697. Notiune. Codul civil face doar o simpla aluzie la raportul datoriilor, prevazand in art 738 ca „fiecare erede raporteaza la masa succesiunii… donatiunile ce a primit si sumele ce este dator catre succesiune” (s. n. -; D. C.). u9d17dt
In esenta, raportul datoriilor este o operatiune tehnica de partaj (ceea ce presupune cu necesitate existenta unei indiviziuni sau, altfel spus, a unui patrimoniu apartinand mai multor proprietari) prin care mostenitorul care are o datorie (obligatie personala) catre defunct ori fata de succesiune preia in lotul sau la partaj bunuri mai putine decat cota-parte ce-i revine din mostenire, corespunzator valorii datoriei. Este vorba asadar de un raport prin luare mai putin (prin imputatie sau prin preluare). Exemplu: defunctul lasa doi copii, A si B, bunuri in valoare de 100.000.000 lei incluzand si o datorie de 20.000.000 lei a lui A fata de defunct. In acest caz, fiecare din cei doi copii avand dreptul la 1/2 din masa de calcul de 100.000.000, la partaj se va tine seama de datoria lui B catre succesiune in sensul ca fie va primi in lotul sau bunuri in valoare de 50.000.000 lei incluzand creanta de 20.000.000, ceea ce inseamna ca va primi efectiv doar bunuri in valoare de 30.000.000, iar A bunuri in valoare de 50.000.000 din cele lasate de defunct (luare mai putin prin imputatie), fie A va prelua din bunurile lasate de defunct valori pana la concurenta sumei de 20.000.000 (cat este valoarea creantei succesiunii fata de B), dupa care restul de bunuri in valoare de 60.000.000 ramase (80.000.000-20.000.000) se va imparti in parti egale intre A si B, fiecaruia revenindu-i bunuri in valoare de 30.000.000 lei (luare mai putin prin preluare).
Fara a fi o plata propriu-zisa, raportul datoriilor este un mijloc de stingere a obligatiei de plata pe care coindivivizarul debitor o are fata de succesiune . Avantajul consta in faptul ca se simplifica operatiunile, caci in loc ca debitorul sa faca plata catre succesiune, iar apoi sa i se atribuie cota-parte de bunuri cuvenita, se atribuie direct in lotul coindivizarului-debitor creanta, iar acesta devenind creditor si debitor al aceleiasi creante, datoria se stinge prin confuziune. De asemenea, se asigura egaliatea efectiva la partaj intrucat se evita ca riscul insolvabilitatii debitorului sa fie suportat de un alt coindivizar care ar primi creanta in lotul sau la partaj.

698. Raportul datoriilor si raportul donatiilor. Faptul ca raportul datoriilor este amintit in acelasi text de lege (art. 738 C. civ.) nu trebuie sa ne duca la concluzia ca cele doua institutii au aceleasi temeiuri. Intr-adevar, daca in Vechiul drept francez originea raportului datoriilor s-a regasit in raportul donatiilor, cand s-a considerat ca tatal de familie care imprumuta bani unuia dintre copiii sai fara a-i cere restituirea in timpul vietii face o donatie supusa raportului cu acest titlu, caci altminteri cel imprumutat ramanand cu banii, iar coerezii sai doar cu o creanta contra lui, acestia din urma fiind dezavantajati, ulterior cele doua institutii au evoluat fiecare de o asemenea maniera incat astazi sunt diferite.
Astfel, in timp ce raportul donatiilor priveste compunerea masei partajabile, fiind o operatine preparatorie a partajului, raportul datoriilor priveste compunerea loturilor, fiind o operatiune de partaj propriu-zis . In plus, in timp ce raportul donatiilor se refera strict la raportul dintre descendentii defunctului si sotul supravietuitor care vin impreuna la mostenire, raportul datoriilor, pe considerentul ca principiul egalitatii la partaj subzista in orice indiviziune, a fost extins de practica judiciara si de doctrina la toate indiviziunile, indiferent de sursa acestora .
Cu toate acestea nu se poate nega faptul ca cele doua institutii pot exista totusi si unele legaturi. Astfel, atunci cand raportul donatiilor se face prin echivalent valoric efectiv (supra nr. 683), raportul donatiilor se poate prelungi printr-un raport al datoriilor, donatarul-coindivizar tinut la raport prin obligarea sa la plata in bani a echivalentului bunului primit de el de la donator devenind practic debitor al succesiunii de la data deschiderii acesteia, fiind tinut in aceasta calitate la raportul datoriei mentionate fata de ceilalti coindivizari .

A. Domeniul de aplicare

699. Datoriile supuse raportului. Sunt supuse raportului orice datorii care sunt in fiinta la data deschiderii mostenirii (nestinse prin plata, prescriptie extinctiva, compensatie, dare in plata etc.), avand legatura cu indiviziunea succesorala si care sunt certe si lichide (chiar si neexigibile) .
Intra in aceasta categorie orice datorie a unui coerede fata de defunct, indiferent care ar fi izvorul acesteia (contractual, delictual, quasicontractual, quasidelictual), sau fata de succesiune (de pilda, despagubirea datorata pentru distrugerea sau deteriorarea din culpa a unor bunri succesorale.
In schimb, nu sunt raportabile datoriile nascute din raporturile personale dintre comostenitori, care nu au nici o legatura cu indiviziunea succesorala (de exemplu, datoria pentru repararea prejudiciului corporal ori cea rezultata din acordarea unui imprumut).

700. Persoanele tinute la raportul datoriilor. Spre deosebire de raportul donatiilor, care se intemeiaza pe ideea de avans prezumat in contul mostenirii legale, opereand numai intre descendentii defunctului si sotul supravietuitor care vin la mostenirea legala a acestuia, raportul datoriilor avand o finalitate mai larga, constand in asigurarea egalitatii intre copartajanti, indiferent care este izvorul indiviziunii, opereaza indiferent de titlul de mostenire al debitorului (legal, testamentar, instituit contractual) . Prin urmare, la raportul datoriilor pot fi tinuti nu numai descendentii defunctului si sotul supravietuitor, cum se intampla la raportul donatiilor, ci toti mostenitorii legali ai defunctului, precum si legatarii universali, cu titlu universal sau instituitii contractuali .
Conditia ceruta pentru a opera raportul datoriilor este ca persoana tinuta la raport sa fi acceptat mostenirea (devenind astfel copartas), in caz contrar debitorul fiind strain de mostenire, deci de indiviziunea succesorala, este tinut la plata ca orice debitor.
Creditorii succesiunii si legatarii particulari nu pot fi tinuti la raportul datoriilor intrucat nu au calitatea de coindivizari.
Mostenitorul care vine la succesiune prin reprezentare trebuie sa raporteze atat datoriile reprezentatului catre defunct, chiar daca a renuntat la mostenirea acestuia , cat si datoriile sale catre defunct.

701. Raportul datoriilor este limitat la partea succesorala a debitorului . Raportul datoriilor opereaza numai in limita cotei-parti ce revine debitorului din mostenire. De aceea, in cazul in care datoria depaseste in valoare limitele acestei cote, pentru diferenta in plus nu se pot aplica regulile raportului datoriilor, ci acelea ale platii obisnuite.

B. Regimul juridic al raportului datoriilor pana la partaj

702. De la data deschiderii mostenirii, exigibilitatea creantei a carui debitor este un comostenitor este suspendata, prescriptia extinctiva fiind si ea suspendata . Prin urmare, intre momentul deschiderii mostenirii si partaj, coindivizarii debitorului nu pot cere plata de la acesta.
In schimb, debitorul, daca doreste, poate face plata creantei in intervalul de timp mentionat, creditorii nefiind in drept sa se opuna intrucat nu ar putea justifica nici un interes in acest sens .
Pana la partaj pentru debitor raportul este un drept, iar nu o obligatie, dar daca plata nu este facuta pana la acest moment, la partaj, el nu poate refuza atribuirea creantei, iar prin aceasta stingerea datoriei sale prin confuziune.

C. Executarea raportului

703. Asa cum am vazut (supra nr. 697), raportul datoriilor se face intotdeuna prin luare mai putin, fie prin imputatie, fie prin preluare.
Daca cel obligat la raport are mai multe datorii, iar valoarea acestora depaseste cota-parte din mostenire revenind debitorului, nu se aplica regulile de la imputatia platii, ci regulile raportului si partajului, fiecare creanta fiind considerata raportata si stinsa prin confuziune in proportie cu intinderea ei .

D. Efectele raportului

704. Ca urmare a atribuirii creantei coindivizarului-debitor la partaj, adica a realizarii raportului datoriei, creanta se stinge prin confuziune pana la limita cotei-parti ce revine din mostenire acelui debitor.
Din aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 762 C. civ. se poate trage concluzia ca datoria va produce de drept dobanzi de la data dechiderii mostenirii .
Fata de ceilalti creditori ai coindivizarului-debitor, raportul le confera copartajantilor un drept de preferinta, deoarece in timp ce acestia din urma isi vad satisfacute drepturile, cei dintai se pot vedea pusi in situatia de a suporta riscul insolvabilitatii debitorului lor. Este rezultatul inevitabil mecanismelor de plata prin diferenta analoage compensatiei, fara a se confunda insa cu aceasta . Principiul egalitatii coindivizarilor la partaj comanda si el aceasta solutie, prevaland asupra principiului egalitatii creditorilor chirografari .