I. Dreptul penal -; Un ansamblu de norme juridice prin care se determina faptele care constituie infractiuni, conditiile de angajare a raspunderii si sanctiunile aplicabile in cazul savarsirii acestor fapte. c1o9oi
In mod traditional, se considera ca dreptul penal se poate diviza in doua parti importante:
- Partea generala
- Partea speciala -; Contine norme de incriminare pentru diverse infractiuni.
Cele doua parti importante se pot imparti in grupe de norme care au un anumit specific.
Partea generala -; Contine norme susceptibile de grupare in:
- Dreptul penal al minorilor
- Dreptul executional penal
- Dreptul penal international (contine norme legate de asistenta juridica internationala in materie penala)

Partea speciala
- Dreptul penal al mediului
- Dreptul penal social
- Dreptul penal al afacerilor

II. Principiile de baza ale dreptului penal
1) Principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei
Este un principiu de baza ce caracterizeaza sistemele penale moderne. Potrivit acestuia, orice fapta care atrage raspunderea penala trebuie sa fie expres prevazuta de lege in momentul in care a fost savarsita. De asemenea, autorului faptei nu-i poate fi aplicata o alta sanctiune decat cea prevazuta de lege la momentul savarsirii infractiunii.
Consecinte:
Acest principiu interzice incriminarea prin analogie. Potrivit art. 1 (2) din codul penal anterior modificat in 1948, atunci cand o fapta neprevazuta de legea penala prezinta o vadita asemanare cu o fapta prevazuta de lege, cea dintai se va socoti implicit sanctionata, potrivit dispozitiilor ce o sanctioneaza pe cea de-a doua.
Analogia nu este permisa niciodata in sistemul penal roman actual. Marile sisteme de drept accepta analogia care ar putea fi uzitata in folosul inculpatului. Aceasta analogie ar putea fi folosita cand imprejurarile de fapt o admit.
Principiul legalitatii incriminarii, prevazut de art. 2, cod penal este prevazut si de conventiile internationale. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca, pentru a fi pe deplin respectat principiul analogiei nu este suficient ca din punct de vedere formal infractiunea sa fie prevazuta de un text de lege, ci este in plus necesar ca textul de lege sa fie suficient de clar redactat, astfel ca orice persoana sa-si dea seama care sunt actiunile sau inactiunile care intra sub incidenta legilor in cauza.
2) Principiul caracterului personal al raspunderii penale
Potrivit acestui principiu, numai persoana care a savarsit infractiunea poate fi trasa la raspundere penala si numai aceasta persoana poate executa sanctiunea aplicata.
In dreptul penal nu opereaza principiul solidaritatii raspunderii.
Compatibilitatea raspunderii penale a persoanei juridice cu acest principiu: de lege lata, doar persoana fizica poate fi subiect al raspunderii penale. Aplicarea unei amenzi penale unei societati ar afecta pe toti asociatii, nu numai pe cel vinovat, ceea ce contravine principiului raspunderii penale. La nivel de principiu, caracterul personal al raspunderii penale nu se opune raspunderii persoanelor juridice.

III. Izvoarele dreptului penal
Legea penala -; Conform art. 141 cod penal este definita ca fiind orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi sau decrete.
In materia dreptului penal, Parlamentul nu poate interveni decat pe cale de lege organica (care este, astfel, izvor de drept penal).
Decretele nu mai pot fi emise decat de presedinte. Acestea sunt decrete individuale (pot fi folosite la numirea magistratilor, a ministrilor). Se considera ca se pot emite si decrete cu caracter normativ (prin care se instaureaza starea de urgenta).
Toate acestea sunt straine de dreptul penal. Decretele care tin de dreptul penal sunt cele de gratiere individuala.
Izvoare: a) Izvoare interne
1) Legile si decretele adoptate inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei. Isi pastreaza acest caracter atata timp cat nu sunt abrogate.
2) Decretele-legi -; Cele adoptate in perioada dec. 1989 -; iunie 1990.
3) Legile organice -; Cele de dupa intrarea in vigoare a Constitutiei.
4) Decretele de gratiere -; Individual emise de presedinte.
5) Ordonantele de guvern
- simple (in baza unei legi de abilitare)
- de urgenta
- cele simple nu au caracter de izvor de drept penal, fiindca nu pot reglementa legile organice.
- ordonantele de urgenta pot interveni in domeniul rezervat legilor organice cu conditia existentei unei stari exceptionale la care face referire Constitutia. Singura ordonanta de urgenta guvernamentala care a indeplinit conditia la care face referire Constitutia a fost OUG 1/1999 privind regimul starii de urgenta.

b) Izvoare internationale
Directe -; Acele acte cu caracter international care produc efecte in mod nemijlocit in dreptul intern, fara a mai fi necesara interventia legiuitorului national, ulterior ratificarii lor. Aici intra tratatele si conventiile de asistenta juridica in materie penala incheiate de Romania cu alte state.
Ex: Conventia Europeana privind extradarea si cea privind transferul refugiatilor, toate acordurile si tratatele internationale care privesc domeniul mentionat.
Indirecte -; Acele tratate si conventii internationale care creeaza pentru legiuitorul national obligatia adoptarii unor dispozitii cu caracter penal pentru completarea prevederilor din dreptul intern.
In dreptul penal roman, nu constituie izvor de drept jurisprudenta, doctrina si nici actele normative de forta juridica inferioara legii (hotararile de guvern, hotararile consiliului local).