Filiatia desemneaza legatura de descendenta a unei persoane fata de parintii si rudele sale. b9u22uf
In sens restricitiv desemneaza legatura dintre o persoana si parintii sai.

A. Filiatia materna (maternitatea)
Rezulta din doua fapte materiale:
1. Faptul nasterii de catre o femeie
2. Identitatea copilului nascut de femeie cu cea a copilului care isi revendica respectiva filiatie.
Filiatia fata de mama se dovedeste prin certificatul constatator al nasterii. Starea civila, rezultand din certificatul constatator al nasterii unita cu o folosinta conforma cu certificatul de nastere face dovada absoluta a maternitatii.
Recunoasterea de maternitate spre deosebire de cea de paternitate nu o poate primi decat copilul a carui nastere nu a fost inregistrata sau care a fost inregistrat ca fiind nascut din parinti necunoscuti.

B. Filiatia fata de tata (paternitatea)
Legiuitorul face o diferenta intre modul de stabilire a filiatiei copilului din casatorie si modul in care poate fi determinata filiatia din afara casatoriei.
Prezumtia timpului legal de conceptie
Potrivit legii, timpul cuprins intre a 180-a si a 300-a zi dinaintea nasterii reprezinta timpul legal al conceptiei. Prezumtia are caracter absolut.

C. Filiatia copilului din casatorie
Pornind de la premisa ca sotia isi respecta obligatia de fidelitate, legiuitorul a instituite doua prezumtii de paternitate: a) Copilul nascut din casatorie are ca tata pe sotul mamei. b) Copilul nascut la mai putin de 300 de zile de la desfacerea, desfiintarea ori incetarea casatoriei are ca tata pe fostul sot al mamei, cu conditia ca intre timp mama sa nu se fi recasatorit.
Prezumtiile nu sunt conditionate de convietuirea sotilor, ele opereaza de drept. Nu sunt nici absolute, nici relative, ci au caracter intermediar.
In situatia mamei bigame, statutul de tata il are sotul din casatoria nula absolut. In cazul tagadei paternitatii, paternitatea revine sotului din casatoria valabila.

D. Tagada paternitatii
Prezumtiile de paternitate au caracter intermediar fara a fi absolute. O singura persoana le poate rasturna, anume sotul sau fostul sot al mamei care, pentru a obtine castig de cauza, va trebui sa dovedeasca faptul ca e cu neputinta ca el sa fie tatal copilului.
Rasturnarea oricareia din prezumtiile legale de paternitate poate avea loc exclusiv intr-un cadru judiciar. Instanta competenta e judecatoria de la domiciliul paratului si ca particularitate, din completul de judecata face parte in mod obligatoriu si procurorul.
Particularitatile actiunii in tagada paternitatii
1) Dreptul la actiune
2) Prescriptia dreptului la actiune
3) Obiectul probatiunii
1) Dreptul la actiune
Sigurul titular al dreptului la actiune este sotul sau fostul sot al mamei. Actiunea are caracter strict personal dar spre deosebire de dreptul de a cere divortul poate fi exercitat si prin reprezentanti legali sau conventionali.
Daca acesta se afla sub interdictie cererea poate fin promovata de tutore. Daca tutorele este chiar sotia, se va numi un curator special, dat fiind conflictul de interese dintre mama si titularul actiunii.
In cazul in care titularul decedeaza, actiunea pornita de acesta poate fi continuata de mostenitorii sai, insa numai daca, si din punct de vedere procesual, actiunea este susceptibila de finalizare. Daca titularul a decedat inainte de a promova actiunea, dreptul la actiune s-a stins in mod definitiv.
Actiunea se promoveaza impotriva copilului. Paratul din proces trebuie sa se fi nascut viu. Altfel, din punct de vedere juridic, el n-a avut calitatea de subiect de drept. Cererea poate fi pornita si impotriva unui copil decedat.
In toate cazurile mama copilului participa in nume propriu la judecata. Daca mama a decedat, mostenitorii nu o vor putea inlocui in proces.
2) Prescriptia dreptului la actiune
Dreptul la actiune se prescrie in termen de 6 luni de la socotit de la data cand sotul sau fostul sot a aflat de faptul nasterii. Dovada se poate face prin orice mijloc de proba.
3) Obiectul probatiunii
Potrivit legii, reclamantul trebuie sa dovedeasca faptul ca este cu neputinta ca el sa fie tatal copilului. Starea de neputinta poate fi fizica sau psihica.
Starea de neputinta fizica nu se refera numai la cauze de natura medicala, ci si la starea de neputinta fizica obiectiva (ispasirea unei pedepse). Cea de ordin psihic se refera la conflicte intre soti, care prin natura sau amploarea lor fac cel putin improbabila o relatie de asemenea natura.
Dovada se poate face prin orice mijloc de proba. Prin derogare de la dreptul comun, in materie de martori este admisibila audierea rudelor si a finilor pana la gradul III inclusiv. Printre probele des utilizate sunt cele stiintifice (expertize medico-legale).
Refuzul nejustificat al oricareia dintre parti poate indreptati instanta sa prezume marturisirea faptei pretinse de reclamant. Instanta va aprecia daca va recurge sau nu la aceasta prezumtie.
Hotararea instantei va cuprinde, in primul rand, o statuare privind filiatia copilului. Daca cererea reclamantului este respinsa, ulterior ramanerii irevocabile a hotararii, sotul sau fostul sot, pierde orice posibilitate de a mai aduce in discutie paternitatea acelui copil. El va ramane cu toate drepturile si, mai ales, cu toate obligatiile parintesti asupra copilului.
Daca instanta admite tagada paternitatii, hotararea va produce efecte declarative, ceea ce inseamna ca se va prezuma ca acest copil nu l-a avut niciodata pe acest barbat ca tata.
Numele de familie al copilului va fi acela al mamei din momentul nasterii copilului. In general, numele va fi acela al sotului care a tagaduit paternitatea. Ocrotirea parinteasca va fi exercitata numai de mama, cel putin pana la stabilirea filiatiei si fata celalalt parinte. Hotararea instantei poate fi atacata cu apel si recurs in 15 zile de la comunicarea acesteia.

E. Filiatia copilului din afara casatoriei

Copilul din afara casatoriei e copilul conceput si nascut de o mama necasatorita, precum si copilul care, desi initial a beneficiat de prezumtia de pater-nitate, aceasta a fost inlaturataprin hotarare judecatoreasca ramasa irevocabila.
Filiatia se poate stabili pe doua cai: a) Prin recunoasterea voluntara facuta de adevaratul tata b) Pe cale judiciara, la initiativa copilului a) Prin recunoastere voluntara de paternitate
Prin aceasta intelegem manifestarea unilaterala de vointa a unui barbat facuta in una din formele anume stabilite de lege, manifestari de vointa prin care autorul marturiseste paternitatea unui copil.
Principalele caracteristici juridice sunt:
- E un act juridic unilateral iar eficienta acestuia nu este conditionata de faptul acceptarii de catre beneficiar sau de catre mama acestuia.
- Existenta vointei constiente a autorului recunoasterii. Prin urmare si o persoana aflata sub interdictie poate savarsi o recunoastere valabila, daca s-a aflat intr-un moment de luciditate.
- Marturisirea este un act strict personal si valabilitatea sa nu este conditionata de vreo incuviintare prealabila.
- Marturisirea este irevocabila.
- Marturisirea este un act juridic solemn ce nu poate fi valabil exprimat decat prin formele expres prevazute de lege.
- Recunoasterea este imprescriptibila.
- Produce efecte atat pentru trecut, cat si pentru viitor.
Recunoasterea nu poate fi facuta decat prin: a) Testament (orice forma -; Testament olograf, privilegiat, mistic, autentic) b) Declaratie scrisa sau verbala la serviciul de stare civila care a inregistrat nasterea c) Prin inscris autentic
Contestarea recunoasterii
Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata, printr-o actiune ce nu este supusa vreunui termen de prescrip-tie. Inclusiv autorul recunoasterii este indreptatit sa promoveze o asemenea cerere.
Recunoasterea este irovocabila in masura in care marturisirea nu a fost facuta din eroare sau prin anumite vicii de consimtamant. In caz contrar, e revocabila.
Atunci cand reclamantul este chiar copilul beneficiar ori mama acestuia, in cazul procesului pornit impotriva autorului recunoasterii, reclamantii sunt scutiti de a face proba afirmatiilor, iar paratul este tinut sa dovedeasca ca recunoasterea corespunde adevarului. Daca acesta va reusi acest lucru, cererea introdusa va fi respinsa ca fiind nefondata.
Nulitatea recunoasterii de paternitate
Nerespectarea unei cerinte de valabilitate specifice manifestarii unilaterale de vointa, la care se adauga si cateva particularitati ale marturisirii de paternitate, atrag nulitatea absoluta a actului recunoasterii. Sunt nule absolut recunoasterea privind un copil care beneficiaza de o paternitate fie prezumata, fie anterior stabilita si neinlaturata, recunoasterea privind o persoana decedata si care nu a lasat descendenti firesti.
Cauze de nulitate absoluta:
- Lipsa vointei constiente a autorului
- Nerespectarea formelor pretinse ad validitatem b) Stabilirea filiatiei pe cale judiciara, la initiativa copilului
Dreptul la actiune in materie de stabilire a filiatiei apartine copilului. In numele acestuia dreptul va fi exercitat de mama, chiar daca aceasta e minora. In situatia in care copilul se afla sub tutela si tutorele va putea introduce aceasta actiune fara a avea nevoie de vreo incuviintare prealabila.
Din punctul de vedere al titularului, readmisibilitatea actiunii e conditionata de calitatea de subiect de drept in momentul promovarii actiunii. Copilul trebuie sa se afle in viata in momentul declansarii actiunii. Daca insa, copilul decedeaza in cursul procesului, acest eveniment nu va influenta cursul judecatii, locul titularului fiind preluat de mostenitorii acestuia.
Cererea se va introduce impotriva pretinsului tata. Daca el e decedat actiunea poate fi pornita direct impotriva mostenitorilor acestuia.
Termenul de prescriptie la aceasta actiune e de un an de la data nasterii copilului. Legiuitorul stabileste 3 situatii in care, dupa caz, termenul fie nu incepe sa curga din momentul nasterii, ci de la o data ulterioara, fie termenul de prescriptie care si-a inceput cursul se intrerupe:
1) Mama copilului convietuieste cu pretinsul tata. Aici exista o imposibilitate morala de actiune. Termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul in care cei doi au incetat convietuirea. Nu intereseaza o convietuire care sa fi intervenit inainte de a se fi implinit 1 an de la nasterea copilului.
Mama nu este oprita sa actioneze in justitie, insa, daca nu o face, i se recunoaste acest favor pentru situatia in care se afla. Notiunea de convietuire nu inseamna neaparat relatii de concubinaj.
2) Pretinsul tata presteaza intretinere voluntara in beneficiul copilului.
Avem intretinere cand:
- Prestatiile trebuie sa fie voluntare.
- Prestatiile trebuie sa aiba o periodicitate constanta.
- Nu trebuie sa fie la fel ca la intretinerea legala, dar trebuie sa raspunda nevoilor minorului.
- Prin natura prestatiilor pe care la face sa contribuie in mod efectiv la acoperirea, macar partiala, a cheltuielilor de crestere si educare a copilului.
3) Copilul initial din casatorie si-a pierdut paternitatea prezumata sau copilul recunoscut voluntar si-a pierdut paternitatea astfel stabilita prin admiterea unei actiuni in contestarea recunoasterii de paternitate ori prin nulitatea recunoasterii de paternitate.
In toate cazurile termenul de prescriptie al dreptului la actiune va curge din momentul ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti.
Actiunea se va solutiona in prima instanta la judecatoria de la domiciliul paratului. In cursul judecatii sunt interzise actele de renuntare la judecata, facute in numele copilului.
In cursul judecatii sunt admise toate probele admise de lege, cu precizarea ca, in calitate de martori, vor putea fi audiate si rudele apropiate ale partilor pana la gradul III inclusiv afara de descendenti.
Probele stiintifice sunt deosebit de utile, de regula, fiind efectuate doua experti-ze medico-legale, una pentru determinarea perioadei legale de conceptie si alta pentru cercetarea paternitatii.

Valoarea recunoasterii pe care ar face-o paratul in timpul procesului
- Proba interogatoriului e admisa, se poate obtine o marturie judiciara.
- Chiar daca exista o marturisire din partea paratului trebuie continuata judecata.
Hotararea in materie de stabilirea filiatiei
Pe fond, solutia poate fi in sensul respingerii cererii sau in sensul admiterii ei.
Solutia admiterii pe fond produce efecte declarative, in consecinta, paratul poate fi considerat tata al copilului inca din momentul conceptiei acestuia. Drepturile si indatoririle parintesti vor fi indeplinite din momentul ramanerii irevocabile a hotararii, mai putin obligatia la intretinere care poate fi pretinsa din momentul pronuntarii hotararii.
Mama copilului nu poate fi obligata sa solicite incuviintarea ca minorul sa poarte pe viitor numele tatalui. Daca, totusi, o asemenea solicitare exista, instanta trebuie sa o incuviinteze, indiferent de atitudinea paratului.
Incredintarea copilului spre crestere si educare, ca si la divort, instanta e obliga-ta sa ia o hotarare, astfel incat parintele caruia nu i s-a incredintat copilul sa plateasca o pensie de intretinere in favoarea acestuia.
Cat priveste drepturile si indatoririle parintesti, va opera o asa numita scindare intre cei doi parinti. Raspunderea parinteasca privind persoana si bunurile copilului se va asigura de parintele caruia i s-a incredintat minorul, celalalt avand dreptul de a veghea la cresterea si educarea copilului si de a pastra legatura personala cu acesta.