348. Notiune, efecte, feluri. Afara de legate, testamentul poate cuprinde si dispozitii de exheredare sau dezmostenire, de indepartare de la mostenire a unor mostenitori legali . v5e4ex
Desi legea nu o reglementeaza, exheredarea este unanim acceptata, regulile acesteia fiind forjate de doctrina si jurisprudenta.
Daca in dreptul roman exheredarea era o pedeapsa pe care de cujus o aplica mostenitorilor sai in anumite cazuri prevazute de lege, in dreptul modern, exheredarea nu mai este o pedeapsa, cum a fost si ramane nedemnitatea (supra nr.27 si urmat.). Spre deosebire de nedemnitate, care atrage decaderea in temeiul legii a celui vinovat din dreptul de a mosteni pe defunct, lipsindu-l de titlul care i-ar fi dat aptitudinea sa mosteneasca, chiar daca este rezervatar, exheredarea nu afecteaza niciodata titlul de mostenire, chiar daca este vorba de un mostenitor nerezervatar, ci doar emolumentul . In cazul mostenitorilor rezervatari acest lucru este evident, ei mostenind (ca mostenitori legali) rezerva, exheredarea avand efecte cel mult in limitele cotitatii disponibile. Faptul ca si mostenitorii nerezervatari pastreaza anumite prerogative care decurg din titlul lor de mostenitori, chiar daca pot fi complet lipsiti prin exheredare de emolumentul mostenirii, este demonstrat de faptul ca acestia, de pilda, pot cere o copie a inventarului mostenirii, pot lua masuri conservatorii cu privire la bunurile succesiunii, fac predarea legatelor , ori pot cere anularea testamentului, revocarea judecatoreasca a legatelor sau constatarea caducitatii acestora .
In limitele dispozitiilor legale imperative (rezervei), exheredarea este un drept discretionar al testatorului, nesusceptibil de cenzura prin intermediul justitiei pe calea actiunii care sanctioneaza abuzul de drept .
Din punctul de vedere al intinderii sale, exheredarea poate fi totala sau partiala, si aceasta dintr-un dublu unghi: anume, pe de o parte, al persoanelor, ea poate viza toti mostenitorii defunctului sau numai pe unii dintre acestia, iar pe de alta parte al bunurilor, ea poate viza intreg patrimoniul succesoral (afara de cazul existentei unuia sau mai multor rezervatari), o cota-parte din aceasta sau unul sau mai multe bunuri din succesiune.
Dupa cum loveste pe mostenitori fara a se lua in considerare comportamentul acestora ulterior deschiderii mostenirii sau, dimpotriva, cu titlu de sanctiune pentru cazul in care ar refuza executarea unei anume dispozitii testamentare, exheredarea poate fi ferma (Sectiunea I) sau cu titlu de clauza penala (Sectiunea II) .

Sectiunea I

EXHEREDAREA FERMA

349. Aceasta forma de exheredare produce efecte de la data deschiderii mostenirii, nedepinzand in nici un fel de conduita mostenitorilor ulterioara deschiderii mostenirii. Indepartarea de la mostenire se prezinta insa diferit, dupa cum testatorul a instituit (§ 1) sau nu a instituit legatari (§ 2).

§ 1. Exheredarea ferma cu instituirea de legatari

350. Caile de realizare: implicita si expresa. De regula, aceasta forma de exherdare rezulta din instituirea unui legatar universal. Ea este implicita (tacita) daca testatorul se rezuma doar la instituirea legatarului, fara sa prevada expres exheredarea mostenitorilor legali. Nici un text de lege sau principiu de drept nu impune ca exheredarea sa fie expresa. In acest caz, dispunand de patrimoniul sau in favoarea legatarului, testatorul indeparteaza indirect pe mostenitorii sai legali de la mostenire. De aici formulele clasice conform carora „instituer, c’est exhéréder” sau „disposer, c’est exclure” .
Exheredarea ferma cu instituirea de legatar poate fi insa si expresa, atunci cand pe langa instituirea propriu-zisa testatorul prevede si indepartarea de la mostenire a succesorilor ab intestat.

351. Consecintele caducitatii legatului. Daca dispozitia de exheredare este caduca pentru predecesul sau renuntarea legatarului se pune problema daca exheredarea mai produce sau nu efecte .
Rezolvarea acestei probleme este una de interpretare a vointei testatorului, in sensul ca se va face distinctie dupa cum:
-testatorul a dorit inainte de toate sa gratifice pe legatar, preferandu-l rudelor sale, fara intentia de a le exclude pe acestea in orice situatie de la mostenire, acordand cu alte cuvinte legatului „mai multa importanta decat excluderea rezultata” , caz in care exheredarea isi pierde si ea efectele, succesiunea revenind ad intestat mostenitorilor legali;
-testatorul a dorit inainte de toate exheredarea mostenitorilor legali, legatul nefiind altceva decat mijlocul de realizare a acestei vointe, caz in care exheredarea ramane sa produca efecte, astfel incat mostenirea devenind vacanta va reveni statului .

§ 2. Exheredarea ferma fara instituirea de legatari

352. Testatorul poate dispune indepartarea de la succesiune a mostenitorilor sai legali fara a acompania aceasta dispozitie negativa cu una pozitiva, de atribuire a mostenirii cutarui sau cutarui legatar. Solutiile de atribuire a mostenirii vor fi diferite, dupa cum exheredarea este partiala (a) sau totala (b).

a) Exheredarea partiala

353. Exheredarea este partiala daca se refera doar la anumiti mostenitori legali, iar nu la toti, situatie in care mostenirea va reveni fie comostenitorilor (de acelasi rang) celui exheredat (de exemplu, este exheredat un frate al defunctului din cei trei pe care acesta ii are, caz in care mostenirea se va imparti in doua parti egale si nu in trei,cei doi frati neexheredati culegand si partea celui indepartat de la mostenire), fie mostenitorilor subsecventi (de exemplu, daca testatorul exheredeaza pe singurul sau frate, mostenirea va reveni bunicilor in viata, prin ipoteza, la data deschiderii mostenirii).
In aceasta situatie, problema care se pune este daca beneficiarii exheredarii dobandesc drepturile succesorale mentionate mai sus in temeiul unei instituiri indirecte ca legatari sau ca mostenitori legali. Traditional, conform principiului „exhéréder,c’est instituer” sau „exclure, c’est disposer”, se considera ca excluderea unora de la mostenire echivaleaza cu instituirea implicita a celorlalti ca legatari .

b) Exheredarea totala

354. Daca dispozitia de exheredare se refera la „toti membrii familiei defunctului”, mostenirea va reveni statului cu titlu de mostenire testamentara, fiind instituit indirect ca legatar, iar daca exheredarea se refera la „toti succesorii”, inclusiv la stat, mostenirea va reveni statului in temeiul dreptului de suveranitate, conform dispozitiilor art. 680 C. civ. (supra nr. 120) .

Sectiunea II

EXHEREDAREA CONDITIONALA INSERATA IN TESTAMENT CU TITLU DE CLAUZA PENALA

355. Valabilitatea in principiu. Practica judiciara si doctrina admit in principiu valabilitatea clauzelor testamentare prin care dispunatorul prevede exheredarea mostenitorilor sai ab intestat, in tot sau in parte (a cotitatii disponibile), dupa cum este vorba de mostenitori nerezervatari sau rezervatari, daca acestia incalca ultimele sale dorinte exprimate in cuprinsul testamentului .
Exheredarea apare in acest caz ca o sanctiune a neexecutarii testamentului conform vointei defunctului, de unde notiunea de „clauza penala” utilizata in acest context .
De aceasta data, exheredarea nu mai este ferma (eficienta de la data deschiderii mostenirii), ci conditionala, depinzand de conduita mostenitorilor legali ulterior deschiderii mostenirii; daca acestia nu respecta dispozitiile testamentare, opereaza cu efecte retroactive de la data deschiderii mostenirii, pe de o parte, exheredarea, iar pe de alta parte, instituirea expresa sau implicita (supra, nr. 353) a legatarului (legatarilor) beneficiar(i) ai exheredarii.
Clauza poate viza un mostenitor anume, izolat, sau o dispozitie testamentara, implicand pe toti mostenitorii care au legatura cu aceasta .

356. Limitele exheredarii-sanctiune. Valabila in principiu, clauza penala de exheredare nu poate impune insa mostenitorilor decat executarea acelor dispozitii testamentare care nu contravin ordinii publice si dispozitiilor imperative ale legii. De exemplu, ea este legala daca se refera la obligatia de a plati anumite legate sau de a executa anumite sarcini, care nu contravin legii , ori de a respecta repartizarea bunurilor facuta de testator printr-un testament-partaj de ascendent care respecta dispozitiile legale referitoare la rezerva .
Dimpotriva, nu este valabila, si deci nu poate atrage exheredarea, clauza penala care impune mostenitorilor sa nu atace un testament nevalabil pentru lipsa formei, pentru incalcarea dispozitiilor legale referitoare la capacitatea de a dispune prin testament, pentru incalcarea dispozitiilor legale referitoare la prohibirea substitutiei fideicomisare sau prin care s-au incalcat dispozitiile legale imperative referitoare la rezerva succesorala .
In practica, determinarea caracterului licit sau ilicit al unor dispozitii testamentare impuse respectarii din partea mostenitorilor nu poate fi sesizata cu usurinta, punand probleme de probatiune sau de interpretare. In astfel de situatii mostenitorii trebuie sa procedeze cu prudenta si mult discernamant, caci in cazul in care actiunea lor este respinsa ca neintemeiata, clauza penala intra in functiune cu toate consecintele sale . Daca insa actiunea este admisa, insasi clauza penala se dovedeste a fi fost ilicita, astfel incat este lipsita de efecte.
Clauza penala nu va intra in functiune atunci cand mostenitorii nu contesta si nu se opun executarii dispozitiilor testamentare, cerand instantei doar sa faca interpretarea testamentului ori sa determine intinderea cotitatii disponibile a mosteniri .