t4o15or
Populatia -; ansamblul persoanelor care se afla pe teritoriul unui stat. 
Include in sfera populatiei si strainii care se afla pe teritoriul unui 
stat. Exclude pe cetatenii statului care se afla in strainatate.
Prin populatie ca element component al statului se intelege totalitatea 
persoanelor legate de stat prin cetatenie indiferent ca el se afla pe teritoriul 
statului sau in strainatate.
Alaturi de cetatenii statului exista si cetateni care se afla in acel stat 
fie ocazional fie permanent.
Cetatenia e reglementata prin legislatia interna si exprima legatura juridica 
intre o persoana si stat, cu toate drepturile si obligatiile reciproce ce 
rezulta din aceasta legatura juridica.
 Modalitati de obtinere a cetateniei
  1. Prin nastere
  2. Prin naturalizare (la cerere, prin casatorie, prin adoptie)
1. Prin nastere
  • Ius sangvini -; copilul dobandeste cetatenia parintilor indiferent 
  de locul unde se naste.
  • Ius soli -; locul nasterii e hotarator in acordarea 
  cetateniei.
  Exista sisteme mixte care aplica ambele sisteme. 
  E cetatean roman si copilul nascut in afara granitelor tarii daca 
  cel putin un parinte e cetatean roman. Copilul gasit pe teritoriul statului 
  roman e cetatean roman daca nici unul dintre parinti nu e cunoscut.
2. Prin naturalizare a) La cerere
  Pentru a dobandi cetatenia la cerere trebuie intrunite mai multe 
  conditii:
  • Sa aiba domiciliul in statul a carui cetatenie o doreste de 5-10 
  ani.
  • Sa cunoasca limba statului respectiv.
  • Sa fi dat dovada de fidelitate fata de statul respectiv.
  • Sa fi facut servicii statului a carui cetatenie o cere.
  • Sa nu ceara cetatenia pentru a se sustrage de la cercetare, judecare, 
  executare a unei pedepse de drept comun. b) Prin casatorie
  1957 -; conventia privind cetatenia femeii maritate
  1967 -; Declaratia privind eliminarea discriminarilor cu privire la statutul 
  femeii.
  Conventii care lasa posibilitatea femeii care se casatoreste de a opta pentru 
  cetatenia pe care urmeaza sa o aiba. c) Prin adoptie 
  Copilul dobandeste cetatenia adoptatorilor iar cand cei doi parinti 
  nu au aceeasi cetatenie ei convin asupra cetateniei pe care o va avea copilul, 
  instanta de judecata va stabili care va fi cetatenia copilului.
 
d) Dobandirea cetateniei in cazul stramutarii unei populatii de 
  pe un teritoriu pe altul, sau in cazul anexarii unui teritoriu altui stat.
  La ora actuala opereaza optiunea populatiei care se afla pe acel teritoriu. 
  Unde optiunea nu a fost exprimata se aplica regula de baza prin care persoanele 
  in cauza dobandesc cetatenia statului succesor.
Pierderea cetateniei
  • La cerere
  • Prin efectul legii, prin hotarare judecatoreasca
  • In alte situatii
Bipatria, olipatria -; situatia in care o persoana are dubla sau 
  mai multe cetatenii (situatia copilului nascut din parinti de o anumita cetatenie, 
  ius sangvini, nascut pe teritoriul unui stat unde se aplica ius locci). 
  Principiul efectivitatii cetateniei -; cand o persoana are mai multe 
  cetatenii trebuie sa se verifice careia dintre ele ii acorda mai multa 
  importanta prin atasament, afectivitate, legaturi statornice.
  Apatridie -; situatia critica cand o persoana nu are nici o cetatenie. 
  Apatrizii se bucura de regimul juridic al strainilor, cu diferenta ca, spre 
  deosebire de straini, apatrizii nu se bucura de protectia diplomatica a statului 
  de origine pentru ca nu au nici o cetatenie.
  Copilul gasit pe teritoriul unui stat, din parinti necunoscuti va dobandi 
  cetatenia acelui stat. Copilul nascut pe teritoriul unui stat, din parinti apatrizi 
  va dobandi cetatenia acelui stat. Statele vor verifica, atunci cand 
  li se prezinta cereri de renuntare la cetatenie, daca persoana respectiva a 
  primit o alta cetatenie sau daca e pe cale sa o primeasca si numai in 
  aceste situatii vor admite cererea de renuntare la cetatenie.
Statutul juridic al strainilor
  Straini -; persoane care nu au cetatenia statului unde se afla, sau apatrizii.
  Regimul juridic aplicat strainilor e susceptibil de a fi clasificat in 
  4 regimuri juridice posibil de aplicat.
  1) Regimul national -; regimul prin care un stat acorda strainilor aceleasi 
  drepturi ca si cetatenilor sai cu exceptia drepturilor politice si cu exceptia 
  obligatiei strainilor de a efectua serviciul militar pe teritoriul statului 
  respectiv.
  2) Regimul special -; se acorda anumitor categorii de cetateni si in 
  anumite domenii determinate.
  3) Regimul clauzei natiunii celei mai favorizate -; se acorda strainilor 
  din statele unde opereaza aceasta clauza si care fac ca strainii sa beneficieze 
  de aceste avantaje.
  4) Regimul mixt -; imbina regimul national cu regimul clauzei natiunii 
  celei mai favorizate.
 
Situatii in care statul poate indeparta de pe teritoriul sau anumiti 
  straini
  • Expulzarea -; metoda prin care un strain sau un grup de straini 
  pot fi obligati sa paraseasca teritoriul statului intr-un timp foarte 
  scurt, fiind o masura de siguranta a statului si nu neaparat o sanctiune. Statul 
  care dispune expulzarea nu e obligat sa dea explicatii pentru aceasta masura. 
  Pentru a expulza personalul misiunilor diplomatice trebuie ca aceste persoane 
  care beneficiaza de imunitate diplomatica sa fie declarate persona non gratta 
  si trebuie ca la cererea statului sa paraseasca tara acestia sa refuze.
  • Extradarea -; o metoda de asistenta juridica in dreptul penal 
  prin care o persoana care e cercetata, judecata sau urmeaza sa execute o pedeapsa 
  e solicitata sa fie predata statului de origine. Stramutarea se acorda sau nu 
  la cerere pe baza de conventie de reciprocitate sau pe baza prevederilor legale 
  interne.
  Pentru a fi stramutata, o persoana trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
  • Persoana sa fie judecata pentru fapta pentru care s-a cerut stramutarea.
  • Pedeapsa care se executa sa fie aceea pentru care s-a cerut stramutarea.
  • Nu se poate cere stramutarea pentru fapte de natura politica.
  • Fapta pentru care se cere stramutarea sa fie incriminata in legislatia 
  ambelor state.
Dreptul de azil -; dreptul pe care un stat il acorda unei persoane 
  de a intra in tara, respectiv de a ramane in statul respectiv 
  in conditiile in care in statul sau, cel care solicita dreptul 
  de azil este urmarit si persecutat pentru activitatea sa culturala, religioasa, 
  politica, activitate care este in discordanta cu normele interne ale statului 
  de origine. Nu se poate acorda dreptul de azil politic infractorilor de drept 
  comun si nici celor care au savarsit infractiuni contra pacii si securitatii 
  omenirii.
  In practica statelor din America de Sud a aparut azilul diplomatic.
  Conventia de la Havana 1928
  Conventia de la Caracas 1954
Refugiatii -; persoane care in mod temporar se afla pe teritoriul 
  altui stat ca urmare a situatiei de razboi din tara de origine, persoane care 
  nu au renuntat la cetatenia statelor de origine.
  In cadrul O.N.U. functioneaza Inaltul Comisariat pentru problemele 
  refugiatilor.