Preocupari privind drepturile fundamentale ale omului

Perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial este marcata, printre altele, de aparitia si dezvoltarea reglementarilor privitoare la promovarea si garantarea internationala a dreptului omului, a libertatilor sale fundamentale.
Respectul pentru drepturile omului este o componenta esentiala si, totodata, conditia sine qua non a unei dezvoltari trainice. De aceea problematica drepturilor omului se afla in ultimn ani din ce in ce mai mult in atentia opiniei publice mondiale. Dar ea reprezinta si principala preocupare a intregului sistem al Organizatiei Natiunilor Unite, Fiind obiectivul esential enuntat in Carta O.N.U., semnata la San Franciscc la 26 iunie 1945, in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, proclamata de Adunarea Generala la 10 decembrie 1948 si in numeroase rezolutii ale Adunarii Generale si ale Consiliului Economic si Social.
Aceasta problematica prezinta interes aparte si pentru numeroase organisme cu caracter regional cum ar fi: Consiliul Europei, autor al Conventiei Europene a Drepturilor Omului (1950); Organizatia Untatii Africane, autoare a Cartei Africane a Dreptunlor Ornului si Popoarelor (1981); Organizatia Statelor Americane, autoare a Conventiei Interamericane a Drepturilor Omului (1969) si Consiliul Regional al Drepturilor Omului, ale Individului si ale Popoarelor Asiei si Pacificului.
Actul decisiv in domeniul practicii privind problematica respectarii drepturilor omului si libertatilor sale fundamentale a avut-o Proiectul Cartei Natiunilor Unite, elaborat in cadrul conferintelor din perioada 28 august-7 octombrie 1944, cu participarea expertilor din S.U A, Marea Bntanie,U.R.S.S,China.
In cadrul Conferintei de la San Francisco delegatii americani, sovietici, englezi si chinezi au cazut de acord sa infiinteze o Comisie a drepturilor omlui. Aceasta comisie s-a constituit la 16 februarie 1948. S-a stabilit, in pnncipiu, ca la activitatea comisiei sa participe atat institutiile specializate cat si organizatii neguvernamentale.
In preambulul statutului Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (U.N.E.S.C.O.) este precizat ca scopul organizatiei este acela de a contribui la strangerea colaborarii intre natiuni prin educatie, stiinta si cultura, de a asigura respectul universal al justitiei legii drepturile omului si libertatile fundamentale pentru toate popoarele.

Carta Organizatiei Natiunilor Unite

Carta O.N.U. cuprinde numai referiri generale si de principiu cu privire la drepturile omului. Ea nu precizeaza care sunt aceste drepturi si nici nu prevede un mecanism international de garantare a lor. in Preambulul Cartei se afirma "credinta in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea persoanei umane, in egalitatea in drepturi a barbatilor si femeilor, precum si natiunilor mari si mici". Carta precizeaza ca unul din scopurile O.N.U. este incurajarea si promovarea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale pentru toti oamenii, fara deosebire de sex, limba sau religie" (art.l, pct.c). Carta mai precizeaza ca unul dintre obiectivele fundamentale ale regimului de tutela este "de a incuraja respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie si de a dezvolta constiinta independentei popoarelor lumii" (art.76, pct.c)
In Carta se precizeaza ca Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite estre organul principal cu competenta in domeniul drepturilor omului. Acesta are capacitatea de a initia studii si a face recomandari cu scopul promovarii cooperarii internationale in vederea, facilitarii pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie, sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale (art.13 pct.l, alin.b). Un alt organ principal competent este Consiliul Economic si Social al 0.N.U. Se precizeaza in Carta ca el face "recomandan in " scopul de a promova respectarea efectiva a drepturilor omului si a libertatilor fandamentale pentru toti" (art.62,pct.2). In continuare se mentioneaza ca acesta poate pregati proiecte de conventii intemationale cu privire la drepturile omului, pe care le supune aprobarii Adunarii Generale, sau poate convoca conferinte intemationale cu privire la drepturile omului (art.62 pct.3 si 4 ).
Avand competenta de a infiinta comisii, in acest sens, Consiliul Economic si Social a creat "Comisia pentru dreptunle omului", in anul 1946 si "Comisia pentru conditia femeii” (1946).
Tratatele de pace incheiate la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial
Tratatele de pace incheiate la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial cuprind numai prevederi de principiu referitoare la drepturile omului. in Europa au fost incheiate tratate de pace cu Bulgaria, Finlanda, Ungaria si Romania (intrate in vigoare in anul 1947); cu Austria a fost semnat tratatul de pace in 1955.
In tratatul de pace semnat cu tara noastra se prevede:
"Romania va lua toate masurile pentru a asigura tuturor persoanelor aflate sub junsdictia sa, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie, executarea dreptunlor omului si a libertatilor fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare, libertatea presei si de publicare, libertatea cultului, libertatea de opinie politica si de intrunire politica" (art.3 pct.l).
Tratatul de pace incheiat in 1951 cu Japonia, prevede ca aceasta tara se va stradui sa atinga obiectivele Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.
Tratatele de pace mentionate mai sus stipuleaza obligatii de principiu privind respectarea drepturilor omului, fara nici o discriminare. Ele insa nu precizeaza vreo procedura pentru garantarea lor.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat "Declaratia Universala a Drepturilor Omului "a carei preambul contine cel mai inaltator apel la moralitate politica, adresat intregii umanitati: "Considerand ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii si pacii in lume, considerand ca ignorarea si dispretuirea dreptunlor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi in care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvantului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie, a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a omului, considerand ca este esential ca drepturile omului sa fie protejate de un sistem de drept pentru ca omul sa nu fie constrans, ca mijloc suprem, la revolta impotriva tiraniei si a asupririi" (Preambul parag. 1,2,3.).
In incheierea preambulului se arata ca "Adunarea Generala, proclama prezenta Declaratie universala a drepturilor omului ca ideal comun catre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile pentru ca toate persoanele si toate organele societatii, avand in vedere permanent aceasta declaratie, sa se stradiuiasca, prin invatatura si educatie, sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure, prin masuri progresive de ordin national si intemational, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva atat in cadrul statelor membre insesi cat si in teritoriile aflate sub jurisdictia lor".
Declaratia Universala a Drepturilor Omului este documentul politic cel mai dezvoltat, mai substantial si mai complet, in raport cu declaratiile de drepturi si cu prevederile constitutionale care au precedat-o, ea reflecta o conceptie globala a drepturilor si libertatilor
Declaratia reprezinta rezultatul actiunii concentrate a fortelor progresiste din intreaga lume pentru triumful ideii respectului demnitatii umane, pentru recunoasterea si garantarea drepturilor fundamentale ale omului in conditiile lumii contemporane.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului cuprinde drepturile si libertatile fundamentale pe care le poate pretinde orice cetatean din lume. Declaratia enunta drepturile politice ale omului (art. 3-21) si drepturile economice, sociale, culturale (art.22-27). Egalitatea oamenilor si nedescriminarea in aplicarea drepturilor si libertatilor lor fundamentale sunt enuntate in Declaratie ca fiind principii de baza. In continuare sunt enuntate drepturi civile si politice ale omului si anume: fiecare om are dreptul la viata, libertate si securitate personala; nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau aservire; nimeni nu va fi supus torturii, ori unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante; fiecare om are dreptul sa i se recunoasca personalitatea sa juridica pretutindeni; toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul sa fie egal ocrotiti de ea: nimeni nu poate fi arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar; orice persoana are dreptul sa fie ascultata in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial; orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni este prezumata ca fiind nevinovata, pana cand vinovatia sa a fost dovedita; potrivit legii nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care, in momentul savarsirii lor, nu constituiau infractiuni: potrivit dreptiriui intemational, nimeni nu va fi supus unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara, in ceea ce priveste familia, domiciliul sau corespondenta sa si nici unor atingeri aduse onoarei sau reputatiei sale; dreptul la o libera circulatie; dreptul de a cauta azil; dreptul fiecarui om la o cetatenie; barbatul si femeia au dreptul sa se casatoreasca si sa intemeieze o familie; dreptul fiecarei persoane la proprietate si de a nu fi lipsit, in mod arbitrar de ea; dreptul omului la libertatea de gandire, constiinta si religie, la libertatea de opinie si asociere pasnica; dreptul oricarei persoane de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale si are dreptul de acces, in conditii de egalitate la functhle publice.

Articolul 22 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului prevede dreptul fiecarei persoane la la securitatea sociala si faptul de a fi indreptatita sa obtina satisfacerea drepturilor economice, sociale si culturale "indispensabile demnitatii si liberei dezvoltari a personalitatii sale", precizand ca realizarea acestor drepturi fundamentale este conditionata de organizarea resurselor fiecarei tan.
Declaratia Universala proclama urmatoarele drepturi economice, sociale si culturale; dreptul la securitate sociala, dreptul la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditiile de munca echitabile si de protectie impotriva somajului; dreptul la un salar egal pentru o munca egala, la o retributie echitabila si satisfacatoare, care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta demna; dreptul de a initia sindicate; dreptul la odihna si la timp liber, concedii periodice platite; dreptul la un nivel de trai satisfacator pentru ,i-i asigura sanatatea si bunastarea sa si a familiei sale, mama si copilul au dreptul la un ajutor si asistenta speciala, dreptul la invatatura dreptul fiecarui om de a lua parte, in mod liber la viata culturala a comunitatii sale si la protectia intereselor sale morale sau materiale decurgand din productii stiintifice, literare san artistice
In art.28, Declaratia Universala proclama Dreptul fiecarui om "la o ordine sociala si internationala in care drepturile si libertatile enumerate in prezenta declaratie sa poata fi intaptuite pe deplin" Totodata, Declaratia Universala precizeaza ca omul are si indatoriri si responsabilitati fata de comunitatea in care traieste
Declaratia Universala nu cuprinde prevederi pnvind sistemul international de garantare a acestor dreptun. Declaratia are caracterul unui angajament al statelor de a se orienta "in sistemul lor constitutional si legal" din pnncipiile care le enunta, constituind numai o sursa de inspiratie pentru dreptul intern al statelor.
Declaratia universala a drepturilor omului are un caracter de recomandare pentru statele membre ale Orgaruzatiei Natiumlor Unite, cum de altfel, prevede Carta 0.N.U. (art. 13 pct 1). De aceea, ulterior s-a impus necesitatea ca prevederile Declaratiei Univesale sa fie incluse in tratate internationale, in conventii care sa le transforme in obligatii juridice, pentru statele participante la aceste acte.