568. Mecanismul transmisiunii activului mostenirii difera in privinta drepturilor ca atare (Sectiunea I), pe de o parte, fata de exercitiul acestor drepturi, adica al posesiunii mostenirii sau sezinei, pe de alta parte (Sectiunea II).

Sectiunea I

TRANSMISIUNEA CALITATII DE SUBIECT ACTIV AL DREPTURILOR

SUCCESORALE

569. Principiul dobandirii imediate la data deschiderii succesiunii. Transmisiunea succesorala este una aparte intrucat nu are ca oiect un bun sau altul, ci un patrimoniu. m6q1qn
Asa cum am vazut deja (supra nr. 562), drepturile facand parte din activul succesoral sunt dobandite de succesori imediat si de plin drept de la data deschiderii mostenirii, oricare ar fi natura acestora, si indiferent daca succesiunea este legala, testamentara sau conventionala.
Calitatea de subiect activ al drepturilor succesorale, indiferent daca este vorba de drepturi reale sau de creanta, se transmite de la de cujus la mostenitorii sai fara ca acestia din urma sa trebuiasca sa faca ceva, iar uneori chiar fara ca sa stie.
Mostenitorii universali sau cu titlu universal, care au vocatie la intregul patrimoniu succesoral sau la o cota parte din acesta, sunt considerati continuatori ai persoanei defunctului, substituindu-se acestuia in calitatea de titulari ai patrimoniului succesoral sau al unei cote-parti ideale din acesta. Cand la mostenire vine un singur mostenitor universal, acesta devine unic titular al patrimoniului succesoral, iar cand vin doi sau mai multi, patrimoniul succesoral se transmite acestora in stare de indiviziune, fiecare detinand o cota-parte din activul succesoral. In cazul nasterii starii de indiviziune succesorala, niciunul dintre succesori nu are drepturi exclusive asupra elementelor active ale patrimoniului succesoral, astfel incat nu poate dispune de acestea fara acordul celorlalti (infra nr. 660).
De cujus poate dispune mortis causa de bunurile sale si individual prin legate particulare. Spre deosebire de transmisiunile universale sau cu titlu universal, legatele particulare confera celor gratificati vocatie la un bun anume din patrimoniul succesoral (drept real sau de creanta). Aceasta transmisiune opereaza si ea automat la data deschiderii succesiunii, dar in acest caz legatarul nu mai este considerat fi continuator al persoanei defunctului, ci doar un simplu avand-cauza (succesor la bunuri) al acestuia.
Se poate asadar trage concluzia ca transmisiunea drepturilor succesorale opereaza de drept la data deschiderii mostenirii, fara a fi necesare indeplinirea unor formalitati. Transmisiunea succesorala insa nu este obligatorie, toti succesibilii, indiferent daca sunt mostenitori legali sau testamentari, daca au vocatie universala, la o cota-parte din universalitate sau doar la unul sau altul din bunurile succesorale, avand dreptul sa opteze fie pentru acceptarea mostenirii (si, implicit, pentru consolidarea tilului de mostrenitor), fie pentru renuntarea la mostenire.

Sectiunea II

TRANSMISIUNEA POSESIUNII MOSTENIRII SAU SEZINEI

570. Daca sub aspectul proprietatii, care este o chestiune abstracta, nu exista nici o discontinuitate in cazul decesului unei persoane fizice, chiar de la deschiderea succesiunii mostenitorii sai fiind considerati a-i succede de plin drept lui de cujus, in privinta stapanirii efective, precum si a indeplinirii actelor de conservare, administrare si dispozitie in privinta bunurilor succesorale, de la decesul titularului si pana la exercitarea dreptului de optiune succesorala de catre succesibilii cu vocatie succesorala, exista o perioada de incertitudine, in care nu se stie exact cine vine efectiv la mostenire si care sunt bunurile ce vor reveni mostenitorilor. In aceasta situatie, in ideea evitarii pe cat este posibil a conflictelor intre succesibili (mai ales intre mostenitorii legali si legatari), cu consecinte daunatoare pentru patrimoniul succesoral, legiuitorul a avut de ales intre solutia numirii unui tert ca administrator al succesiunii, cu dubla misiune de a verifica titlurile pretendentilor si de a gestiona succesiunea , si solutia acordarii unor puteri in acest sens unora dintre succesori, la care, dupa modelul francez, s-a oprit si legiuitorul nostru.
Transmisiunea activului succesoral, adica a drepturilor ca atare facand parte din patrimoniul succesoral, care se realizeaza automat la data deschiderii mostenirii, fara indeplinirea vreunei formalitati, nu se confunda cu exercitarea efectiva a acestor drepturi, care nu se poate realiza fara formalitati decat in cazul mostenitorilor carora legea le confera de drept posesia mostenirii sau sezina (§ 1), ceilalti mostenitori trebuind sa fie trimisi in posesie mostenirii prin indeplinirea unor formalitati (§ 2).

§ 1. Sezina si dobandirea de drept a posesiunii mostenirii de catre mostenitorii sezinari

571. Reglementare legala. Art. 653 C. civ. prevede ca „descendentii si ascendentii au de drept posesiunea mostenirii din momentul mortii defunctului” si ca „ceilalti mostenitori intra in posesiunea mostenirii cu permisiunea justitiei”.
Din textul de lege mentionat, desi considerat de unii enigmatic , iar de altii de-a dreptul inutil si bizar , rezulta totusi destul de limpede ca unii mostenitori sunt preferati, in sensul ca au posesia sau sezina patrimoniului succesoral de la data deschiderii mostenirii, fara nici o verificare prealabila intrucat este vorba de rudele de sange in linie dreapta ale defunctului, in timp ce toti ceilalti mostenitori - fie acestia legali, testamentari sau contractuali -, au nevoie pentru aceasta de o verificare prealabila. Ce se intelege insa prin „posesie a mostenirii” sau „sezina”? Iata o problema care trebuie analizata putin mai amplu.

572. Intelesul notiunii de sezina. Rezultat al unei evolutii istorice, sensul actual al sezinei nu poate fi pe deplin inteles fara cateva succinte referinte de aceasta natura .
In Vechiul drept francez sezina era echivalentul posesiei, adica al luarii bunurilor succesorale in stapanire materiala, iar principiul consacrat in celebrul art. 318 al Cutumei Parisului era ca „le mort sesi le vif, son hoir le plus proche et habile a lui succeder” (mortul transmite posesia celui viu, mostenitorul sau cel mai apropiat si in drept sa-i succeada). Situatia se datora faptului ca proprietatea nu se putea transmite de la de cujus la succesor in mod abstract, asa cum se intampla in prezent, ci doar dublata de punerea in posesie, ca expresie pozitiva si, totodata, corolar al acesteia .
In conceptia moderna insa posesia este o stare de fapt si nu de drept, iar transmiterea proprietatii este un lucru abstract, nelegat in mod necesar de transmiterea posesiei in sensul clasic al notiunii. Posesia, ca stare de fapt apta sa duca la dobandirea proprietatii prin uzucapiune, se transmite la mostenitori automat pe data deschiderii succesiunii, indiferent ca sunt sau nu sezinari, legea permitand chiar jonctiunea (reunirea) duratei posesiei lui de cujus cu cea a mostenitorilor sai care o continua, in scopul ca acestia din urma sa poata invoca uzucapiunea (art. 1860 C. civ.) .
De asemenea, in dreptul modern, asa cum vom vedea (infra nr. 580), este posibil ca un succesor sa aiba sezina (posesia mostenirii in sensul dispozitiilor art. 653 C. civ.), nu numai fara a dobandi proprietatea, ci chiar si fara a avea stapanirea materiala a bunurilor succesorale.
Rezulta asadar ca, in acceptiunea art. 653 C. civ., posesia sau sezina este altceva decat simpla stapanire in fapt a bunurilor succesorale. Este vorba, in esenta, de puterea conferita de lege unor mostenitori legali de a exercita drepturile si actiunile defunctului, de a intra de plano, de la deschiderea succesiunii, fara vreo verificare prealabila, in stapanirea tuturor bunurilor succesorale, chiar daca nu au dreptul la acestea, precum si de a administra bunurile succesorale .
Explicatia acestei solutii legislative consta in faptul ca, avand in vedere diversele interese particulare in prezenta, Codul civil permite exercitiul imediat al drepturilor succesorale acelor mostenitori care au un titlu prezumat valabil si prezentand o aparenta suficiant de sigura .

573. Mostenitorii sezinari. Conform dispozitiilor art. 653 alin. 1 C. civ., mostenitorii sezinari sunt doar descendentii si ascendentii, adica rudele in linie dreapta ale defunctului .
Aceast sistem, desi aspru criticat intrucat este „lipsit de orice logica si gresit din toate punctele de vedere” , a ramas neschimbat de la adoptarea Codului civil.
Este indiferent daca rudenia rezulta din casatorie, dinafara casatoriei sau din adoptie.

A. Caracterele sezinei

574. Caracterul de ordine publica. Sezinei i se recunoaste caracterul de ordine publica, in sensul ca de cujus nici nu poate priva de sezina pe succesorii carora legea le-o acorda, nici nu poate acorda sezina altor persoane decat cele prevazute de lege, nici nu poate modifica atributiile conferite de lege sezinarilor .
Faptul ca defunctul poate numi un executor testamentar cu sezina (supra nr. 361 si urmat.) nu contravine caracterului de ordine publica al sezinei legale. Sezina executorului testamentar este una limitata doar la bunurile mobile succesorale, fiind marginita in timp, conferind executorului doar atributiile unui administrator-sechestru (conservarea bunurilor mobile, incasarea pretului vanzarii bunurilor mobile, plata legatelor), motiv pentru care sezinarii legali care „vin in concurs” cu un executor testamentar isi pastreaza toate prerogativele prevazute de lege, mai putin cele revenind acestui administrator sechestru .

Majoritatea autorilor este de acord ca sezinarii nerezervatari putand fi exheredati de defunct, pierd totusi indirect dreptul la sezina, aceasta neputand fi disociata de vocatia succesorala . Afirmatia nu este pe deplin convingatoare, caci daca sezinarii sunt preferati de plano de lege in calitatea lor de mostenitori legali ai defunctului, avand printre atributii si pe aceea de „politie a mostenirii”, fiind investiti cu puterea „de a controla titlul celor carora nu le este conferita” , cel putin in cazul in care exheredarea este facuta prin instituirea de legatari, sezinarii nerezervatari ar trebui sa ramana investiti cu sezina . Nu aceasta este insa si solutia Codului civil, care in art. 891 precizeaza ca atunci „cand testatorul nu a lasat erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la justitie (in prezent, notarul public -; n. n.-;D. C.) posesiunea bunurilor cuprinse in testament”.
Caracterul de ordine publica al sezinei nu impiedica insa pe succesori sa renunte sa se prevaleze de aceasta .

575. Caracterul individual. Sezina este individuala, iar nu colectiva, ceea ce inseamna ca nu este conferita tuturor mostenitorilor sezinari in acelasi timp, indiferent de ordinea chemarii lor la mostenire, ci, dimpotriva, conform ordinii in care sunt chemati de lege la mostenire .
Totusi, daca succesorul chemat in primul rand la mostenire ramane inactiv, mostenitorii subsecventi pot sa preia posesia mostenirii si sa exercite actiunile referitoare la aceasta, solutie care se justifica prin caracterul virtual al sezinei, decurgand din ratiuni practice de conservare a drepturilor succeorale, mostenitorii subsecventi putand accepta succesiunea conditinat (virtual) de renuntarea celor chemati in rang preferat . Sezina virtuala, trebuie subliniat, nu ingaduie in nici un caz succesibilului de rang subsecvent sa se amestece in gestiunea mostenirii cand este asigurata efectiv de cel chemat de lege la mostenire in primul rand, ci numai daca acesta ramane inert, iar atunci cand sunt intrunite conditiile pentru exercitarea sezinei virtuale, ea nu confera celui indreptatit sa o exercite decat atributii limitate doar la exercitarea unor acte conservatorii (acte de intrerupere a unei prescriptii, actiunea in revendicare contra unui tert care detine bunuri succesorale, actiunea in petitie de ereditate, actiunea pentru anularea unui testament) .

576. Caracterul succesiv. In cazul renuntarii la mostenire a succesorului in rang preferat, sezina trece la urmatorul chemat de lege la mostenire, sens in care se spune ca este succesiva . Solutia se impune intrucat mostenitorii subsecventi nu au fost inclusi de lege (art. 653 alin. 2 C. civ.) in categoria mostenitorilor care trebuie trimisi in posesie.

577. Caracterul indivizibil. Daca mostenirea este deferita mai multor mostenitori legali de acelasi rang (de pilda, celor trei copii ai defunctului), sezina apartine tuturor acestora.
Cand comostenitorii se inteleg intre ei asupra exercitarii sezinei, nu exista nici o dificultate, dar daca unii dintre comostenitori raman inactivi, se pune problema daca ceilalti pot actiona si pentru partea de mostenire revenind acestora sau numai pentru partea lor.
Dupa unii autori, fiecare sezinar poate exercita sezina doar in limitele cotei-parti ce ii revine din succesiune, iar nu pentru intreg, solutia fiind dedusa din dispozitiile art. 1060 C. civ., conform carora erezii „nu pot cere creanta, sau… nu sunt tinuti de a o plati decat in proportie cu partile lor ereditare” .
Majoritatea autorilor este insa de parere ca sezina este indivizibila, deoarece se refera la universalitatea succesorala, iar nu la bunurile facand parte din aceasta privite ut singuli . Exercitarea sezinei de catre un singur comostenitor (sau unii dintre acestia) se justifica numai daca ceilalti comostenitori se dezintereseaza de mostenire, ramanand inactivi, iar nu si atunci cand isi pun drepturile in valoare .
In caz de dezacord intre comostenitori in legatura cu exercitarea sezinei, diferendul ar putea fi rezolvat prin numirea de catre instanta judecatoreasca a unui administrator provizoriu insarcinat cu gestiunea masei succesorale pana la partaj .
Indivizibilitatea sezinei permite comostenitorului diligent, de pilda, sa exercite singur actiunea in revendicare a unui bun succesoral pentru reconstituirea integralitatii masei partajabile . De asemenea, in aceleasi conditii, permite exercitarea actiunii in nulitatea unui act juridic incheiat de defunct sau a actiunii pentru incasarea unei creante succesorale .

B. Efectele sezinei

578. Sezina confera celor in drept urmatoarele puteri: de a verifica titlurile mostenitorilor nesezinari (a), de a prelua si administra bunurilor succesorale (b) si de a reprezenta interesele succesiunii atat activ, exercitand actiunile in justitie, cat si pasiv, ca parat in actiunile intentate de terti (c).

a) Verificarea titlurilor mostenitorilor nesezinari

579. Preferati de lege pentru ratiunile aratate mai sus, sezinarii sunt investiti de lege cu puterea de a face politia succesiunii, adica de a verifica titlurile de mostenire ale succesorilor nesezinari si de a le preda acestora amiabil, la cerere, bunurile succesorale (infra nr. 583 si urmat.) .
Aceasta, desigur, nu exclude interventia justitiei in cazul in care intre sezinari si legatari se nasc neintelegeri.

b) Preluarea si administrarea bunurilor succesorale

580. Preluarea bunurilor succesorale. De la data deschiderii succesiunii, mostenitorii sezinari au dreptul de a intra in stapanirea materiala a bunurilor succesorale, fara a fi insa obligati la aceasta, sezina putand sa-si produca celelalte efecte ale sale fara preluarea efectiva a bunurilor.
Sezina permite titularului sau sa actioneze in justitie impotriva tertilor sau chiar a mostenitorilor nesezinari (pana la trimiterea in posesie) pentru a obtine predarea bunurilor succesorale, chiar daca nu au dreptul la acestea (de exemplu, intrucat formeaza obiectul unui legat particular) .
Sezina nu confera insa nici un drept de dispozitie asupra bunurilor succesorale, acestea fiind preluate in interesul succesiunii, iar nu al mostenitorilor sezinari.

581. Administrarea bunurilor succesorale. Sezina da dreptul la exercitarea unor acte de administrare a bunurilor succesorale, permitand perceperea fructelor si incasarea creantelor succesorale, fara a avea insa dreptul de a dispune de acestea decat in limitele drepturilor sale succesorale, restul trebuind sa fie pastrat la dispozitia celor carara le revin, conform legii, de la data deschiderii mostenirii (in cazul fructelor, mostenitorilor legali nesezinari si legatarilor universali, ale caror legate i-au exheredat pe mostenitorii legali nerezervatari).

c) Reprezentarea in justitie activ si pasiv a intereselor succesiunii

582. Ca efect al sezinei, de la data deschiderii succesiunii, mostenitorii desemnati ca atare de lege se substituie defunctului, pe de o parte, fiind in drept sa introduca orice actiune petitorie sau posesorie apartinand acestuia, iar pe de alta parte sa fie parati in actiunile introduse de terti contra succesiunii.

Neavand insa dreptul de dispozitie asupra succesiunii, sezinarii nu pot tranzactiona sau face compromisuri cu privire la bunurile succesorale .

§ 2. Trimiterea in posesie a mostenitorilor nesezinari

583. Pentru a se bucura pe deplin de drepturile succesorale, mostenitorii legali nesezinari trebuie sa fie trimisi in posesie (A), in timp ce in cazul legatarilor, indiferent de natura legatului, aceasta se realizeaza prin predarea legatelor (B).

A. Trimiterea in posesie a mostenitorilor legali nesezinari

584. Mostenitorii legali nesezinari. Afara de rudele in line dreapta ale defunctului, toti ceilalti mostenitori legali (colateralii, sotul supravietuitor si statul) dobandesc sezina numai dupa trimiterea lor in posesie (art. 653 alin. 2 C. civ.), adica dupa indeplinirea unei proceduri de verificare a vocatiei la mostenire.

585. Caile de realizare a trimiterii in posesie. In principiu, procedura de trimitere in posesie este gratioasa (necontencioasa), iar in prezent se realizeaza de notarul public de la locul deschiderii mostenirii.
Trimiterea in posesie se realizeaza prin eliberarea certificatului de mostenitor sau de vacanta succesorala (art. 83 si 85 din Legea nr. 36/1995).
Cand intre mostenitori exista neintelegeri care impiedica finalizarea procedurii necontencioase prin eliberarea certificatului de mostenitor, trimiterea in posesie se va realiza prin hotarirea judecatoreasca ce pune capat acestor neintelegeri .
Procedurile mentionate au ca finalitate verificarea vocatiei succesorale si intinderea drepturilor mostenitorilor care solicita trimiterea in posesie.
Trimiterea in posesie trebuie solicitata chiar si in cazul in care la mostenire vine un singur mstenitor legal nesezinar.

586. Efectele trimiterii in posesie. Pana la trimiterea in posesie mostenitorul legal nesezinar, desi este proprietar al drepturilor succesorale din momentul deschiderii mostenirii, nu are exercitiul drepturilor succesorale, neavand calitatea de a introduce actiuni de a sta ca parat in procesele introduse de terti contra succesiunii si nici de a administra bunurile succesorale.
Actiunea in petitie de ereditate (infra nr. 627 si urmat.) poate fi insa exercitata de mostenitorii legali nesezinari chiar si inaintea trimiterii in posesie, deoarece, pe de o parte aceasta actiunea nu a apartinut defunctului, ci direct mostenitorilor, iar pe de alta parte, obiectul acesteia consta tocmai in recunoasterea calitatii de mostenitor a reclamantului .
Trimiterea in posesie a mostenitorilor legali nesezinari produce efecte retroactive, incepand de la data deschiderii mostenirii, ceea ce face ca actele de administrare sau actiunile introduse de acestia anterior sa devina valabile .
Cei trimisi in posesie au dreptul la fructele si veniturile bunrilor succesorale incepand de la data deschiderii mostenirii, sezinarii care le-au perceput anterior avand obligatia de a da socoteala de acestea.

B. Predarea legatelor

587. Semnificatie juridica. Legatarii nefiind inclusi de lege (art. 653 alin. 1 C. civ.) in categoria mostenitorilor sezinari, trebuie sa fie trimisi in posesie, lucru care se realizeaza in forma specifica a predarii legatelor (art. 889, 891, 895 si 899 alin. 2 C. civ.).
Ca si mostenitorii legali nesezinari, legatarii dobandesc drepturile care formeaza obiectul legatelor de la data deschiderii mostenirii, dar nu si posesia (sezina) acestora, care nu se obtine decat prin predarea legatelor.
In doctrina noastra s-a sustinut ca „predarea consta in remiterea materiala a posesiunii lucrurilor ce alcatuiesc obiectul legatului sau in invoirea la luarea lor in stapanire, daca obiectul legatului este un lucru cert, iar daca el consta intr-o suma de bani sau intr-un alt bun determinat in genul sau, ori, daca are drept obiect un act de comisiune sau de omisiune , predarea va lua infatisarea executarii unei obligatii, a unei plati” , ceea ce ar inseamna, se pare, ca predarea legatului si executarea legatului sunt unul si acelasi lucru. Este adevarat ca, adesea, predarea si executarea legatelor se confunda in fapt, fiind solicitate simultan, dar in drept acestea nu se confunda, caci in timp ce predarea are ca obiect recunoasterea calitatii de legatar, executarea are ca obiect plata legatului . Prin urmare, este posibil ca predarea legatului, care nu este altceva decat verificarea validitatii legatului si recunoasterea calitatii de mostenitor, sa se faca la un moment anterior executarii legatului, chiar daca acesta nu este inca exigibil, fiind afectat de o conditie sau termen suspensiv , fara insa ca, in acest din urma caz, legatarul sa poata cere executarea inaintea indeplinirii conditiei sau a implinirii termenului.

a) Realizarea predarii

588. Generalitati. Predarea trebuie ceruta de legatari celor tinuti la plata acestora (infra nr.589-591), regula care este de ordine publica intrucat protejeaza interesele mostenitorilor legali, testatorul neputand dispensa prin vointa sa pe legatari de necesitatea de a o formula .
Cu toate acestea, daca legatarul este in acelasi timp si mostenitor legal sezinar, este scutit de a cere trimiterea in posesie, fiind deja investit cu puterile specifice sezinei .
Legea nu prevede nici un termen pentru introducerea cererii de predare a legatelor, fiind considerata prescriptibila in termenul general de prescriptie . In ceea ce ne priveste, ne indoim de justetea acestei sustineri intrucat, daca avem in vedere ca predarea legatelor are ca obiect recunoasterea validitatii legatului si a calitatii de mostenitor testamentar, deci constatarea unei situatii, iar nu executarea unei obligatii, precum si faptul ca proprietatea nu se prescrie prin neuz, socotim ca cerea de predare poate fi formulata atata timp cat nu este prescrisa executarea legatelor la care se refera. Asa, de pilda, cererea de predare a unui legat universal este imprescriptibila caci se refera la vocatia la un patrimoniu, in timp ce cererea de predare a unui legat particular avand ca obiect un drept de creanta se prescrie in termen de trei ani de la data deschiderii mostenirii (afara de cazul in care este afectat de un termen suspensiv sau o conditie suspensiva, situatie in care termenul curge de la implinirea termenului sau conditiei .

Cererea de predare a legatelor, ca si predarea insasi, nu sunt supuse nici unei conditii de forma, admitandu-se chiar ca predarea poate rezulta si implicit (tacit) din comportamentul celor tinuti la predare .
Predarea se poate realiza atat amiabil prin consimtirea la eliberarea certificatului de mostenitor, cat si, in caz de litigiu, pe cale judecatoreasca.
Predarea legatelor trebuie solicitata mostenitorlor sezinari sau acelora care au fost trimisi in posesie, iar in lipsa acestora curatorului succesiunii vacante. Executorul testamentar cu sezina nu poate fi solicitat sa faca predarea legatelor, avand doar dreptul de a face plata legatelor particulare, operatiune distincta de cea de predare .
Odata stabilita validitatea legatului, predarea nu poate fi amanata pana la finalizarea operatiunilor de calculare a cotitatii disponibile, cu exceptia cazului in care depasirea acesteia este evidenta .
Daca cei tinuti la predarea legatului sunt mai multi, predarea trebuie ceruta fiecaruia pentru partea sa .

589. Predarea legatelor universale. Potrivit art. 899 C. civ., cand testatorul are mostenitori rezervatari, predarea legatelor universale va fi ceruta acestora. Descendentii si ascendentii privilegiati fiind mostenitori sezinari, sunt tinuti la predarea legatelor chiar de la data deschiderii mostenirii.
In schimb, sotul supravietuitor, care este mostenitor rezervatar, dar nu si sezinar, nu este tinut la predare decat dupa data trimiterii sale in posesie .
Daca nu exista mostenitori rezervatari, conform dispozitiilor art. 891 C. civ. -; modificat implicit prin Legea nr. 36/1995 -, predarea se va cere notarului public competent sa indeplineasca procedura succesorala notariala, care, atunci cand testamentul este autentic, va cita doar pe legatar, iar atunci cand testamentul este olograf sau mistic, va cita si pe mostenitorii legali nerezervatari exheredati prin instituirea legatului (art. 75 alin. 2 din Legea nr. 36/1995). Daca intre legatarul universal si mostenitorii exheredati exista neintelegeri, cererea va fi solutionata de instanta de judecata.
Pana la predarea legatului cel gratificat nu are nici un titlu legal pentru ocuparea unui imobil succesoral, chiar daca locuia impreuna cu defunctul la data decesului acestuia, fiind supus evacuarii .

590. Predarea legatelor cu titlu universal. Conform dispozitiilor art. 895 C. civ., legatarrul universal va cere punerea in posesie „de la erezii rezervatari, in lipsa acestora de la legatarii universali, iar in lipsa si a acestora din urma, de la ceilalti erezi legitimi”.
Cateva precizari se impun:
-daca exista numai mostenitori rezervatari, care in dreptul nostru sunt si sezinari, predarea legatelor se va solicita acestora incepand din momentul deschiderii mostenirii;
-daca exista mostenitori legali nerezervatari care vin la mostenire, predarea se va cere acestora dupa punerea lor in posesie;
-daca exista mostenitori rezervatari si un legatar universal nepus in posesie, predarea se va cere rezervatarilor, caci, in acest caz, numai acestia au sezina mostenirii;
-daca exista mostenitori legali si un legatar universal pus in posesie, predarea se va cere acestuia din urma intrucat legatul cu titlu universal nu se poate executa decat din cotitatea disponibila a mostenirii;
-daca nu exista nici mostenitori legali rezervatari, nici nerezervatari si nici legatari universali, predarea legatului cu titlu universal se va cere curatorului numit de notarul public sa administreze succesiunea vacanta.

591. Predarea legatelor particulare. In principiu, predarea legatelor particulare se face conform regulilor predarii legatelor cu titlu universal, in plus, putand fi ceruta si legatarului cu titlu universal trimis in posesie sau legatarului particular obligat la plata unui alt legat particular, dupa predarea legatului sau.
Executorul testamentar chiar cu sezina nu are dreptul de a face predarea legatelor particulare, ci doar plata acestora .
Prin exceptie, beneficiarul unui legat particular este scutit de a cere predarea legatului in cazuri cu sunt acela de liberare a legatarului de o datorie catre defunct sau al detentorului precar (depozitar) al unui bun succesoral desemnat ca legatar .

b) Efectele predarii legatelor

592. Abilitarea legatarului de a-si exercita drepturile. Predarea legatului produce aceleasi efecte ca si trimiterea in posesie a mostenitorilor legali nesezinari, cu singura deosebire ca efectele acesteia nu sunt retroactive, legatarul nedobandind sezina decat de la data predarii .
Odata facuta predarea legatului, legatarul are dreptul de a cere executarea acestuia, afara de cazul in care aceasta este afectata de un termen suspensiv sau conditie suspensiva.
De pilda, daca este vorba de un legat particular al unui bun individual determinat, legatarul poate sa exercite actiunea in revendicare impotriva detentorului, daca este vorba de un legat particular avand ca obiect un bun individual determinat. De asemenea, legatarul poate exercita actiunea confesorie, daca legatul are ca obiect un dezmembramant al dreptului de proprietate (superficie, uzufruct, uz, abitatie, servitute) sau, daca este vorba de un legat avand ca obiect o creanta, poate actiona pentru plata acesteia.

593. Dobandirea dreptului la fructele bunurilor succesorale. Legatarul universal are dreptul la fructe doar de la data cererii de predare sau de la data predarii amiabile a legatului (art. 890 C. civ.). Prin exceptie, legatarul universal are dreptul la fructe de la data deschiderii mostenirii, chiar daca nu a fost trimis in posesie, atunci cand la succesiune nu vine nici un mostenitor legal al defunctului .
Legatarul cu titlu universal are dreptul la fructe doar din ziua in care a cerut predarea legatului sau din ziua in care acesta i-a fost predat amiabil (art. 898).
Cat priveste pe legatarul particular, regula este ca si acesta are dreptul la fructe doar de la data cererii predarii legatului ori predarii amiabile a acestuia (art. 899 alin. 1 C. civ.). Prin exceptie, legatarul particular are dreptul la fructe de la data deschiderii mostenirii, daca testatorul a dispus astfel sau daca legatul are ca obiect o renta viagera sau o pensie alimentara (art. 900 C. civ.).

594. Predarea legatelor nu inchide altor persoane dreptul de a revendica depturi succesorale proprii. Prin predarea legatului nu se ridica mostenitorilor legali sau altor persoane interesate posibilitate de a-si putea stabili pe orice cale permisa de lege drepturile lor referitoare la succesiunea in discutie .