-; CURS 1

1. Notiunea, obiectul si definitia dreptului comercial

Notiunea de comert este folosita in mai multe sensuri:

1. sens etimologic: provine din cuvantul latin „comercium” care reprezinta justapunere a cuvintelor „cu” si „mertz”, care inseamna „cu marfa”, adica operatiuni cu marfuri. z7y3yk
2. sens economic: apare ca o activitate al carei scop este schimbul si circulatia marfurilor de la producator la consumator.
3. sens juridic: notiunea are un sens mai larg decat sensul economic al acestuia, deoarece pe langa operatiuni de schimb si circulatie sunt avute in vedere in acest sens si activitatile de productie (realizate de producator), de prestare de servicii (realizate de antrepenori sau prestatori de servicii), de executare de lucrari si operatiuni de punere in circulatie.

Dreptul comercial are o sfera mai cuprinzatoare deoarece el cuprinde normele care reglementeaza activitatile specifice.

In ceea ce priveste obiectul dreptului comercial, potrivit conceptiei clasice, exista 2 sisteme care permit stabilirea sferei dreptului comercial:
· sitemul obiectiv: care are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, adica acelor acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice calificate de lege ca fapte de comert, indiferent de persoana care le savarseste. Acest sistem a fost inspirat de ideile Revolutiei Franceze de la 1789, pentru suprimarea corporatilor existente la acea vreme. Acest sistem a inspirat reglementarea comertului din alte tari.
· sistemul subiectiv: dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor si din acest punct de vedere este un drept profesional, care se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comercianti. Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale activitatii comerciale, anterioare codificarii dreptul comercial de la inceputul secolului XIX. Ulterior sistemul subiect a fost adoptat de codul comercial german din 1900, valabil pana in prezent. (are la baza sistemul obiectiv).
Articolul 3 din codul comercial stabileste actele juridice, faptele juridice si operatiunile economice considerate fapte de comert, carora li se aplica codul comercial (si legile comerciale speciale), indiferent de persoana care le savarseste (are sau nu calitatea de comerciant).

Dreptul comercial -; act de comert, fapt de comert
Dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la faptele de comert si comerciale.

Definitie: dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile:
- raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor sau faptelor considerate de lege de comert;
- raporturilor juridice la care participa persoane care au calitatea de comercianti.

2. Corelatia dreptului comercial cu alte ramuri ale dreptului

Dreptul comercial si dreptul civil: ambele sunt de drep privat deoarece reglementeaza drepturile patrimoniale, bazate pe egalitatea partilor.

- corelatia lor se gaseste in articolul 1: In comert se aplica legea de fata, unde ea nu corespunde se aplica codul civil.
- dreptul comercial ca drept special se completeaza cu codul civil, care este drept comun in materia dreptului privat.

Dreptul comercial si dreptul procesual civil: in dreptul comercial sunt cuprinse pe langa normede drept substantial(?) si norme de drep procesual civil, in cartea a 4-a, referitor la exercitarea actelor comerciale.

- norme cu caracteristici procesuale se gasesc si in legile speciale comerciale (legea registrului comertului, legea cambiei si a biletului la ordin).
- Normele cu caracter procesual care au caracter derogator sunt prevazute la articolul 889 codul comercial.

Dreptul comercial si dreptul international: ambele ramuri reglementeaza raporturi patrimoniale, adica raporturi nascute din savarsirea faptelor de comert.

- dreptul comercial are ca obiect raporturile de drept intern, dintre cetatenii romani, iar dreptul comercial international se refera la raporturi cu elemente de extraneitate (raporturi la care participa persoane fizice sau juridice straine).

Dreptul comercial si dreptul administrativ: statul foloseste mijloace specifice rolului sau, inclusiv cele administrative, prin crearea unor institutii necesare desfasurarii activitatii comerciale (camerele de comert si industrii, bursele de valori -; ocrotirea unor interese generale, registrul comertului).

Dreptul comercial si dreptul financiar: deoarece activitatea desfisurata de comercianti este aducatoare de profit, comerciantii se afla sub incidenta reglementarilor in materie fiscala.

Dreptul comercial si dreptul penal: dreptul comercial (si unele legi speciale) cuprind si unele norme de drep public (penal) prin care se asigura protejarea intereselor generale (constituirea si functionarea institutiilor comerciale, nerespectarea obligatiilor stabilite prin registrul comertului, desfasurarea unei activitati comerciale ilicite, concurenta neloiala).

4. Izvoarele dreptului comercial

1. Izvoarele normative (acte normative):
· Costitutia Romaniei -; care reglementeaza principiile acitivitatii economice
· Codul Comercial -; reglementarea de baza a activitatii comerciale, are in vedere institutiile fundamentale ale dreptului comercial (fapte de comert, obligatii comerciale, comercianti)
· Legile comerciale speciale: deoarece nu tot dreptul comercial se gaseste in codul comercial
· Legile comerciale generale: legea 31/90, legea 26/0 (registrul comertului), legea 11/90, legea cambiei si biletului la ordin, legea cecului
· Decrete legi: legea 54/90 -; organizarea, desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative
· Hotararile si ordonantele de guvern: ordonanta 21/92 -; privind protecsia consumatorului
· Normele, regulamentele si ordinele adopatate de organele competente
· Codul Civil (izvor susidiar - completeaza)

2. Izvoare interpretative: au rolul de a ajuta interpretarea vointei manifestate in raporturile comerciale
· Uzurile comerciale, uzantele (cutuma in dreptul civil)
· Doctrina comerciala
· Practica judecatoreasca (jurism prudenta).

CURS 2

Uzul comercial: este o regula de conduita nascuta din practica sociala, folosita vreme indelungata, respectata ca o norma juridica obligatorie.

· in dreptul comercial, uzurile comerciale nu sunt izvoare normative; ele au rol important in sensul lamuririi vointei partilor
· referiri la uzul comercial face Codul Civil in articolele 970, 980, 981

Doctrina: nu este izvor de drept, dar este un instrument important de interpretare a legilor comerciale si de aplicare a lor

Practica judecatoreasca: traditional nu a fost recunoscuta ca izvor de drept, dar solutiile date de instantele judecatoresti contribuie la interpretarea legilor comerciale, fara a avea puterea precedentului (judecatoresc)
· un anumit rol in interpretarea legilor tinde sa il dobandeasca deciziile curtilor de judecata.

Principiile dreptului comercial

1. Autonomia de vointa: - dreptul civil recunoaste libertatea contractuala -; in interpretarea actelor juridice prevaleaza vointa interna a contractantilor, fundamentul fiind autonomia de vointa.
· in dreptul comercial primeaza vointa declarata, folosindu-se inscrisuri imprimate, contracte tip

2. Rolul aparintii (?): - in dreptul comercial aparinta este produsa de efecte juridice.

· in dreptul comercial necesitatea creditului determina o recunoastere mult mai larga a efectelor aparintii, prin sacrificarea realitatii; exemple: titlurile comerciale de valoare, cambia pentru care legea impune anumite conditii de forma foarte riguroase pentru valabilitatea titlului

3. Ordinea publica: - in dpretul civil libertatea contractuala este tarmuita (?) de normele privind ordinea publica

* in dreptul comercial, ordinea publica ca limita a libertatii contractuale cuprinde domenii mai largi (exemplu: contractul judecatoresc al constituirii societatii comerciale verifica conditiile cerute pentru desfasurarea activitatii comerciale)

Principii specifice dreptului comercial recunoscute de doctrina:

1. in comert actele juridice sunt cu titlu oneros;
2. in comert intotdeauna banii sunt fructifuri (?);
3. in contractele comerciale, in caz de dubiu, se aplica reglementarile ce favorizeaza circulatia;
4. contractarea in favoarea celui de-al treilea este obisnuita.

Faptele de comert

Articolul 3 Codul Comercial: legea considera ca faptele de comert.............................
Articolul 4 Codul Comercial: se considera ca faptele de comert, in afara de acestea (in afara de cele de la articolul 3), celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila, nu rezulta din insuti actul (?).
Articolul 56 Codul Comercial: daca un act este comercial numai pentru una dintre parti, toti contractantii sunt supusi legiii comerciale cu exceptia dispozitiilor privitoare la persoana chiar a comerciantului si in cazurile in care legea ar dispune altfel.

Intra in categoria actelor, faptelor, operatinilor economice ce cad sub incidenta dispozitiilor comerciale, urmatoarele:

1. contractele comerciale;
2. faptele licite -; ca izvor de obligatii ( imbogatirea fara justificarea ......, gestiunea de afaceri, plata ........)
3. faptele ilicite savarsite de comercianti in legatura cu activitatea comerciala.

Doctrina si practica au recunoscut ca unele fapte de comert si alte activitati si operatiuni comerciale nu sunt expres prevazute in codul Comercial pentru ca nu existau la vremea redactarii acestuia:
- hotelaria
- televiziunea
- publicitatea
- productia de filme

Sunt considerate acte de comert si activitatile organizate pe baza decretului lege 54/90, cu privire la activitatea de producere de marfuri, de comercializare a lor, de executare de lucrari, prestari servicii.
Legiuitorul in redactarea codului a avut mai mult in vedere aspectul economic decat cel juridic.

Natura juridica a unor acte si operatiuni

1. activitatea de educattie si invatamant -; nu este activitate comerciala. Activitatea institutiilor de invatamant particular constituie prestari de servicii cu caracter intelectual de natura civila.
2. activitatea ce constituie obiectul unei profesiuni liberale (exemplu: activitatea avocationala, medicala) -; nu are caracter comercial in mod traditional. Obiectul profesiei liberale consta in punerea la dispozitia celor interesati a cunostintelor, competentei persoanelor ce exercita asemenea profesiuni. Acestia primesc in schimbul acestei activitati onorarii, deci nu obtin profit.
3. jocurile de intrajutorare -; sunt denumite diferit dava formeaza obiectul unei societati -; jocurile colective, circuit finaciar, jocuri distractive -; nu se incadreaza in categoria jocurilor de noroc admise de lege. Jocul de noroc presupune ca in mod aleator, pe baza de hazard sa i se atribuie unei persoane un castig. Aceste jocuri presupun ca persoana respectiva sa realizeze castig pe baza de lista calculata matematic.
4. locatia de gestiune: potrivit legii 15/90 regia autonoma sau societatea comerciala pot incheia cu persoane fizice sau juridice romane sau straine contracte de locatie de gestiune cu oblicatia de gestionare a uzinelor, sectiilor, fabricilor. Locatia de gestiune este fapta de comert mixta sau unilaterala. Actul are caracter comercial, iar litigiile ce rezulta din acestea au si ele caracter comercial.
5. operatiiunile fondului proprietatii de stat (FPS) -; institutie de drept public cu personalitate juridica in subordinea guvernului ce actioneaza pentru diminuarea implicarii in economie a statului si autoritatii administratiei publice, prin vanzarea actiunilor acestora. FPS desfasoara o activitate comerciala cu respectarea prevederilor legii 31/90.

Actele de comert prevazute la articolul 3: fapte de comertt obiective calificate astfel in functie de natura lor si in unele cazuri de forma lor. Sunt 20 dupa o opinie limitativa, dupa alta -; exemplif. (?).
Trasatura comerciala a acestor fapte -; intermedierea (interpunerea in schimb) la care se poate adauga carcterul speculativ.
Exista 3 categorii:

1. operatiuni de intermediere in schimb asupra marfii si titlurilor de credit
2. acte de intermediere in operatini de schimb purtand ? asupra muncii organizate
3. conexe/ accesorii -; operatini de interpunere in schimb si circulatie: - cupararea si vanzarea comerciala, potrivit articolului 3, punctul 1 legea condsidera ca fapte comerciale:
· cumpararea de produse sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru ori numai pentru inchiriere. Intra aici si cumpararea spre revanzare de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit care circula in comert
· vanzarea de produse, vanzarea si inchirierea de marfuti in natura sau lucrate si vanzarea de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit. Cand vor fi cumparate in scop de revanzare sau inchiriere.

Elementul esential a cumpararii comerciale este intentia de revanzare, aceasta da caracterul comercial contractului de vanzare-cumparare.

Intentia de revanzare trebuie sa indeplineasca trei conditii:
1. trebuie sa existe in momentul cumpararii bunului;
2. aceasta intentie trebuie adusa la cunostinta contractantului;
3. intentia trebuie sa priveasca in principal bunul cumparat.

Pot forma obiect al vanzarii- cumparaii comerciale numai bunirile mobile (fructe, produse, bunuri).
Bunurile imobile nu pot forma obiectul vanzarii, cumpararii, inchirierii comerciale. Este obiect al activitatilor comerciale numai daca face parte din fondul de comert.

CURS 3

· operatiuni de punere in consignatie: presupun contractul de consignatie; acesta este contractul prin care o persoana, consignat, transmite altei persoane, consignator, o cantitate de marfuri, care in prealabil sunt estimate cu mandatul de a fi vandute in contul celui dintai si cu obligatia, fie de a intoarce pretul stabilit prin conventie, fie de a restitui marfuri in natura daca nu au fost vandute. Contractul este reglementat de legea 178/1934.
· operatiuni pe termen asupra titlurilor de credit, reportul si operatiunile de cursa. Potrivit articolului 3 sunt fapte de comert, contractele de report asupra obligatiunilor de stat, sau alte tipuri de credit care circula in comert. Operatiunea presupune existenta unei cumparari pe bani gata a unor titluri de credit care circula in comert si revanzarea simultana a acestor titluri de credit cu termen si pe un pret determinat catre aceeasi persoana (titluri cu aceeasi specie). O persoana, reportar, detinatoare de titluri de credit, care nu voieste sa le instraineze definitiv da in report (vinde temporar) aceste titluri unei persoane, reportator, in schimbul unui pret platibil imediat. Partile se inteleg ca la un anumit termen reportatorul sa vanda reportatului titlurile de credit de aceeasi specie, la care se adauga o prima.
· operatiuni privitoare la subscierea, cumpararea si vanzarea unor parti sociale sau actiuni. Partile sociale sunt diviziuni ale capitalului social ale unei societati de persoane (?). ele sunt titluri negociabile, sunt drepturi de creanta care apartin asociatilor, drepturi care nu sunt incorporate in titluri de credit. Actiunile sunt fractiuni ale capitalului social ale societatii de capitaluri (SA, SCA).
· operatiuni de banca si schimb. Ca si marfurile, si banii pot forma obiect al interpunerii in schimb si circulatie. Activitatea de banca este realizata de Banca Nationala si de societati bancare comerciale. Operatiunile de banca sunt:

a. de creditare -; presupun imprumuturi pe termen scurt, mediu si lung; b. de schimb -; presupun schimbul de monede, bilete de banca nationale sau straine (aceste operatiuni de banca nu sunt definite de Cod) - se definesc prin raportare la legea 58/1998 cu privire sa activitatea bancara.
· cambiile si ordinele de producte (?) sau marfuri. La origine cambie este un instrument de schimb sau transfer de bani. Este un titlu de credit prin care tragatorul da ordin trasului sa plateasca la scadenta o suma de bani beneficiarului. Ordinele in producte se refera la bilete de ordin, care intra tot in categoria titlurilor de credit, prin care o persoana (emitent) se obliga sa plateasca beneficiarului o anumita cantiate de marfuri.

! Vanzarea-cumprarea de imobile nu este o operatiune comerciala!

Faptetele de comert savarsite prin intreprindere

Notiunea de intreprindere nu este definita de codul comercial.
Elementele care conduc la intelegerea notiunii de intreprindere:
1. asocierea factorilor necesari productiei -; capital, munca, natura;
2. riscul pe care intreprinzatorul si-l asuma;
3. organizarea ca elementele de coordonare a muncii (?) cu valorile patrimoniale.

Intreprinderile prevazute de cod:
1. intreprinderea de productie;

2. intreprinderea de prestari servicii;

· Intreprinderea de furnitura de bunuri sau marfuri - caracteristica generala consta in continuitatea prestatiilor si presupune furnizarea de imbracaminte, alimente, etc. Intreprinderea de furnituri presupune o activitate organizata, prin care furnizorul, prin schimbul unui pret determinat anticipat asigura prestarea de servicii (obligatie de afaceri), predarea unor produse sau marfuri la termene succesive, predare care presupune si transmiterea dreptului de proprietate de la producator la beneficiar. In cazul furnizarii de produse, intreprinderea de furnituri are obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra marfurilor cu caracter continuu, pe baza unui contract de locatie de servicii.
· Intreprinderea de spectacole publice (de prestari servicii) au ca obiect teatru, circ, intreceri sportive. Specificul lor este ca speculeaza asupra gustului publicului, dar si a talentului artistilor, si organizeaza munca altora, intrepunandu-se intre artisti si spectatori. ! Spectacolele date in direct de artisti sunt acte civile, dar daca activitatea este interpusa atunci este fapt de comert! Toate activitatile care presupun un spectacol (contractele cu autorii, cu actorii, cu sportivii, contractele de publicitate, de inchirieri de sali) sunt acte de comert, datorita faptului ca sunt legate de intreprindere.
· Intreprinderea de comision -; incheie afaceri comerciale in nume propriu, dar pe seama unei alte persoane (comitent). Pentru a fi intreprindere activitatea comisionarului, ca intreprindere, trebuie sa aiba caracter permanent -; un act izolat de comision nu este act de comert.

a. Intreprinderile de agentii si oficii de afaceri -; intermediaza afaceri intre comercianti si clienti. Aceste intermedieri cuprind: vanzarea- cumpararea, inchirieri, etc. Activitatea lor consta, fie in obtineri si transmitere de informatii legate de afaceri si de partenerii acestora, fie in procurare de clienti, publicitate comerciala. Agentiile de afaceri sunt organizate in turism, matrimoniale, voiaj.
· Intreprinderea de constructii -; speculeaza mana de lucru. Organizarea activitatii, dar si activitatea sunt considerate fapte de comert. Aceste intreprinderi executa lucrarile care fac obiectul contractului de antrepriza de lucrari de constructii. Au ca obiect construirea unui edificiu sau de mai multe. Indiferent cine procura materialele, actul este de comert.
· Intreprinderile de fabrici si manufactura si imprimerie -; au ca obiect transformarea unuor bunuri, prelucrarea si obtinerea unor produse industriale sau de manufactura. Sunt calificate comerciale si acele intreprinderi care transforma materia prima oferita de client, chiar daca activitatea lor nu este de productie (?), ci prestari servicii, deoarece clientul plateste numai manopera. a. Intreprinderile de imprimerie -; desfasoara activitatea de multiplicare a operelor literare, stiintifice, artistice indiferent de tehnica folosita. (manuala sau mecanica).
· Intreprinderile de editura (editorul) -; are ca obiect de activitate reproducerea si difuzarea (raspandirea) in public a unei lucrari stiintifice, literare, artistice, incredintata de autor pe baza contractului de editare. Editorul incheie contracte, fie ca o intreprindere de imprimerie (tipografie) pentru reproducerea lucrarii, fie ca o intreprindere de difuzare pentru vanzarea lucrarii respective prin librarii. Este un intermediar care incheie doua contracte: unul cu intreprinderea de reproduce a operei si unul cu intreprinderea de difuzare. Daca aceste doua contracte se incheie direct de catre autori, operatiunile desfasurate direct de ei nu sunt fapte de comert, deoarece lipseste intermedierea.
· Intreprinderile de vanzare a obiectelor de arta -; intermediaza relatia dintre autor, artist si cumparator. Daca vanzarea se face direct de autor sau artist, actul juridic respectiv nu este de comert.
· Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat -; desi codul comercial reglementeaza numei transportul numai pe apa si pe uscat, consideram ca este activitate comerciala si transportul aerian. Transportul presupune transportul de persoane, de bunuri, de marfuri. Contractul se incheie intre o persoana si alta persoana, denumita caraus, care in schimbul unui pret se obliga sa transporte persoana sau bunurile acesteia pana intr-un anumit punct.
· Intreprinderile de asigurari -; sunt fapte de comertasigurarile terestre, chiar mutuale in contra daunelor si asupra vietii (pactul 17 ?). pactul 18 prevede si asigurarile, chiar mutuale, impotriva riscurilor navigatiunilor. Activitatea de asigurare este realizata numai de societatile de asigurari (legea 32/2000 modificata prin legea 76/2003 si legea 31/1990 cu privire la societatile comerciale, si in baza legii 136/1995). Asigurarile sunt: prin efectul legii sau facultative. Importante sunt cele facultative. In contract asiguratorul, contra unei sune de asigurare platita de asigurat, preia asupra lui riscul, urmand sa plateasca indemnizatia de asigurare daca riscul se va realiza. Pot fi asigurate bunuri si persoane.

CURS 4

Transporturtul se face si prin intermediul contractului de expeditie prin care o parte (expeditionar) se obliga fata de cealalta parte (expeditor) sa incheie un contract de transport cu carausul, in nume propriu si pe seama expeditorului.
Pot fi asigurate atat bunuri, cat si persoane. Se poate incheia asigurare de raspundere civila, inclusiv pentru insolvabolitatea debitului.
Asigurarile mutuale sunt acele asigurari prin care mai multe persoane se asociaza, in scopul suportarii impreuna a riscurilor. Capitalul social se formeaza din primele de asigurare depuse de asociati.
Depozitele in docuri si antrepozite ( intreprinderi specializate numai pentru depozite) sunt calificate ca fapte de comert. Textul de lege se refera pe de o parte, la organizarea activitatii de depozit sub forma unei intreprinderi si, pe de alta parte, la operatiunile de depozit si la documentele vizand marfa aflata in depozit. Documentele, inscrisurile eliberate care dovedesc incheierea contractului de depozit sunt: a. recipisa de depozit -; atesta dreptul de proprietate al titularului asupra marfii care se afla in depozit si se elibereaza deponentului; b. warantul - se mai numeste si scrisoare (buletin) de gaj, atesta ca marfa din depozit este gajata, deci titularul warantului are un drept de gaj asupra marfii din depozit; c. talonul - ramane la administratia depozitului.

Faptele de comert conexe
(a treia categorie de acte de comert)

Sunt acele fapte juridice care au caracter civil, insa datorita legaturii stranse cu unnfapt calificat de comert, dobandesc caracter comercial, potrivit regulii „accesorium sequitur principale” (acesoriul serveste principiului).

1. Operatiunile de mijlocire in afaceri comerciale -; presupun incheierea unei intelegeri intre doi parteneri de afaceri printr-un mijlocitor, care este calificat in aceasta activitate.
· samsar -; el numai pune in legatura, nu incheie contracte
· intra si agentiile imobiliare, care nu sunt agentii comerciale, ci civile
· mijlocirea se mai numeste si curtaj (mijlocitorii - courtieri)
· mandatul civil -; numai cu reprezentare; comisionul a izvorat din madatul fara reprezentare; agentia -; forma mandatului cu reprezentare;
· mandatul comercial cu sau fara reprezentare (ma implic si eu care mijlocesc, in numele meu si pe seama altuia).
2. Expeditiunile maritime si toate contractele cu privire la comertul pe mare si la navigatiune:
- construirea de vase
- cumpararea, vanzarea si revanzarea de vase
- ipoteca maritima -; este specificul dreptului comercial
3. Depozitele pentru cauza de comert (e vorba de contracte de depozit)
- sunt fapte de comert daca marfurile care au fost depozitate au fost cumprate pentru a fi revandute;
- accesoriul este depozitul, iar principalul este actul de vanzare-cumprare
4. Contul curent si CEC-ul tragator (banca)
- nu sunt fapte de comert in vceea ce priveste pe necomercianti, deca daca au o cauza comerciala
Fapte de comert:
1. obiective -; de intrepunere in schimb si circulatie, intreprinderile, faptele conexe se accesorii.
2. subiective -; articolul 4 codul comercial „se socotesc, afara de acestea ca fapte de comert, celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul”.
· codul comercial reglementeaza si fapte de comert subiective care dobandesc calitatea comerciala din calitatea de comerciant a persoanei care incheie actul
· se creeaza o prezumtie de comercialitate, in privinta tuturor actelor pe care le savarseste un comerciant, cu doua exceptii: a. natura civila a obligatiilor -; in acest caz comerciantul face si acte de natura civila, care nu pot fi supuse legiilor comerciale, cum ar fi: testamentul, acceptarea sau renuntarea la mostenire, contractele de concesiune b. necomercialitatea -; din insusi actul savarsit de comerciant; acesta poate cumpara bunuri necesare uzului sau personal, ori al familiei sau poate imprumuta o suma de bani cu un scop strain comertului.
3. mixte (unilaterale) -; avand in vedere ca marfurile si serviciile sunt destinate necomerciantilor, este posibil ca actul juridic sa fie fapta de comert numai pentru una dintre parti, iar pentru cealalta sa fie civil. (exemplu: un necomercian cumparar alimente de la un comerciant sau incheie un contract de antrepriza pentru construirea unei locuinte)
· in privinta acestor acte se aplica articolul 56 din cosul comercial: „daca un act este comercial numai pentru una dintre parti, toti comerciantii sunt supusi, in ce priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor, si in cazurile in care legea nu dispune altfel”
· fiind vorba despre un act juridic unic, el nu poate fi supus simultan la doua reglementari diferite.
· exceptii de la aplicarea legii comerciale, potrivit articolului 56 cod comercial a. afara de dispozitiile referitoare chiar la persoana comerciantilor -; legea comerciala reglementeaza numai raportul juridic, fara consecintele asupra statutului juridic al partilor, pentru care actul juridic nu este act de comert (exemplu: efectuarea reorganizarii judecatoresti cu privire la societatile comerciale); b. de cazurile in care legea dispune altfel -; dispozitiile legilor comerciale nu sunt aplocabile faptelor de comert mixte deoarece privesc obligatiile cu pluralitate de debitori, si anume: potrivit articolului 42 cod comercial, in obligatiile comerciantilor codebitori sunt obligatii solidare, afara de dispozitiile contrare. Deci legea comerciala instituie prezumtia de solidaritate a codebitorilor. Aceasta prezumtie nu se aplica necomerciantilor pentru care operatiunile, in ceea ce ii priveste nu sunt fapte comerciale. (exemplu: in cazul unui contract de vanzare-cumparare, prin cumpararea unor produse agricole acest contract se incheie intre doi agricultori cu un comerciant. raspunderea agricultorilor pentru neasumarea obligatiilor asumate, nu va fi solidara, ci divizibila, deoarece obligatia izvoraste dintr-un act care pentru agricultori nu este fapta de comert)
Fapte juridice (cumpararile si vanzarile care nu au caracter comercial):
- cumpararea de bunuri pentru uzul si consumul individual sau al familiei;
- vanzarea produselor agricole de catre producatorul agricol al bunului pe care l-a obtinut prin munca sa personala, in ideea de protectie a agricultorilor
- jocurile de intrajutorare (nu sunt jocuri de noroc)
- activitatea de educatie si invatamant, chiar din invatamantul particular -; activitate de natura civila, materializata in prestatie de natura intelectuala
- profesiunile liberale (avocati, medici) -; se platesc onorarii, nu se obtine profit
- salariatii -; intra tot la reglementarea civila
- contractul de asigurare -; este contract unilateral, pentru asigurat este act civil, pentru asigurator comercial (operatia de asigurare - de intreprindere)

CURS 5
Subiectele de drept comercial
- comerciantii -

Codul comercial nu da o definitie comerciantului, precizand doar cine are calitatea de comerciant. Articolul 7 prevede: „sunt comercianti aceia care fac fapte de comert (avand comertul ca profesiune obisnuita) si societatile comerciale”. Deci au calitatea de comercianti persoanele fizice si juridice care desfasoara o activitate comerciala cu caracter profesional.
Calitatea de comerciant implica un statut juridic diferit de cel al necomerciantului:
1. Legea instituie anumite obligatii pentru comercianti, considerate obligatii profesionale ale acestora:
- inainte de inceputul activitatii comerciale, comerciantul este obligat sa ceara inmatricularea (anregistrarea) in Registrul Comercial;
- in cursul exercitarii comertului sa ceara inscierea in acelasi registru amentiunii privind actele si faptele comerciale;
- la incetarea activitatii trebuie sa ceara radierea inmatricularii din Registru;
- are obligatia sa tina registre comerciale (de contabilitate) pentru consemnarea operatiunilor comerciale;
- este obligat sa desfasoare activitati comerciale in conditiile concurentei loiale.
2. legea instituie o prezumtie de comercialitate pentru toate actele savarsite de un comerciant.
3. actele comerciale inchieiate de un comerciant sunt supuse unor reguli speciale derogarii de la dreptul civil:
- in obligatiile coemrciale, codebitorii (?) sutn prezumati ca s-au obligat solidar;
- datporiile comerciale in bani produc donbanzi din ziua in care devin exigibile;
- judecatorul nu poate acorda......................
- in raporturile comerciale dovada drepturilor ce rezulta din acestea se poate face cu orice mijloc de proba admis de lege.
4. in cazul incetarii preturilor (?) pentru determinarea datoriei comerciale, comerciantul poate fi supus procedurii lichidarii si falimentului.
5. comerciantii pot participa la constituirea unor camere de comert si industrie.
6. comerciantii sunt supusi impozitului pe profitul realizat din activitatea comerciala. Desi codul comercial face referiri numai la persoane fizice comerciante si juridice comerciante, legea comerciala reglementeaza si aste categorii.
Reglementarea comerciantului:
- codul comercial articolul7;
- legea 26/1990 republicata si modificata prin legea 161/2003, coroborata cu ordinul de urgenta 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru autorizarea functiilor comerciantului
- legea 507/2002 privind organizarea si desfasurarea activitatilr economice de catre persoanele fizice. Odata cu intrarea in vigoare a legii 507/2002 s-a abrogat expres decretul legii 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati comerciale pe baza liberei initiative;

- legea 509/2002 privind organizarea comerciantilor permanenti.

Comercinatul persoana fizica

Potrivit articolului 7 pentru ca o persoana fizica sa fie comerciant trebuie sa savarseasca fapte de comert ca o profesiune obisnuita.

Conditii impuse comerciantilor persoane fizice:
1. persoana fizica sa aiba capacitatea juridica ceruta de lege;
2. persoana fizica sa exercite in mod obisnuit, cu titlu de profesie, fapte de comert;
3. comertul astfel desfasurat sa fie in nume propriu;
4. activitatea comerciala sa aiba drept scop obtinerea de profit excluzandu-se in principiu activitatea nelucrativa;
5. comercinatii persoana fizica sa actioneze asumandu-si riscul comertului sau;
6. comercinatii persoana fizica sa fie autorizati in conditiile legii.

Legea 507/2002 reglementeaza atat membrii asociatiilor familiale, cat si cei care desfasoara activitatea economica in mod independent, acestia numindu-se angajati proprii. Legea prevede ca angajatii proprii nu presupune raporturi de munca fata de un angajator. Aceasta caliatate se refera la dreptul celui in cauza de a fi asigurat in sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale (sanatate, somaj) in conditiile prevederilor legilor speciale.
Aceeasi lege interzice in mod imperativ si expres, atat pentru comerciantii independenti, cat si pentru cazul asociantiilor familiare, dreptul ca acestia sa incheie contract individual de munca cu salariati pentru desfasurarea activitatilor autorizate

Agentii permanenti:
- reglementati de legea 509/2002;
- sunt comercianti persoana fizica sau juridica care in calitatea de intermediari independenti sunt imputerniciti in mod statornic:
· sa negocieze afaceri cu p alta persoana fizica sau juridica, numita comitent;
· sa negocieze afaceri in numele si pe seama comitentului.
- agentii permanenti isi desfasoara activitatea de intermediere cu titlu principal sau accesoriu in schimbul unei remuneratii, pe care o primeste de la comitent;
- sub aspectul activitatii prestate agentul permanent se incadreaza in conditiile generale impuse de articolul 7 din codul comercial, desfasoara acte comerciale in nume propriu, ca pe o profesiune obisnuita.

Capacitatea comerciantului persoana fizica:
O persoana fizica dobandeste capacitatea de a fi comerciant de la implinirea varstei de 18 ani, atunci cand dobandeste capacitate deplina de exercitiu. Nici minorul cu capacitate restransa de exercitiu nu poate fi comerciant, chiar daca de la 16 ani poate sa incheia anumite acte juridice (contract de munca, pentru incheierea lui nefiind necesara incuviintarea prealabila a rearezentantului legal). Pentru aceleasi ratiuni nu are capacitatea de a fi comerciant nici interzisul judecatoresc, deoarece nu are discernamand, datorita starii de alienati mintala nu are capacitate deplina de exercitiu.
Coroborand cu dispozitiile legii 507/2002 in privinta capacitatilor comerciantului conchidem: comerciantii persoana fizica pot presta activitati economice in mod independent numai de la varsta de 18 ani. Persoanele fizice pot presta activitati in cadrul asociatiilor familiale de la 16 ani, in calitate de angajati proprii (507/2002 -; articolul 3) cu conditia sa nu aiba caliatatea de reprezentant al acelei asociatii familiale.
Asociatiile familiale se constituie din membrii de familie ce locuiesc in aceeasi localitate si care hotarasc asocierea pentru obtinerea de profit. Asociatiisle familiale se constituie la initiativa unei persoane fizice din cadrul familiei respective, aceasta persoana sau un reprezentant al acesteia fiind si reprezentantul asociatiei in relatiile cu tertii.
Cel din initiativa caruia s-a constituit asociatia familiala sau un imputernicit al acestuia are calitatea de reprezentant in relatiile cu tertii pentru subiectul colectiv de drept -; asociatia familiala -; in cazul acestuia (acestora) legea impune in mod expres implinirea varstei de 18 ani. Pentru ceilalti membrii ai asociatiei este sufucuenta implinirea varstei de 16 ani
In privinta femeii casatorite inainte de 18 ani este recunoscuta numai in actele de drep civil, ei nu i se recunoaste capacitatea de a fi comerciant, pentru a se asigura egalitatea intre soti in timpul casatoriei (exceptie: sotia dibandeste calitatea de comerciant daca mosteneste un fond de pe cale succesoriala, fara sa aiba capacitatea de a savarsi acte de comert).
Cutela - persoane supuse sub cutela desi au discernamant nu-si pot apara interesele datoritaa infirmitatii, boliibatranetii. Persoana in cauza intocmeste o cerere, prin care numeste un curator (acesta este numit de autoritatea tutelara) -; persoana care reprezinta interesul celui aflat in imposibilitatea de a-si administra bunurile. Nu exista nici o dispozitie legala care sa interzica acestor persoane sa exercite comertul.

Incompatibilitati, decaderi si interdictii:
- nu pot fi comercianti datorita functiei pe care o detin: parlamentarii, functionarii publici in conditiile specifice impuse de statutul prpriu, magistratii, militarii;
- nu pot fi comercianti datorita profesiei acele persoane care exercita profesiuni liberale: avocat, notar. Articolul 1 aliniatul 2 din legea 507/2002 prevede ca dispozitiile legale nu sunt aplicabile persoanelor fizice care au dreptul de a exercita profesii in baza unor legi speciale

CURS 6

Decaderile: au in vedere faptul ca o persoana juridica poate deveni comerciant in masura in care, in cadrul profesiunii respective de comerciant, reputatia sa nu este atinsa de savarsirea unor fapte ce l-ar putea face nedemn pentru o astfel de calitate.
Decaderile privesc faptele infractionale savarsite de comerciant si care au legatura cu activitatea pe care o presteaza (legea 12/1990 modificata prevede ca persoanele care au fost condamnate penal pentru una din faptele infractionale prevazute de lege nu mai poate exercita profesia de comerciant).
Legea 507/2002 prevede: pentru ca o persoana sa poata dobandi calitatea de comerciant se impune ca persoana respectiva sa nu fi fost condamnata prin fotarare judecatoreasca ramasa definitiva pentru savarsirea unor infractiuni economice (gestiune frauduloasa) sau a unor actiuni de fals reglementate de codul penal sau de legile speciale. Aceasta dipozitie se impune pentru persoanele ce desfasoara activitati economice in mod independent si persoana care doreste sa devina membru al unei asociatii familiare.

Interdictiile pot fi: a. legale: se refera la anumite activitati care nu pot face obiectul comertului practicat si care sunt monopol de stat (exemplu: prelucrarea tutunului, prospectarea si extractia fierului) sau activitati care sunt considerate infractiuni (fabricarea si comercializarea de droguri, stupefiante, in alt scop decat medical). b. conventionale : sunt stabilite sub forma clauzelor inserate in contract si produc efecte numai intre partile contractante (exemplu: astfel de interdictii functioneaza cu privire la comerciantul agent comerciant permanent caruia in calitatea sa de intermediar independent i se poate impune o anumita restrangere de activitate printr-o clauza de nonconcurenta expresa cuprinsa in contractul de agentie).

Activitatea desfasurata de comerciantul persoana fizica

A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineascao persoana fizica pentru a fi comerciant, se refera la activitatea pe care o desfasoara. Persoana fizica trebuie sa exercite in mod obisnuit cu titlu de profesie fapte de comert. Faptele de comert trebuie sa fie o permanenta a activitatii persoanelor.
Caracterul continuu, repetat al faptelor de comert rezulta din articolele 7 si 9 codul comercial. orice persoana care in mod accidental face o operatiune de comert nu poate fi considerata ca fiind comerciant, ea este insa supusa legilor si juristictiei comerciale pentru toate contestatiile care se pot ridica din aceasta operatiune.
Cea de-a treia conditie se refera la desfasurarea comertului in nume propriu. Persoana care exercita calitatea de comerciant in numele si pe seama altei persoane nu dobandeste caliatatea de comerciant. nu sunt comercianti auxiliari de comert (prepusul, procuristul, vanzatorul, comisul-voiajor) deoarece actele de comert pe care le incheie nu sunt incheiate in nume propriu, ci in numele si pe contul comerciantului pentru care lucreaza si unde sunt angajati. O situatie speciala o reprezinta cazul agentilor comerciali permanenti, potrivit legii 502/2002 -; in calitatea lor de intermediari sunt imputeniciti ai beneficiarului (comitentului agentilor) pentru a negocia afaceri in numele si pe seama comitentului, agentul nu este prepus al comerciantului, adica la baza raportului dintre agent si comitent nu sta un raport de munca, agentul permanent este obligat sa actioneze cu buna credinta si cu diligenta unui profesionist in realizarea comertului.
Conditia a patra se refera la desfasurarea comertului pentru obtinerea unui profit. Activitatea comerciala trebuie sa se finalizeze intr-un castig care din care sa-si asigure existenta. Se exclude, in principiu, activitatea nelucrativa. Intereseaza aspectul subiectiv, intentional al comerciantului de a obtine un profit. Aceasta activitate nu trebuie neaparat sa fie singura sursa de castig, comerciantul poate sa fie angajat intr-o unitatea de unde obtine un salariu in baza unui contract de munca.
Cea de-a cincea conditie se refera la desfasurarea comertului pe riscul comercial. riscul este specific oricarei afaceri. De aceea este important ca intr-un contract comercial sa fie stipulate clauze de modificare (adaptare) a obligatiilor partilor contractante in funtie de diferiti factori, in principiu concurenta tertei persoane. Caracteristica comerciantului persoana fizica este raspunderea nelimitata a acestuia. El raspunde pentru toate datoriile comerciale (adica cele care izvorasc din fapte de comert) cu toate bunuri mobile si imobile, prezente si viitoare care se gasesc in patrimoniul sau. Raspunde deci cu intreaga avere. Comerciantul poate avea calitatea de debitor in privinta a doua categorii de creditori: d. creditori ale caror creante izvorasc din actele civile; e. creditori ale caror creante izvorasc din fapte de comert.
Ambele categorii de creditori se gasesc pe aceeasi pozitie. Creditorii comerciali nu beneficiaza de garantii legale pe baza carora sa fie satisfacuti, adica indestulati cu preferinta.
Conditia a sasea se refera la obtinerea autorizatiilor prevazute de lege. Obtinerea de catre comercianti a autorizatiilor prevazute de lege este o alta conditie necesar exercitarii activitatii de comert. Autorizatia se elibereaza la cerere de: primarii pe a caror raza teritoriala isi are domiciliul persoana fizica. Pentru asociatiile famiale comepetenta teritoriala este a primariilor pe a caror raza teritoriala iti au domiciliul persoanele ce compun asociatia.
Legea 507/2002 -; pot desfasura activitati economice in mod independent sau pot constitui asociatii familiale nu numai cetatenii romani ci si cetatenii statelor membre UE si a celorlalte state apartinand spatiului economic european. Pentru obtinerea autorizatiei trebuie sa depuna o documentatie formata din cazierul judiciar, copii de pe actele de identitate, certificate medicale, iar pentru persoanele fizice sa se mentioneze : cetatenia, iar pentru cetatenii straini sa se depuna actele care sa dovedeasca resedinta acestora in Romania. Persoanele fizice trebuie sa depuna documentatia care atesta calificarea profesionala, atat pentru persoanele fizice independente, cat si pentru membrii asociatiei familiale dupa caz. Se impun asemenea acte pentru ca una din conditiile impuse de articolul 4 din legea 507/2002 este ca persoanele sa poata desfasura activitati economice numai daca au dovedit existenta unei calificari corespunzatoare activitatii economice. Prin asemenea conditii se urmareste aptitudinea profesionala a persoanelor. Legea impune reguli aparte si in ceea ce priveste recunoasterea profesionale a cetatenilor straini, care solicita asemenea autorizatie. Ei depun o dovada a recunoasterii calificarii pe care spun ca o au, obtinuta de la autoritatile competente in domeniu din statul in care a fost emisa. Actele se depun traduse si legalizate, cu certificarea Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale. Cetatenii straini este necesar sa depuna si atestatul de recunoastere si echivalare a diplomei sau certificatului de absolvire a unei forme de invatamant in specialitatea pentru care se solicita autorizatia.
Exercitarea activitatilor economice fara autorizatie constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale. Daca ulterior obtinerii autorizatiei, persoana fizica desfasoara si o alta activitate decat cea din autorizatie, trebuie sa solicite completarea autorizatiei. Autorizatia poate fi suspendata sau anulata daca titularul incalca dispozitiile legale. Poate intervenii si renuntarea la autorizatie, caz in care se adreseaza o cerere de renuntare acelorlasi autoritati care au emis autorizatia. Aceasta se solutioneaza in termen de 15 zile de la data inregistrarii. Masura anularii autorizatiei poate fi contestata in instanta in conditiile contenciosului administrativ (deoarece autorizatia nu este un act civil, ci unul administrativ). Se poate solicita o noua autorizatie, in cazul in care anularea are caracter sanctionar, numai dupa 1 an de la comunicarea masurii de anulare a autorizatiei.

CURS 7

Statutul comerciantului

Comerciantul are drepturi si obligatii, care formeaza statutul juridic al acestuia.
Principalele obligatii sunt:
1. Inregistrarea in registrul comertului: articolul 1, aliniatul 1 din legea numarul 26 din 1990, modificata prin legea 161 din 2002 prevede:
· comerciantii au obligatia ca inainte de inceperea activitatii sa ceara inmatricularea in registrul comertului, iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului, sau dupa caz, activitatii respective, sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevauta de lege
· registrul comertului este un document public care asigura publicitatea activitatii comerciantilor cu scopul protejarii intereselor acestora, dar mai ales a tertelor persoane
· din punct de vedere organizatoric, registrul comertului, se tine de Oficiul Registrului Comercial, organizat in fiecare judet si in Bucuresti, pe langa Camera de Comert si Industrie teritoriala
· inregistrarile in registrul comertului se fac pe baza unei incheieri a judecatorului delegat sau a hotararii tribunalului, in cazurile prevazute de lege
· judecatorul, delegat anual pe (de) teritoriul unui judet asigura controlul legalitatii operatiunilor efectuate in registrul comertului

· inregistrarea comerciantului in registru se face pe baza unei cereri de inregistrare semnate de comerciant, sau de o persoana imputernicita prin procura speciala incheiata in forma autentica
· cererea trebuie sa cuprinda:
- identificarea comerciantului: nume, prenume, domiciliu, cetatenie, data si locul nasterii, starea civila, averea, modul ei de evaluare si activitatile comerciale anterioare
- firma comerciala + sediul
- activitatea de coemrt, domeniul, activitatea principala
- numarul, data, organul emitent al autorizatiei pentru exercitarea comertului.
· comerciantu persoana fizica va semna in registrul comertului in prezenta judecatorului delegat sau a directorului Oficiului Registrului Comercial, pentru a se dovedi specimenul de semnatura
· semnatura poate fi inlocuita prin prezentarea unui specimen de semnatura legalizat de notarul public
· comerciantul este obligat sa evidentieze in registrul comertului modificarile referitoare la
- donatia, vanzarea, locatiunea sau garantia reala mobiliara constituita asupra fondulu de comert;
- date privind identificarea imputernicitului;
- brevete de inventie, marci de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine, indicatiile de provenienta, firma, emblema si alte semne distinctive asupra carora comerciantul persoana fizica are un drept;
- hotararea de divort a comerciantului si aceea de partajare a bunurilor comune, pronuntate in timpulexercitarii comertului;
- hotararea judecatoreasca de punere sub interdictie a comerciantului sau de instituire a curatelei sau cele prin care se ridica aceste masuri;
- hotararea judecatoreasca de declarare a falimentului;
- hotararea judecatoreasca de condamnare a administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care il fac nedemn sau incapabil de a mai exercita comertul;
- orice modificare la faptele (actele) inregistrate.
· potrivit articolului 24 din legea 26 pe 1990, republicata, cand comerciantul are sediul in strainatate si infiinteaza o sucursala sau filiala este obligat sa respecte prevederile legale referitoare la inregistrarea si, dupa caz, autorizarea sucursalelor si filialelor constituite in Romania
· raspunderea comeciala pentru nerespectarea legii 26 din 1990 privind regostrul comertului:
- raspunderea civila: in acest caz comerciantul este obligat la plata unei amenzi civile pentru neandeplinirea obligatiilor referitoare la inmatricularea sau inregistrarea unei mentiuni, ori depunerea unor acte sau semnaturi;
- raspunderea penala: daca faptele comerciale intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de fals, uz de fals, inselatorie, comerciantul va fi pedepsit potrivit legii penale.
· radierea inregistrarii: comerciantul sau orice alta persoana prejudiciata prin inmatricularea sau prin orice alta mentiune in registrul comertului are dreptul sa ceara radierea ei; de asemenea retragerea autorizatiei unei persoane fizice autorizate sa desfasoare activitate economica are ca efect radirea din registrul comertului.

2. Intocmirea registrelor comerciale: spre deosebire de registrul comertului care este un document public, registrele comerciale sunt registre private, in care sunt mentionate toate operatiunile cu privire la patrimoniul comerciantului
- reglementari legale care contin dispozitii referitoare la registrele comerciale:
· codul comerial reflementeaza intocmirea registrelor comerciale in articolele 19-25;
· legea 82 din 1991 -; legea contabilitatii republicata prevede urmatoarele obligatii: obligatia tinerii registrului jurnal, obligatia tinerii registrului inventar, obligatia tinerii registrului Cartea Mare.
- registrul jurnal: cuprinde operatiile economico-juridica efectuata de comerciant zilnic, in ordinea cronologica, referitoare la patrimoniul sau;
- registrul inventar: contine inventarul patrimoniului comerciantului; comercianntul este obligat sa faca la inceputul exercitarii comertului si in fiecare an un inventar al tuturor bunurilor mobile si imobile, al activului si al pasivului, incheind bilantul contabil; inventarul si registrul contabil se trec in registrul inventar;
- cartea mare: se tine de comerciantii care au un volum mare de activitate si unde contabilitatea se face in partida dubla;
· potrivit articolului 24 din legea 82 pe 1990 registrele de contabilitate, actele si documentele care au stat la baza inregistrarii, se pastreaza o perioada de 10 ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar, in cursul caruia au fost intocmite, cu exceptia statelor de plata care se pastreaza timp de 50 de ani.

3. Alte obligatii ale comerciantului:
- plata impozitului pe profit: legea 114 pe 2001;
- plata impozitului pe venituri: ordonanta de guvern numarul 7 din 2001;
- plata T.V.A.-ului: legea 345 pe 2002 modificata;
- neplata obligasiilor fiscale atrage raspunderea contraventionala (penala): legea 87 pe 1994 cu privire la evaziunea fiscala;
- obligatia de a exercita comert cu „buna credinta si potrivit uzantelor cinstite”( articolul 1 din legea 11 pe 1999) si sa nu faca concurenta neloiala celorlalti comercianti; legea 11 pe 1999 considera infractiunea de concurenta neloiala punerea in circulatie a marfurilor contrafacute, a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce in eroare consumatorul in legatura cu calitatea produselor.

CURS 8

Fondul commercial

Fondul de comert poate fi definti ca un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si necorporale, pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, in scopul atragerii clientelei si obtinerii de profit.

Delimitarea notiunii de fond de comert de alte notiuni

Fondul de comert si patrimoniul

- fondul de comert are ca izvor vointa personala, iar patrimoniul legea;
- patrimoniul: totalitatea drepturilor si obligatiilor comerciantului, ce are valoare economica, deci fondul de comert nu cuprinde creantele si datoriile comerciantului;
- doctrina denumeste fondul de comert ca patrimoniu comercial; aceasta este o acceptie economica incorecta din punct de vedere juridic, deoarece in sistemul nostru de drept, o persoana nu poate avea doua patrimonii.

Fondul de comert si intreprinderea

- intreprinderea: organizarea sistematica, de catre comerciant, a factorilor de productie, priveste nu numai bunurile ci si munca si capitalul, deci inglobeaza si elemente care nu fac parte din fondul de comert (factorul de munca, factorul socia).

Elementele fondului de comert

1. Corporale: bunurile mobile si imobile;
- bunurile imobile pot fi: imobile prin natura sau prin destinatie;
- desi actele de vanzare-cumparare ale bunurilor imobile sunt acte civile, doctrina arata ca vanzarea-cumpararea bunurilor imobile care fac parte din fondul comercial sunt acte de comert;
- bunurile mobile -; materii prime, materiale, produse rezultate din activitatea comerciala;
- chiar daca marfurile rezultate din activitatea comerciala au o legatura mai slaba cu fondul comercial, ele fac parte din acesta.

2. Necorporale: firma, emblema, clientela, vadul comercial, brevete de inventii, drepturi de autor, marcile de fabrica, marcile comerciale, servicii.

Firma: elementul de individualizare a comerciantului si consta in:
- numele sau denumirea sub care un comerciant este inmatriculat in registrul comercial;
- in cazul in care comerciantul este persoana fizica, firma se compune din numele comerciantului, scris in intregine (nume si prenume), deci firma comerciantului persoana fizica corespunde cu numele civil al comerciantului
- in cazul societatilor comerciante -; firma are continut diferit, in functie de forma juridica a societatii comerciale: a. SNC -; firma se compune din numele a cel putin unui dintre asociati, cu mentiunea „societate in nume colectiv” scrisa in intregime (se poate scrie numele si initiala prenumelui); b. SCS (societate in comandita simpla) -; firma se compune din numele a cel putin unuia dintre asociati comanditati (nume si prenume) si mentiunea „societate in comandita simpla” scrisa in intregime; in scopul protejarii tertilor legea prevede ca daca se trece din greseala numele unei persoane straine in firma societatii sau a unui comanditar, persoana respectiva va raspunde nelimitat si solidar de toate obligatiile societatii; c. SA si SCA -; firma se compune dintr-o denumire proprie, deosebita de firma altor societati si mentiunea „societate pe actiuni” sau „societate in comandita pe actiuni” scrisa in intregime sau prescurtat „SA” sau „SCA”; d. SRL -; firma se compune dintr-o denumire proprie la care se poate adauga numele unuia sau mai multor asociati, insotita de mentiunea in intregine sau prescurtata „societate cu raspundere limitata”.
- firma comerciantului persoana fizica si a comerciantului societate comerciala se scrie in limba romana, trebuie sa aiba caracter de noutate, orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente;
- nici o firma nu poate contine o denumire folosita de comerciantii din sectorul public; legea prevede ca : Oficiul Registrului Comercial este obligat sa refuze inscrierea unei firme care poate produce confuzie cu alte firme inregistrate; prin inregistrare (inmatriculare) comerciantul dobandeste un drep de folosinta exclusiva asupra ei;
- firma dobandeste si valoare economica -; ea poate fi instrainata numai impreuna cu fondul de comert;
- daca nu se instraineaza fondul de comert, dobanditorul va putea sa continue activitatea sub firma anterioara ce cuprinde numele unui comerciant persoana fizica si va putea continua activitatea cu acordul expres al transmitatorului sau al succesorilor sai in drepturi;
- pastrarea firmei este permisa fara mentionarea raportului de succesiune si in cazul SA si SCA.

Emblema: semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen; este un supliment de individualizare; daca emblema are caracter facultativ, firma are caracter obligatoriu;
- firma deosebeste un comerciant de altul, iar emblema un comerciant de altul de acelasi fel (un comert de alt comert);
- emblema este semnul folosit sau poate fi o figura grafica, prin inscrierea acesteia comerciantului dobandeste un drept exclusiv asupra acesteia;
- ea poate fi folosita pe: panouri de reclama, facturi, scrisori, afise, cu conditia sa fie insotita vizibil de firma comerciantului;
- emblema se instraineaza si separat si impreuna cu fondul de comert, iar dobanditorul va putea folosi numai cu consimtamantul transmitatorului;

Clientela si vadul comercial
- clientela: totalitatea persoanelor fizice si juridice care apeleaza in mod obisnuit la acelasi comerciant, la fondul de comert al acestuia pentru promovarea de marfuri si servicii;
- vadul comercial: aptitudinea fondului de comert de a atrage clienti, aptitudine determinata de locul in care seafla amplasat imoblul, calitatea serviciilor, preturile practicate, etc.;
- clientela apare ca un factor obiectiv, iar vadul comercial un element subietiv;
- in conceptia traditionala cele doua notiuni sunt identice, iar dupa o alta opinie sunt foua notiuni distincte, aflate in stransa corelatie -; clientela este consecinta vadului.

Dreptul de proprietate industriala: creatii noi, inventii, know-how, desene si modele industriale, semne noi (marcile de fabrica, marcile comerciale, de serviciu) -; sunt semne distinctive folosite de agentii economici, pentru a deosebi produsele, lucrarile, serviciile lor de cele identice sau similire ale altor organizatii.

Drepturile de autor -; rezulta din creatia stiintifica, literara si artistica.

Registrul jurnal al creantelor si datoriilor: nu face parte din fondul de comert, pentru ca fondul de comert este un ansamblu de elemente coporale si necorporale, nu este o universalitate juridica, reprezinta o universalitate, de fapr, mobiliara;
- nu se transmite cu fondul de comert, in cazul instrainarii acestuia.

CURS 9

Acte juridice privind fondul de comert
- sunt fapte de comert obiective, conexe sau accesorii;
- fondul de comert se poate transmite si pe cale succesorala, in conditiile prevazute de Codul Civil;
Vanzarea fondului de comert: se poate face in intregul sau sau pe elemente (privite singular), cu respectarea reglementarilor pentru fiecare element in parte. Sunt aplicabile reglementari ale dreptului conum referitoare la instrainarea imobilelor, inclusiv reglementarile de la publicitatea imobiliara. Vanzarea fondului de comert este un act civil care trebuie inregistrat in registrul comertului.
· Firma, clientela si vadul comercial se vand numai impreuna cu fondul de comert, pe cand dreptul de proprietate industriala, drepturile de autor si emblema se vand separat de fondul de comert.
Transmiterea ca aport a fondului de comert in societatea comerciala: acest act se deosebeste de vanzarea fondului de comert, deoarece nu comporta primirea unui pret in schimbul fondului de comert. Asociatul primeste parti sociale si actiuni, in functie de forma juridica a societatii.
Locatiunea fondului de comert: in schimbul unui pret proprietarul fondului de comert ca locator, transmite locatarului dreptul de folosinta asupra fondului de comert.
· locatarul are dreptul sa continue exercitarea comertului sub firma proprie exploatand fondul de comert, poate sa continue activitatea si sub firma anterioara, cu mentiunea calitatii de succesor.
· obligatiile locatarului: sa respecte destinatia economica si functionala a fondului de comert; nu poate aduce schimbari in organizarea si in structura fondului de comert decat cu acordul locatorului
· obligatiile locatorului: are obligatia sa nu faca concurenta locatarului prin desfasurarea unui comert de acelasi gen
· despre locatiune se face mentiune in registrul comertului
· o aplicatie a contractului de locatiune este locatia de gestiune:
- gestiunea presupune ansamblul operatiunilor care asigura administrarea bunurilor unei sectii, uzine si punerea lor in valoare pentru obtinerea de rezultate economice superioare.
Garantia reala mobiliara asupra fondului de comert: Potrivit legii 99 pe 1999 „garantia reala poate sa aiba ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic, ori o universaliate de bunuri mobile. Daca bunul afectat garantiei consta intr-o universaliate de bunuri mobile, inclusiv un fondul de comert, continutul si caracterul acestuia vor fi d