s8k6ku

Dreptul civil este acea ramura de drept privat care reglementeaza raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale dintre subiecte de drept persoane fizice si juridice - aflate pe pozitii de egalitate juridica.
Analiza definitiei date conduce la urmatoarele concluzii: a) Dreptul civil apartine diviziunii dreptului privat, deoarece reglementeaza, in principiu, raporturi dintre particulari.
Mai mult decat atat, el nu constituie doar una dintre ramurile acestei diviziuni a dreptului, ci are un statut privilegiat: dreptul civil este drept co mun pentru celelalte r amuri de drept privat.
Aceasta inseamna ca ori de cate ori o anumita situatie juridica nu este reglementata in nici un fel in ramura speciala de drept, solutia va fi aplicarea normelor de drept civil. Dreptul civil este baza comuna din care s-au desprins, in timp, toate celelalte ramuri de drept privat.
Initial, in timpul dreptului roman, dreptul civil reglementa toate raporturile dintre parti aflate pe picior de egalitate juridica. Notiunea de
“drept civil” era practic sinonima cu cea de “drept privat”. Abia taziu (in secolul trecut) au inceput sa se desprinda celelalte ramuri de drept, privitoare la raporturile dintre anumiti particulari sau dintr-un domeniu special de activitate.
Astfel s-a desprins dreptul comercial, reglementand raporturile din domeniul actelor si faptelor d e comert si dintre anumite subiecte de drept, numite “comercianti”.
Tot astfel s-a desprins dreptul muncii, ca ramura de drept ce reglementeaza raporturile nascute din contractul de munca. Intr-adevar, contractul de munca era initial reglementat de legea civila, fiind socotit un simplu contract de inchiriere (locatiune de servicii): o parte isi inchiriaza celeilalte parti forta de mun ca in schimbul unei chirii, denumite salariu.
Cu timpul, s-a observat insa ca particularitatile acestui contract in raport

cu celelalte contracte civile sunt atat de insemnate incat justifica autonomia unei ramuri de drept desprinsa din drepul civil dar distincta in raport cu acesta: dreptul muncii.
Desi devenite autonome, ramurile dreptului privat nascute din dreptul civil se supun acelorasi principii fundamentale. Mai mult, ele se completeaza, ori de cate ori legea speciala nu dispune, cu prev ederile dreptului civil.
Intr-adevar, art. 1 din Codul comercial prevede: “In comert se aplica legea de fata. Unde ea nu dispune, se aplica Codul civil”. Similar, art. 187 din Codul muncii prevede: ”Dispozitiile prezentului cod se
intregesc cu celelalte dispozitii ale legislatiei muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul relatiilor de munca, cu dispozitiile legislatiei civile”.
Ø Spre exemplu, legislatia muncii nu reglementeaza in nici un fel problema consimtamantului la incheierea contractului de munca.
Rezulta ca se vor aplica normele generale de drept civil, potrivit carora, pentru incheierea valabila a oricarui act juridic (deci si a unui contract de munca) este necesara existenta unui consimtamant al partilor exteriorizat, dat cu seriozitate si neafectat de vicii de consimtamant. b) Din definita data rezulta ca obiectul de reglementare al dreptului civil il constituie doua categorii de raporturi juridice: raporturi juridice patrimoniale; raporturi personal-nepatrimoniale.
Raporturile patrimoniale sunt acele raportu ri juridice care au un continut evaluabil in bani. Fireste, nu toate raporturile juridice patrimoniale sunt reglementate de normele dreptului civil (unele dintre acestea sunt obiect de reglementare pentru alte ramuri de drept ca: dreptul comercial, dreptul muncii, dreptul financiar, dreptul administrativ etc.). Dar dintre toate raporturile patrimoniale, cele reglementate de dreptul civil pot fi identificate prin aceea ca in acestea din urma subiectele se afla pe o pozitie de egalitate juridica.

Ø Spre exemplu, fac parte din raporturile patrimoniale reglementate de dreptul civil raporturile care au in continutul lor dreptul de proprietate.
Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele relatii sociale reglementate de normele dreptului civil care sunt legate de identificarea persoanei fizice sau juridice si care au un continut ce nu este evaluabil in bani. In aceeasi categorie se includ si relatiile sociale referitoare la existenta si integritatea persoanei si relatiile ce se nasc din creatia personala (dreptul de autor, dreptul de inventator, dreptul de inovator).
O categorie foarte importanta de relatii sociale reglementate de dreptul civil este cea referitoare la capacitatea civila a persoanei fizice sau juridice, adica la aptitudinea sa de a avea si exercita drepturi si obligatii civile, intr-un cuvant de a fi subiect de drept. c) Dreptul civil reglementeaza raporturile juridice dintre parti aflate pe picior de egalitate juridica. Aceasta trasatura a sa incorpor eaza dreptul civil dreptului privat, pentru ca, asa cum stim deja, dreptul public este diviziunea dreptului in care cel putin unul dintre participanti este un organism de stat (care, in general, isi subordoneaza cealalta parte a raportului juridic) in timp ce in cadrul raporturilor de drept privat nici una dintre parti nu-si poate impune in mod unilateral vointa celeilalte.
Cu alte cuvinte, pentru a d etermina daca un anumit raport juridic este guvernat de dreptul civil, trebuie sa procedam prin excludere, parcurgand urmatoarele etape:

• Participa un organ de stat la raportul juridic respectiv?
DA NU
Ca putere Ca orice suverana persoana juridica
Raport juridic Raport juridic de drept public de drept privat
• Daca raportul este de drept privat, exista reglementari in ramuri speciale de drept (dreptul muncii, drept co mercial, dreptul familiei etc.)?
DA NU
Raport juridic reglementat de dreptul civil