Prin obiectul infractiunii, asa cum s-a aratat mai sus, se intelege obiectul propriu-zis al acesteia, adica valorile si relatiile sociale amenintate sau vatamate efectiv prin savirsirea faptei si ocrotite prin incriminarea acesteia, spre deosebire de obiectul zis material al 'infractiunii, prin care se intelege entitatea materiala (un obiect ori un lucru din lumea reala, un animal, corpul persoanei etc.) asupra ca-reia se atenteaza, amenintind-o cu un pericol de vatamare materiala sau provocindu-i efectiv o astfel de vatamare. Distinctia e necesara, fiindca, in timp ce obiectul nemijlocit exista la orice infractiune, ca factor necesar al acesteia, obiectul material nu exista la orice infractiune, ci numai la acelea la care valoarea sociala ocrotita consta sau se exprima intr-o entitate materiala. Astfel, amenintarea sau va-tamarea relatiilor sociale are loc prin intermediul acestei entitati, care este obiectul material al infractiunii. Un astfel de obiect material exista, de exemplu, la infractiunile contra proprietatii, fiind format din bunul asupra caruia se in-dreapta activitatea infractionala (bunul furat, distrus, delapidat, obtinut prin escrocherie etc.), la infractiunile contra vietii si sanatatii, fiind format din corpul persoanei asupra careia se indreapta actiunea de omor sau vatamare, la infractiunile contra sigurantei circulatiei transportului feroviar, fiind format din instalatiile de cale ferata, mate-rialul rulant, marfurile si persoanele transportate etc. u7q7qs
Asadar, obiectul material al infractiunii este un obiect a! relatiilor obiective asupra caruia atenteaza nemijlocit faptuitorul. Obiectul material nu mai e o relatie sociala, ci elementul ei constitutiv, premisa materiala necesara a existentei si dezvoltarii relatiilor sociale. Actionand in mod criminal asupra unui sau altui obiect material, infractorul atenteaza si la acele relatii sociale, elementul carora acest obiect material este. Astfel, in caz de furt, bunul furat trece din posesiunea proprietarului in cea a faptuitorului, in caz de diversiune sint deteriorate intreprinderi, incaperi etc.
Pentru multe infractiuni obiectul material este un semn necesar si obligatoriu. Din aceasta categorie fac parte toate modalitatile delapidarilor, mituirea si altele. Un sir de infractiuni nu au obiect material. Este imposibil a numi, de exemplu, obiectul material al huliganismului, al abuzului de putere, al unor infractiuni contra statului, contra ordinii administrative sau militare. in caz de atentat la persoana, trebuie sa vorbim nu despre obiectul material al in-fractiunii, ci despre victima, fata de care a fost savirsita infractiunea.
Cunoasterea obiectului material al 'infractiunii este im-portanta, in primul rind, pentru calificarea corecta a faptei, fiindca prin intermediul sau putem cunoaste valoarea si relatiile sociale care formeaza obiectul infractiunii, acesta avind, dupa cum se stie, o importanta hotaritoare pentru existenta infractiunii. De asemenea, este de remarcat ca vatamarea se produce asupra obiectului material, iar cerce-tarea ei permite sa se stabileasca gravitatea rezultatului si a prejudiciului cauzat. Obiectul material al infractiunii nu trebuie insa sa fie confundat cu mijloacele (instrumente, obiecte, bani, arme etc.) care au servit la savirsirea infractiunii, nici cu obiectele produse prin infractiune sau dobindite prin savirsirea acesteia.
Trebuie sa facem deosebire intre obiectul material al infractiunii si instrumentele si mijloacele de savirsire a ei. Unul si acelasi obiect in diferite componente de infractiune poate juca rol de obiect material sau de mijloc de savirsire a infractiunii. De exemplu, sustragerea de arme de foc (cu exceptia armei de vinatoare cu teava neteda) constituie obiectul material al infractiunii, prevazuta de art. 2271 C.P. al R.M., insa la savirsirea unui omor premeditat cu circumstante agravante aceasta arma este mijloc de savirsire a infractiunii. Banii formeaza obiectul material al delapidari-lor (art. 123), totodata si un mijloc de savirsire a mituirii (art. 186 sau 188 C.P. al R.M.). Rapirea unui autovehicul (art. 182 C.P. al R.M.) este obiectul material al infractiunii, dar poate servi si drept mijloc de savirsirea furtului, prevazut in art. 119, sau a tilhariei, prevazuta in art. 121 C.P. al R.M.
Deosebirea principala dintre obiectul material, pe de o parte, si instrumentele, mijloacele savirsirii infractiunii, pe de alta parte, se poate face in legatura cu modul folosirii acestora in procesul savirsirii infractiunii. Daca instrumentul sau unealta a fost folosita ca un mijloc de actiune asupra obiectului, el (ea) devine instrument sau mijloc de savirsire a infractiunii. Daca insa instrumentul sau unealta anumita joaca un rol «pasiv» si actiunea este savirsita numai in legatura sau asupra acestuia, apoi ea trebuie sa fie considerata drept obiect material al infractiunii.
Instrumentele, uneltele si mijloacele de savirsire a infractiunii, spre deosebire de obiectul ei material, in nici un caz n-au legatura cu acele relatii sociale impotriva carora este indreptat atentatul. Obiectul infractiunii se intoarce, de obicei, pagubasului, dar instrumentele si mijloacele savirsirii infractiunii pot fi confiscate in folosul statului.