupa caracterul conduitei pe care o prescrie pot fi:
- imperative - care exclud orice derogare, trebuiesc aplicate intocmai si pot fi
- onerative - care prevad in mod expres obligatia de a savarsi anumite actiuni (exemplu vanzatorul cu doua obligatii principale, a preda lucrul si a raspunde de dansul - art. 1313 Codul.civil)
- prohibitive - interzic savarsirea unor actiuni sunt prin excelenta norme de drept penal)

2. - n. dispozitive - sunt acelea a caror aplicare este lasata la aprecierea (dispozitia ) persoanei respective. Deci partile hotarasc conduita. Acestea sunt de doua feluri:
- n. permisive (de imputernicire) - prevad anumite drepturi in beneficiul persoanelor fizice sau juridice. Deci nici nu impun, nici nu interzic savarsirea unei actiuni (“proprietarul poate face asupra pamantului toate plantatiile si cladirile ce gaseste de cuvinta” art.490 Codul civil)
- n supletive , sunt acele norme care permit subiectelor sa-si aleaga singure conduita, de urmat, si numai daca acestea nu si-au determinat singure conduite se va aplica prevederea normei care va suplini vointa partii. Deci inlocuiesc manifestarea de vointa a partilor.
Cele mai multe norme de acest fel le intalnim in dreptul civil, unde se face aplicare principiul fundamental, potrivit caruia “conventiile legale facute au putere de lege intre partile contractante” art.969 Codul civil (vezi art.1317-1320 Codul civil)
Din punct de vedere al sferei de aplicare, normele juridice pot fi impartite in : - norme generale
- norme speciale
- norme de exceptie
Normele juridice generale - se aplica tuturor relatiilor sociale din ramura respectiva, si este cea mai cuprinzatoare
Norme juridice speciale - curprind o anumita categorie de relatii din cadrul aceleiasi ramuri , se refera deci la o sfera mai restransa de relatii sociale.
Totusi o norma juridica poate sa apara generala in raport cu o a doua norma, dar poate fi speciala in raport cu o a treia norma.
In cazul aplicarii normelor de drept pot fi situate cand sunt susceptibile de aplicare doua norme in acest caz va avea prioritate norma speciala.
- normele de exceptie - admit derogari de la conduita prescrisa de normele generale sau normele speciale. Ele sunt de stricta interpretare si aplicare, deci nu pot fi extinse prin interpretare.
Ca exemplu art.4 din Codul familiei.
“Barbatul se poate casatori numai daca a implinit 18 ani, iar femeia numai daca a implinit 16 ani - este norma permisiva, - in continuarea negasirii in prezenta unei norme de exceptie pentru motive temeinice se poate incuvinta casatoria femeii care a implinit 15 ani”.

Din punct de vedere al tehnicii de alcatuire normele pot fi:
- n determinate - cand continutul lor este exprimat clar in actul normativ si cuprind cele trei elemente ipoteza, dispozitie, sanctiune)
- complete (cu toate elementele de structura)
- de trimitere (fac trimitere la un alt act normativ sau la alta norma)
- n. in alb - urmeaza a fi intregite printr-un act normativ ce va fi adoptat in viitor, in vederea aplicarii lor.
Criteriile de clasificare nu au fost epuizate, aceasta opertatie de clasificare poate sa aiba in vedere si alte criterii.
Stiinta dreptului deosebeste normele juridice de cele tehnice.
Normele tehnice incorporeaza reguli de conduita ale oamenilor in procesul de productie ( Giosan).
Uneori acestea dobandesc valoarea juridica cand statul este interesat in respectarea cu strictete a prescriptiilor lor - cand fiind desconsiderate sunt urmate de accidente de munca si drept urmare atrag dupa sine sanctiunii de natura juridica.