x1z6zg
Aparitia finantelor este rezultatul unui proces complex determinat de aparitia comunitatii umane, a proprietatii, a relatiei marfa -; bani dar si ca urmare a necesitatii statului pentru realizarea sarcinilor. In sec 13 -; 14 se foloseau expresiile „finantios” in sensul de plata in bani. Finantele publice suntformate din totalitatea relatiilor sociale de natura economica ce apar in procesul realizarii si repartizarii in forma baneasca a resurselor statului pentru indeplinirea sarcinilor statului.
In Tara Romaneasca au predominat darile in natura iar mai tarziu cele in bani. In anii 1921 si 1923 au fost date anumite legi care au insemnat trecerea la sistemul modern de impozite. Modelul pentru structura finantelor publice din tara noastra l-au constituit statele contemporane cu regim politic palamentar. Legea 10 din 1991 a inlocuit sistemul financiar socialist, bazat pe conducerea planificata a economiei, cu un ansamblu de operatii specifice finantelor publice din statele occidentale.
Structura finantelor publice: - bugetul public national, format din: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si buget; - cheltuielile publice bugetare; - veniturile bugetare; - imprumuturile de stat interne; - finantarea institutiilor publice.
Domeniul public si privat al statului. Finantele publice sunt relatii prin care se constituie si se repartizeaza fondurile banesti ale statului. Deosebirea dintre finantele publice si cele private consta in faptul ca primele constituie fonduri banesti pentru realizarea treburilor publice ale unei comunitati.
Obiectul si functiile finantelor publice. Obiectul reglementat de dreptul financiar il constituie finantele publice care se desfasoara sub raportul normelor financiare. Dreptul financiar se poate defini ca fiind un ansamblu de norme financiare formate in procesul constituirii repartizarii fondurilor banesti. Finantele publice sunt legate de rolul si existenta banilor in societate.

Conditii: dezvoltarea relatiei marfa -; bani in masura sa permita formarea resurselor sociale.
Trasaturi: a. Relatiile financiare sunt relatii cu caracter economic deoarece ele apar in procesul formarii repartizarii produsului social; b. Apar in forma baneasca; c. Sunt relatii fara echivalent, nu presupun o contraprestatie directa din partea subiectului beneficiar; d. Mijloacele banesti repartizate de subiectele beneficiare nu se ramburseaza.
Functiile finantelor publice. Sunt doua: functia de repartitie si cea de control. Functia de repartitie se realizeaza in procesul de formare si repartizare a mijloacelor banesti. Se desfasoara in doua momente: - formarea resurselor -; se realizeaza prin mobilizarea unei parti din sumele rezultatein urma repartitiei primare a venitului national; - repartizarea resurselor -; se realizeaza in cadrul repartitiei secundare a venitului national. Redistribuirea venitului national se realizeaza prin intermediul sistemului de preturi si tarife si prestatiile de serviciu cu caracter indirect productiv. Functia de control -; are ca scop asigurarea respectarii legilor si cresterea eficientei economice printr-o mai buna administrare a banului public. Prin control se contribuie la realizarea echilibrului valutar, monetar si financiar in economie. Controlul se exercita de catre organele de specialitate ale statului (Ministerul de Finante, Garda Financiara, Curtea de Conturi).
Izvoarele dr financiar. Dreptul financiar este alcatuit dintr-un ansamblu de norme generale de conduita prin care sunt reglementate relatiile social economice ale unei societati. Normele juridice sunt exprimate intr-o diversitate de forme proprii statului, care poarta denumirea generica de acte normative. Acestea sunt: legi, decrete legi, decizii, norme, instructiuni, etc. Acestea sunt izvoare de drept. Izvoarele dr financiar sunt alcatuite din totalitatea actelor normative care reglementeaza raporturile financiare. Sunt: - izvoare comune altor ramuri de drept. Dintre acestea, cel mai important este Constitutia. Mai sunt legile ordinare ale Parlamentului, unele hotarari ale Guvernului; - izvoare specifice dr financiar. Cel mai important este Legea 500/2002, privind finantele publice. Aceasta cuprinde urmatoarele domenii: elaborarea, executia si aprobarea bugetului public national, stabilirea si perceperea taxelor, utilizarea finantelor de institutiile judecatoresti, etc. Un alt izvor specific este Statutul Bancii Nationale care cuprinde: Legea privind impozitul pe profit, pe salarii, TVA, Legea privind taxele vamale, accizele, Legea privind impozitul pe venitul global.
Raportul juridic financiar. Norma de dr financiar se poate defini ca fiinf o regula stabilita sau recunoscuta de stat care cuprinde drepturile si obligatiile subiectelor participante la raporturile de drept financiar si a carei respectare este asigurata de autoritatea de stat. Elementul specific al normei juridice financiare este sanctiunea: amenda fiscala, majorari de intarziere, suspendarea finantarii si creditarii, majorarea dobanzilor, rambursarea creditelor, vanzarea silita a gajului. Sanctiunile se constata si se aplica de organele financiare si bancare, persoanelor fizice si juridice, subiecte ale raporturilor juridice financiare. Raporturile juridice financiare sunt formate din relatii sociale care iau nastere si se sting in procesul constituirii si repartizarii fondurilor banesti ale statului si sunt reglementate de norme juridice financiare. Raporturile de dr financiar se particularizeaza prin: - subiectele paticipante si pozitia pe care o au unele fata de altele; - obiectul de reglementare; - modalitatile de utilizare a formei de activitate in cadrul careia isi are originea. In functie de sfera de cuprindere a inclinatiilor publice, raporturile de dr financiar pot fi: raporturi juridice bugetare, fiscale, de creditare, bancare, de organizare a circulatiei monetare, valutare, de asigurare prin efectul legii, de control financiar. Raporturile juridice din domeniul finantelor publice se recunosc prin finalitatea financiar publica. Elementele distinctive ale raporturilor juridice din acest domeniu sunt: subiectele participante, continutul si obiectul lor.
Subiectele raportului juridic. Sunt, pe de o parte, organele financiare de stat, investite de lege cu atributii de stat specifice elaborarii si executarii bugetelor publice, activitatii de percepere a taxelor si impozitelor, de administrare si repartizare a fondurilor banesti. Organele financiare de stat au o situatie specifica, in sensul ca ele pot pretinde celuilalt subiect de drept participant anumite abtineri si in acest scop il poate controla, sanctiona si executa silit. Aceasta nu inseamna ca organele financiare nu au indatorirea de a garanta drepturile si interesele legale celuilalt subiect participant. Al doilea subiect participant la aceste raporturi juridice poate fi o persoana juridica de drept public sau privat sau o persoana fizica, carora le revin anumite drepturi si obligatii de reglementare juridica din domeniul finantelor publice. Ex: toate persoanele care realizeaza venituri sau poseda capital au obligatia de a plati impozite sau taxe, astfel devin subiecte ale raportului juridic privind finatele publice. Situatia juridica a celui de-al doilea subiect de drept este diferita de cea a primului, deoarece ii revine in special obligatia financiara in executarea careia legea ii garanteaza respectarea drepturilor si intereselor prevazute de lege. Daca este nedreptatit are dreptul de a ataca actele organelor financiare de stat.
Continutul raportului juridic financiar. Include drepturile si indatoririle ce revin celor doua subiecte ale raportului juridic. In acest sens, organele financiare de stat au drepturi si obligatii de a elabora bugetele publice, de a actiona pentru stabilirea si incasarea veniturilor publice, de a le administra in mod corespunzator, de a le repartiza potrivit destinatiei legale. Al doilea subiect al raportului juridic are indatorirea de a executa obligatiile financiare ce ii revin si dreptul de a pretinde sa se aplice corect legea de catre organele financiare.
Obiectul raportului juridic. Cuprinde activitati de natura organizatorica in materie bugetara, actiuni privind stabilirea si incasarea veniturilor publice, etc. Diferendele ce pot aparea intre subiectele raportului juridic financiar privind finantele publice se solutioneaza de catre organele prevazute de lege. Competenta jurisdictionala privind astfel de litigii este daa organelor financiare de stat. Acest lucru nu asigura totusi o solutionare in conditii de totala independenta si obiectivitate.
Rolul si locul dr financiar in sistemul de drept. Fenomenul financiar si de dr financiar sunt deosebit de complexe avand conexiuni si repercursiuni in toate domeniile activitatii economice si sociale, atat publice cat si private. In domeniul public, prin normele juridice financiare se asigura formarea fondurilor necesare pentru finantarea actiunilor de interes general ale societatii, administrarea acestor fonduri precum si stabilirea destinatiilor. In domeniul privat, normele juridice actioneaza: - pentru stabilirea si incasarea veniturilor publice de la toti contribuabilii, stimuland unele ramuri sau activitati prin facilitati fiscale sau descurajand dezvoltarea altor activitati ori ramuri economice, in raport de interesele publice; - pentru sprijinirea unor agenti economici in dezvoltarea lor sau desfasurarea anumitor activitati prin diferite instrumente financiare (imprumuturi externe, taxe). Dreptul financiar are un rol deosebit, mai ales in aceasta etapa de tranzitie spre economia de piata deoarece, prin normele juridice care-l compun poate actiona pentru stabilirea si stimularea sectoarelor productive din economie, in special in sectorul privat.
Locul dr financiar. Face parte din dreptul public. Cuprinde totalitatea normelor juridice prin intermediul carora se mobilizeaza si repartizeaza pe destinatii fondurile banesti necesare satisfacerii nevoilor publice. Dr financiar are legaturi stranse cu dr civil si dr comercial deoarece toate cele trei ramuri de drept cuprind norme juridice ce reglementeaza raporturi patrimoniale, avand ca obiect drepturile si obligatiile exprimate in bani. Mai are legaturi si cu dr penal -; pentru constatarea si combaterea infractiunilor, dr muncii -; prin formarea si utilizarea fondurilor pentru asigurarile sociale de stat.
Bugetul public -; necesitatea, definitie si importanta. Bugetul public a aparut la inceputul perioadei contemporane. Este intocmit anual, ca act necesar pentru stabilirea si autorizarea prealabila a veniturilor si cheltuielilor publice ale statului. Bugetul statului este acel act de stabilire si autorizare a veniturilor si cheltuielilor anuale ale statului. Elementele specifice ale bugetului sunt: - este un act de previziuni adica indica sursele banesti ale bugetului; - este un act de autorizare, prin care puterea executiva este imputernicita de puterea legislativa sa cheltuieasca si perceapa venituri in acord cu prevederile bugetare; - este un act anual, limitat in timp, pentru a se putea efectua programarea si a se urmari executia.
Principiile dreptului bugetar. Bugetul public national este alcatuit din: bugetul de stat, bugetele locale si bugetele organelor sociale de stat. Principalele norme si dispozitii ale dreptului bugetar sunt cuprinse in legea finantelor publice si au aplicabilitate nelimitata in timp. Astfel se elaboreaza anual fiecare dintre cele trei bugete componente ale bugetului public national. Principiile unanim admise sunt: anualitatea, unitatea, universalitatea, echilibrarea bugetului, neafectarea venitului, specializarea si publicitatea. Anualitatea -; inseamna elaborarea bugetului statului pentru o perioada de timp limitata la un an. Conform acestui principiu, bugetul public trebuie aprobat in fiecare an de catre Parlament. Astfel Parlamentul poate examina proiectul bugetului si executa si un control asupra politicii executivului. In unele state anul bugetar coincide cu cel calendaristic (1.01 -; 31.12), ex Franta, Olanda, Belgia. In alte tari anul bugetar incepe la 1 aprilie si se incheie la 31 martie (Canada, India, Japonia). In tara noastra anul bugetar coincide cu cel calendaristic. Unicitatea bugetului -; presupune elaborarea in fiecare an a unui buget unic de stat. Din pct de vedere financiar unitatea bugetara permite sa se prezinte starea reala a sistemelor finaciare a tarii, lucru foarte important pentru controlul exercitat de Parlament asupra bugetului statului. Cu toate avantajele (tehnic, financiar si politic) in multe tari s-a renuntat la unitatea bugetului si se prefera pluralitatea. Procedeul pluralitatii bugetare se aplica declarandu-se bugetul statului ca un buget ordinar. Bugetele extraordinare sunt practicate cu caracter temporar, pentru situatiile exceptionale, fiind alaturate bugetului ordinar si aprobate de Parlament odata cu acesta. Universalitatea bugetului este un principiu de aplicare a drepturilor bugetare care este prezentat independent alteori imbinat cu principiul unitatii bugetare de stat. Conform principiului universalitatii, elaborarea bugetului anual prezinta avantaje si dificultati. Avantajul principal este de ordin politic. Dificultatea principala a aplicarii principiului universalitatii este atrasa de proportiile mari ale bugetului brut care se elaboreaza conform acestui principiu si cuprinde toate veniturile si cheltuielile bugetare de stat cu consecinta de a se amplifica evidenta contabila bugetara. Echilibrarea bugetului de stat -; este considerat un principiu clasic a carei aplicar este scoasa din arsenalul juridic datorita utilitatii si importantei practice. Deficitul bugetar, adica autorizarea de cheltuieli mai mari decat veniturile provenite din impozite, este apreciat ca o sursa de pericol care duce la inflatie. Daca apar goluri temporare de casa. Legea finantelor publice permite acoperirea lor, pana la incasarea veniturilor, pe seama resurselor aflate in conturile de trezorerie. In acest scop, prin legea bugetara anuala, se poate autoriza Ministerul Finantelor ca pe parcursul executiei bugetului, daca este necesar si cu aprobarea Guvernului, sa emita bilete de tezaur purtatoare de dobanda, pentru a face fata cheltuielilor statului pana la incasarea veniturilor. In cazuri exceptionale, se poate stabili acordarea de credite fara dobanda, de catre BNR. Neafectarea veniturilor inseamna ca prin perceperea la veniturile bugetare se depersonalizeaza adica servesc la acoperirea cheltuielilor publice. Nu este permisa perceperea unui venit public pentru finantarea unor cheltuieli publice. Principiul specializarii bugetare impune ca nici un venit public sa nu poata fi instituit decat cu acordul parlamentului.
Realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor.
Executia partii de venituri. Este o conditie a executarii conforme a intregului buget anual de stat. Este indrumata si controlata atat de Ministerul de Finante cat si de toate organele cu atributii de control financiar. Pentru executia partii de venituri a bugetului sunt distinctive particularitatile incasarii impozitelor directe, a celor indirecte si a veniturilor ce se realizeaza ca plati directe ocazionale. Pentru impozitele directe, realizarea integrala a veniturilor bugetare pretinde conformitatea tuturor actelor si operatiunilor de constatare a veniturilor si bunurilor impozabile, de intocmire si emitere a titlurilor de creanta ale statului, plata integrala si la termen a impozitelor individualizate in rolurile fiscale, iar daca este necesar se realizeaza urmarirea silita a debitelor. Pentru impozitele indirecte si pentru cele care se percep prin retinere si plata de catre debitorii de venituri impozabile, realizarea veniturlor bugetare pretinde conformitatea impozitelor indirecte in preturi si tarife, a calculului, retinerii si platii impozitelor. Pentru realizarea veniturilor bugetare programate ca taxe de timbru se urmareste conformitatea calculelor sumelor de bani cuvenite bugetului statului, achitarea integrala a lor si anularea lor. In executia partii de venituri a bugetului de stat se folosesc procedee tehnice cum ar fi: - calcularea si plata directa de contribuabili, - retinerea si varsarea la buget de catre platitorii veniturilor impozabile, - impunerea si debitarea de catre organele fiscale, - anularea timbrelor fiscale ori emiterea chitantelor CEC.
Executia partii de cheltuieli. Consta in deschiderea si utilizarea unor asa zise credite bugetare. Prin credite bugetare se inteleg sumele de bani aprobate din bugetul statului in limitele carora se pot efectua cheltuieli si nu pot fi depasite. Creditele bugetare se primesc de institutiile si organele de stat beneficiare, in cadrul unei proceduri specifice de deschidere, repartizare si utilizare, pe baza actelor savarsite de catre ordonatorii de credite bugetare. Acestia sunt persoane fizice investite cu drepturi de a dispune asupra creditelor bugetare in virtutea functiei pe care o au in conducerea unei institutii publice sau organ de stat. Ordonatorii sunt: principali -; ministrii si conducatorii celorlalte organe centrale de stat care au indatorirea de a cere de la Ministerul Finantelor deschiderea creditelor bugetare cuvenite organelor pe care le conduc si institutiilor subordonate. Ei repartizeaza creditele, aproba efectuarea cheltuielilor si pot delega si alte persoane cu functie de conducere sa repartizeze creditele bugetare; - secundari -; functioneaza in ramuri de administratie in care exista doua categorii de institutii publice cu personalitate juridica si buget propriu. Ei au indatoriri asemanatoare cu ordonatorii principali dar primesc credite bugetare de la ordonatorii principali; - tertiari -; sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica si buget propriu care au doar indatorirea de a aproba efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare pe care le primesc de la ordonatorii principali sau secund.
Operatiunile de trezorerie. Sunt inserate in executia bugetului anual de stat pentru incasarea venitului bugetar ce se realizeaza in numerar, pentru eliberarea sumelor de bani necesari cheltuielilor care se efectueaza in numerar ca si pentru evidenta tuturor veniturilor si a cheltuielilor realizate. Operatiunile de trezorerie sunt foarte necesare si importante. Ele sunt reglamentate prin dispozitii speciale care aplica una din urmatoarele variante: - incredintarea operatiunilor de executare de casa a bugetului statului in conditiile de mandat unei banci importante la care se deschid conturile de venituri si cheltuieli ale bugetului de stat; - organizarea trezoreriei statului cu unitati centrale si locale carora le este rezervata efectuarea incasarilor si platilor executiei bugetului de stat. Dintre aceste doua variante este preferata cea a trezoreriei in mai multe state moderne precum si in tara noastra. Trezoreria finantelor publice este investita cu urmatoarele operatiuni: - executia bugetului de stat, bugetului asigurarii sociale de stat si bugetele locale prin incasarea veniturilor bugetare si finantarea cheltuielilor bugetare; - gestionarea fondurilor banesti extrabugetare a datoriei publice interne si externe; - alte operatiuni pasive si active (depozite ale persoanelor fizice si juridice, plasamente de disponibilitati banesti).
Incheierea executiei bugetare. Are lor la 31.12 in fiecare an. Orice venit neincasat pana la 31.12 se va incasa in contul bugetului pe anul viitor. Orice cheltuiala neefectuata pana la 31.12 se va plati numai in contul bugetului pe anul urmator daca acel buget va cuprinde prevederi in acest sens. In ce priveste creditele bugetarea nefolosite, efectele sunt: - creditele nefolosite sunt nule de drept, nu pot fi efectuate plati din aceste credite; - creditele aprobate din fondurile speciale, nefolosite la finele anului, se repartizeaza in anul viitor folosindu-si destinatia initiala.
Elaborarea si aprobarea bugetului de stat si a bugetului asig sociale de stat.
Initiativa bugetara. Se disting trei sisteme in ce priveste initiativa in materie bugetara: - sistemul initiativei guvernamentale, practicat in Anglia, consta in prerogativa guvernului de a initia ori sprijini masurile care au drept consecinta aprobarea unor cheltuieli publice sau instituirea unui venit public. In aceasta conceptie, trezoreria primeste si controleaza toate propunerile de cheltuieli de la celelalte ministere si are dreptul de a controla iar in caz de divergente primul ministru sau guvernul este arbitru; - sistemul mixt -; parlament si guvern -; aplicat in Franta si alte state. In acest sistem rolul ministerului de finante este mult redus. Acesta centralizeaza propunerile tuturor ministerelor si intocmeste o schita de buget. Proiectul de buget se realizeaza de cabinetul de ministri si este prezentat parlamentului; - sistemul american -; in cadrul caruia initiativa apartine presedintelui care si definitiveaza proiectul de buget sprijinit de un birou bugetar; - sistemul din tara noastra -; potrivit Constitutiei bugetul se elaboreaza anual de catre guvern care il supune aprobarii parlamentului.
Etapele de elaborare ale proiectului. Pana la 1 iunie a fiecarui an, ministerele si celelalte organe centrale au obligatia sa comunice Ministerului de Finante orice propuneri de cheltuieli suplimentare sau diminuari de venituri pentru bugetul anului viitor, in raport cu anul in curs. Pana la 1 iulie, in fiecare an, ministerele si celelalte organe au indatorirea de a depune proiectul de buget la MF. In termen de 20 zile MF trebuie sa procedeze la examinarea proiectelor solicitand modificari necesare pentru stabilirea echilibrului bugetar. In caz ca apar divergente intre MF si titularii proiectelor de bugete, legea atribuie guvernului competenta de a le solutiona. Pana la 1 sept a fiecarui an este obligatoriu ca MF sa prezinte proiectele de buget modificate. Pana la 25 septembrie MF are obligatia de a intocmi proiectul bugetului de stat pe care il depune la guvern. Pana la 10 oct guvernul ar obligatia de a supune parlamentului proiectul de buget.
Evaluarea veniturilor si a cheltuielilor bugetare. Se realizeaza prin urmatoarele metode: - metoda evaluarii directe -; este preferabila deoarece ofera perspectiva estimarii reale a veniturilor, cu conditia de a fi sincera si temeinica. Se aplica pentru estimarea impozitelor directe pe veniturile cetatenilor si profiturile societatilor private; - metoda majorarii sau diminuarii -; are in vedere rezultatele bugetului de stat obtinute in ultimii ani pe baza carora se stabileste rata medie anuala a cresterii sau descresterii veniturilor sau cheltuielilor; - metoda autonoma sau a penultimei -; consta in evaluarea forfetara (in suma fixa) a veniturilor si cheltuielilor pe baza rezultatelor obtinute in penultimul an.
Procedura de aprobare a bugetului de stat. Se abroba de Parlament, in sedinta comuna a camerei deputatilor si senat. Guvernul, dupa ce isi insuseste proiectul bugetului de stat il supune spre aprobare parlamentului insotit de un raport privind situatia economico financiara a tarii si proiectia acesteia in viitor. Biroul permanent al celor doua camere inainteaza proiectul spre dezbatere si avizare comisiei permanente de buget finante ale fiecarei camere precum si altor comisii permanente interesate. Dupa examinarea si dezbaterea proiectului de buget se comunica avizul adoptat inclusiv amendamentele ce se propun. La dezbateri se invita in mod obisnuit ministrul finantelor si persoanele din conducerea ministerelor interesate. Pe baza dezbaterilor se intocmeste un raport comun care va fi supus aprobarii prin vot. Raportul comun cuprinde propuneri motivate privind aprobarea fara modificari a proiectelor, respingerea acestora sau adoptarea lor modificata. In etapa a 2-a in cadrul sedintei comune a celor doua camere, reprezentantul guvernului prezinta motivele care au condus la elaborarea celor trei proiecte precum si situatia financiara a tarii. Dupa adoptarea proiectului legii bugetare de stat se inainteaza presedintelui Romaniei in vederea promulgarii ei.
Contul anual de executie a bugetului asigurarilor sociale a statului. Este supus aprobarii parlamentului de catre guvern odata cu contul anual de executie a bugetului de stat. In acest scop, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale elaboreaza contul anual de executie al bugetului asigurarilor sociale de stat pe care, impreuna cu raportul de verificare si analiza al MF il prezinta guvernului pana la 1 mai a anului urmator. Guvernul prezinta acest cont parlamentului. Aprobarea contului are loc la 30 noiembrie.
Contul general al datoriei publice. Se anexeaza la contul general anual de executie. Se intocmeste de MF si cuprinde contul operational in tara si strainatate al datoriei interne si externe a tarii.
Raportul Curtii de Conturi. Este un document important pe care Curtea de Conturi il prezinta anual parlamentului in care sunt furnizate informatii concrete privind executarea conturilor publice: - contul general anual de executie a bugetului de stat, - contul anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat, - conturile anuale de executie a bugetelor locale, - conturile anuale de executie a bugetului fondurilor speciale, - conturile de tezaur, - contul anual al datoriei publice. Raportul se intocmeste in 6 luni de la primirea conturilor mentionate de la organele competente.
Controlul executiei bugetului de stat. Controlul financiar esrte reglementat ca un control al executiei bugetului de stat, menit sa asigure conformitatea acestui buget. In acest scop, controlul se exercita sub formele principale de control administrativ, parlamentar si jurisdictional. Controlul administrativ este un control intern. Controlul veniturilor bugetare asupra stabilirii si perceprii conforme a impozitelor este realizat prin verificarea conformitatii atat a actelor de constatare a veniturilor cat si a actelor de stabilire si incasare a impozitelor. Spre deosebire de controlul veniturilor, controlul cheltuielilor este exercitat de inspectia generala a finantelor. Controlul parlamentar asupra executiei bugetului de stat este exercitat conform prerogativelor parlamentului de a controla puterea si activitatea executiva din care face parte si executia bugetului de stat. Acest control se exercita prin dezbaterea controlului general de incheiere a fiecarui buget anual si prin dezbaterea datelor curente cerute guvernului de catre parlament, in cursul exercitiilor bugetare anuale. Controlul jurisdictional -; este exercitat de catre Curtile de Conturi si disciplina bugetara si financiara. Acestea urmaresc mai ales procedeul verificarii conturilor de executie a bugetului, a institutiilor publice, a intreprinderilor de interes public. Formele controlului: formele speciale ale controlului sunt: - control financiar propriu, preventiv si de gestiune, organizat de ministere, celelalte unitati centrale, prefecturi si regiile autonome; - control financiar de stat -; exercitat de directia generala a controlului financiar si Garda Financiara; - control financiar preventiv si ulterior, exercitat de Curtea de Conturi. Din aceste dispozitii legale, in tara noastra au fost instituite 2 forme ale controlului: - control financiar preventiv -; cu menirea de a interveni operativ si de a opri actele neconforme; - control financiar de gestiune -; ce cuprinde obiectul, metodele, procedura de executie a controlului, drepturile si indatoririle personalului compartimentului de control. In cadrul controlului de gestiune, obiectivele controlului sunt: - existenta, integritatea, pastrarea si paza bunurilor; - utilitatea valorilor materiale de orice fel, declararea si casarea bunurilor; - efectuarea in numerar sau in cont bancar a incasarilor si platilor; - intocmirea si circulatia documentelor de evidenta primara, tehnic operativa si contabila.
Bugetele locale si finantarea institutiilor publice. Regimul juridic modern, actual, al bugetelor locale din tara noastra este consacrat in Legea 189/1998 si ordonanta de urgenta data in iunie 2003. in aceasta lege sunt de importanta hotaratoare dispozitiile care prevad ca fiecare unitate administrativ teritoriala cu personalitate juridica intocmeste bugetul propriu in conditii de autonomie astfel ca se va stimula initiativa in satisfacerea cerintelor locale. Resursele financiare ale unitatilor administrativ teritoriale se constituie din: impozite, taxe, venituri fiscale si nefiscale, donatii si sponsorizari. La baza elaborarii, aprobarii si executiei bugetare stau urmatoarele principii: autonomia locala, echilibrul, realitatea, anualitatea, publicitatea. Autoritatile administrativ publice locale au urmatoarele competente si raspunderi in ce priveste finantele publice locale: - elaborarea bugetelor locale; - stabilirea, incasarea si urmarirea impozitelor; - urmarirea executiei bugetelor locale si rectificarea acestora in conditii de echilibru bugetar; - administrarea bunurilor publice sau private ale unitatilor administrativ teritoriale; - stabilirea optiunilor si prioritatilor in efectuarea cheltuielilor; - organizarea controlului de gestiune si urmarirea efectului acestuia.
Veniturile si cheltuielile bugetelor locale. Veniturile curente proprii ale bugetelor locale se formeaza din: - taxe si impozite, directe sau indirecte, impozite pe salarii, pe venituri agricole, pe cladiri si terenuri, pe spectacole, taxe de timbru si majorari de intarziere a platii acestor impozite si taxe; - venituri nefiscale: varsaminte din profitul net al regiilor autonome, taxe pentru examinarea conducatorilor auto, amenzi, despagubiri; - venituri din capital -; sunt cele ce se obtin din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice, din vanzarea locuintelor. Procedee de completare a veniturilor publice: - sume defalcate din impozitul pe salariu, stabilite anual in cuantumuri banesti deferite pe judete; - transferuri din bugetul de stat catre bugetele locale; - imprumuturi publice -; sunt procedee de constituire a unor fonduri distincte, admise in prezent in statul nostru. Acestea se avizeaza de MF dupa constatarea posibilitatilor de rambursare. Cheltuielile bugetare locale. Sunt stabilite pornind de la menirea acestor bugete ca procedeu de constituire si repartizare a fondurilor banesti necesare Administratiei Publice Locale din fiecare unitate administrativ teritoriala. Din aceste bugete se efectueaza urmatoarele categorii de cheltuieli: - social culturale, privind bibliotecile, muzeele, teatrele, cheltuieli pentru invatamant, institutii sanitare, camine de batrani, cantine sociale; - cheltuieli pentru gospodarirea comunala si locuinte: intretinerea si repararea strazilor, iluminatul public, salubritate; - cheltuieli pentru transport si comunicatii (drumuri si poduri, instalatii de comunicare); - cheltuieli economice si de cercetare stiintifica; - cheltuieli pentru serviciile publice. Pentru a stabili dimensiunea cheltuielilor, este necesar sa se respecte urmatoarele obligatii: - in bugetele locale nu se pot inscrie si nu se pot aproba cheltuieli fara asigurarea resurselor financiare; - cheltuielile prevazute trebuie sa aiba destinatie precisa si limitata.
Elaborarea, aprobarea, executarea si incheierea bugetelor locale. Elaborarea proiectelor este de competenta primariilor si a presedintilor consiliilor judetene, in cazul bugetelor judetene. Primarii si presedintii sunt ajutati de functionari de specialitate. Proiectele de bugete locale sunt prezentate directiilor generale de finante publice pana la 15 mai a fiecarui an iar pana cel mai tarziu la 1 iunie sunt depuse la MF. MF examineaza proiectele si comunica pana la 1 iulie directiilor generale ale finantelor publice limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si de transferurile cu destinatie speciala precum si criteriile de repartizare a acestora pe unitati administrativ teritoriale in vederea definitivarii proiectelor bugetelor locale. Proiectele bugetelor locale se prezinta spre aprobare consiliilor locale sau judetene in termen de max 30 zile de la intrarea in vigoare a legii bugetului de stat urmand sa se publice in presa locala. Aprobarea bugetelor locale: - bugetele locale se aproba de catre consiliile locale, orasenesti si judetene; - bugetul institutiilor si serviciilor publice finantate partial sau integral din bugetele locale; - bugetele institutiilor si serviciilor publice finantate integral din venituri extrabugetare, de catre organele de conducere a acestora. Executia bugetelor locale inseamna incasarea integrala si in termenele legale a taxelor, impozitelor, altor venituri publice si efectuarea cheltuielilor publice locale in deplina concordanta cu destinatia stabilita. Veniturile si cheltuielile se repartizeaza pe trimestre. Atat veniturile cat si cheltuielile se aproba de catre: - MF pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si pentru transferul de la acest buget pe baza propunerilor; - coordonatorii principali de credite, pentru bugetele proprii si bugetele institutiilor si serviciilor publice. Coordonatorii principali sunt: presedintii consiliilor judetene si primarii comunelor, oraselor, municip. Coordonatorii secundari si tertiari sunt conducatorii institutiilor sau serv publice cu personalitate juridica. Efectuarea cheltuielilor bugetare se face pe baza unor documente justificative care sa confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale sau prestarea unor servicii. Coordonatorii de credite raspund de elaborarea proiectului de buget propriu, urmaresc modul de incasare a veniturilor, necesitatea si oportunitatea angajarii creditelor. Coordonatorii principali intocmesc trimestrial dari de seama contabile asupra executiei bugetare, pe care le depun la directiile generale de finante publice in vederea verificarii si centralizarii lor.