nr. 114 din 20 iulie 1999 referitoare la constitutionalitatea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995

Autor: RAPORTORU GEORGETA, gr. 16 b7y3ye
I. Autorii sesizarii. In temeiul disp. art. 144 lit. a) din Constitutie, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu privire la neconstitutionalitatea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, de catre un grup de 86 de deputati.
Sesizarea formeaza obiectul Dosarului nr. 140A/1999 si a fost trimisa Curtii Constitutionale prin Adresa nr. XIV/552 din 6 iulie 1999 a secretarului general al Senatului.
II. Obiectul si motivarea sesizarii. Obiectia de neconstitutionalitate priveste doua aspecte, si anume:
1. Incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 114 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora, ordonanta de urgenta trebuie sa fie emisa numai in cazuri exceptionale “In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu.” si cu respectarea competentei constitutionale a Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii, asa cum prevede art. 58 din Constitutie, in conditiile in care, din Nota de fundamentare care a insotit proiectul ordonantei nu se poate retine existenta unei situatii exceptionale si nici necesitatea instituirii de urgenta a masurilor prevazute in aceasta, astfel incat sa se puna in discutie evitarea unor grave atingeri aduse interesului public.
2. Neconstitutionalitatea art. 123, inscris la pct. 48 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, intrucat incalca prevederile art.6 si 13 din Constitutia Romaniei si excede recomandarilor pe plan european in materie. Textul de lege criticat prin obiectia de neconstitutionalitate are urmatorul continut: “(1) In cadrul institutiilor de invatamant universitar de stat se pot organiza, in conditiile legi, la cerere, grupe, sectii, colegii si facultati cu predare in limbile minoritatilor nationale. In acest caz, se va asigura terminologiei de specialitate in limba romana. La cerere si prin lege, se pot infiinta institutii de invatamant superior multiculturale. Limbile de predare in aceste institutii se stabilesc in cadrul legii de infiintare.
(2) Se recunoaste dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a infiinta si de a administra propriile institutii de invatamant superior particulare, conform legii.
(3) Se incurajeaza institutiile de invatamant superior cu structuri si activitati multiculturale pentru promovarea convietuirii interetnice armonioase si integrarii la nivel national si european.
(4) La toate formele de invatamant in limba romana sau in limbile minoritatilor nationale se poate inscrie si pregati orice cetatean roman, indiferent de limba sa materna si de limba in care a urmat studiile anterioare”. Se considera ca acest text de lege incalca disp. art. 6 si 13 din Constitutie, intrucat se da posibilitatea ca, la cerere si prin lege, sa se infiintezez institutii de invatamant superior multiculturale, in care limbile de predare sa fie stabilite in cadrul legii de infiintare, ceea ce exclude folosirea limbii romane, respectiv nu este de natura sa asigure prezenta limbii romane ca limba de predare. De asemenea, autorii sesizarii arata ca art. 123 excede si este in contradictie cu recomandarile cartei europene a limbilor regionale sau minoritare si ale Conventiei- cadru pentru protectia minoritatilor nationale, care recomanda sa se asigure posibilitatea de instruire si educatie in limba materna, fara a se aduce atingere invatarii sau predarii in limba oficiala.
III. Puncte de vedere solicitate. In temeiul art. 19 din Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, iar in conformitate cu art. 5 din aceeasi lege, Curtea a solicitat o informare din partea Ministerului Educatiei Nationale cu privire la pozitia sa fata de obiectia de neconstitutionalita formulata de grupul de deputati.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, arata urmatoarele:
1. In privinta incalcarii prevederilor art. 114 alin.(4) din Constitutie,in sensul ca nu sunt intrunite cele doua caracteristici ale unei ordonante de urgenta, adica situatia exceptionala si caracterul de urgenta, se apreciaza ca sesizarea este neintemeiata, argumentand ca, Guvernul, atunci cand a ales calea delegarii legislative si, ulterior, legiuitorul, prin aprobarea procedurii de urgenta, au avut in vedere accelerarea reformei invatamantului si educatiei, cu aplicare din anul scolar imediat urmator, respectiv anul scolar 1997/1998.
2. Critica, potrivit careia, “dispozitiile art. 123 din Legea invatamantului nr. 84/1995, cuprinse la pct. 48 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995” contravin prevederilor art. 6 si 13 din Constitutie, este neintemeiata, intrucat in noua redactare a art. 123, s-au eliminat restrictiile referitoare la dreptul de acces al persoanelor apartinand minoritatilor nationale la diferite forme si niveluri de invatamant.
In ce priveste limba romana, textele art. 123 nu exclud folosirea acesteia in institutiile de invatamant superior multiculturale, ci, dimpotriva, subliniaza obligativitatea insusirii terminologiei de specialitate in limba romana, iar cu privira la limbile de predare in astfel de institutii, acestea se vor stabili prin legile de infiintare, care se vor adopta avand in vedere si oportunitatea unor astfel de cereri.
Presedintele Senatului, in punctul sau de vedere, arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
1. In conformitate cu art. 114 alin.(4) din Constitutia Romaniei, ordonanta de urgenta poate fi emisa in cazuri exceptionale, iar aprecierea necesitatii si urgentei reglementarii unor astfel de situatii care impun adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public, apartine, in esclusivitate, initiatorului ordonantei de urgenta, intrucat acesta este singurul in masura sa cunoasca situatia de fapt din domeniul in care se propune noua reglementare.
2. Argumentul neconstitutionalitatii art.123 din Legea nr. 84/1995, in redactarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997, potrivit caruia se da posibilitatea infiintarii de institutii de invatamant superior multiculturale, este neintemeiat, intrucat legea, in continutul sau, nu precizeaza expres ca infiintarea unor astfel de institutii ar exclude folosirea si a limbii romane, ca limba de predare. Intr-o astfel de interpretare, se arata ca Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 este in concordanta cu prevederile Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, ratificata de Romania prin lege, si ale Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, cu recomandarile pe plan european in materie, precum si cu prevederile legislatiei noastre interne.
Guvernul, in punctul sau de vedere, a aratat urmatoarele:
1. Dispozitiile art. 114 alin.(4) din Constitutie nu au nici o incidenta asupra cauzei ce formeaza obiectul sesizarii de neconstitutionalitate, intrucat, fata de dispozitiile art. 144 lit.a) din Constitutie, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii unei legi - cea de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.36/1997, iar neconstitutionalitatea acestei ordonante nu poate constitui motiv de neconstitutionalitate a legii prin care aceasta a fost aprobata, obiectul controlului de constitutionalitate al legilor constituindu-l dispozitiile legii.
In privinta neconstitutionalitatii art.123, inscris la pct.48 din lege, in raport cu dispozitiile art.6 si 13 din Constitutie, se arata ca aceste dispozitii sunt in deplina concordanta cu cele ale art. 6 alin.(1) din Constitutie, potrivit carora “statul recunoaste si garanteazapersoanelor apartinand minoritatilor national dreptul al pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase”, precum si cu cele ale art. 13 din Constitutie, potrivit carora “In Romania, limba oficiala este limba romana”. Posibilitatea organizarii unor unitati de invatamant superior in limba minoritatilor nationale, precum si a infiintarii unor institutii de invatamant superior multiculturale nu creeaza nici o discriminare in raport cu ceilalti cetateni romani, ci, dimpotriva, este de natura sa asigure egalitatea cetatenilor apartinand minoritatilor nationale cu cei de etnie romana, iar legea de infiintare a acestor institutii, prin care se stabilesc si limbile de predare , nu exclud posibilitatea ca una din acestea sa fie limba roamana. Totodata se apreciaza ca art. 123 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 nu este in contradictie cu recomandarile Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, care recomanda sa se asigure posibilitatea de instruire si educatie in limba materna, fara a se aduce atingere invatarii sau predarii in limba oficiala, intrucat, prin organizarea pe grupe, sectii, colegii si facultati in cadrul institutiilor de invatamant universitar de stat, nu se aduce atingere invatarii si predarii in limba oficiala in celelalte facultati din institutia respectiva.
Ministerul Educatiei Nationale, in consideratiile cuprinse in Adresa nr. 36.271 din 16 iulie 1999, apreciaza ca Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 este in concordanta cu prevederile Constitutiei Romaniei si cu normele juridice internationale, aratand ca:
1. Exista o neconcordanta intre obiectul sesizarii formulate si argumentele de neconstitutionalitate, si anume: sesizarea are ca obiect Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, in timp ce argumentul de neconstitutionalitate adus la pct. 1 al sesizarii are ca obiect Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/1997, care a fost discutata in Parlamentul Romaniei, parcurgand fazele prevazute de lege si obtinand votul majoritatii, astfel ca, afirmatia conform careia s-a incalcat competenta constitutionala a Parlamentului, nu poate avea in vedere legea criticata.
2. Constitutia Romaniei permite ca o lege organica sa fie modificata printr-o ordonanta de urgenta in circumstante exceptionale, care vizeaza interesul public. Ori, Ministerul Educatiei Nationale a apreciat, in Nota de fundamentare si in interventiile reprezentantilor sai, cu ocazia discutarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 in comisiile de specialitate si in plenul celor doua Camere ale Parlamentului, ca circumstantele exceptionale ce vizeaza interesul public sunt reprezentate de reformele de structura angajate, care cuprind: “a) necesitatea introducerii unui nou curriculum national pentru invatamantul preuniversitar; b) necesitatea trecerii la un nou tip de finantare - cea globala - in invatamantul superior; c) necesitatea introducerii unui management performant in unitatile scolare si de invatamant superior; d) descentralizarea sistemului de invatamant, cresterea autonomiei institutiilor; e) insertia sistemului de inavatamant in viata comunitatilor locale si construirea parteneriatului social; f) prelungirea duratei invatamantului obligatoriu in acord cu tendintele pe plan international si cu necesitatea ridicarii gradului de educatie a populatiei”.
3. In legatura cu sustinerea neconstitutionalitatii dispozitiilor art.123 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, in raport cu prevederile art. 6 si 13 din Constitutie, dar si a contradictiei art. 123 fata de recomandarile in materie pe plan european, autorii sesizarii au formulat argumente, care, in opinia Ministerului Educatiei Nationale, nu sunt in masura sa sustina sesizarea de neconstitutionalite, intrucat obiectia de neconstitutionalitate ar putea viza nu art.123 din ordonanta, ci o eventuala lege viitoare de infiintare a unei universitati multiculturale in care folosirea limbii romane ar fi exclusa. De asemenea, ministerul Educatiei Nationale arata ca, faptul ca o reglementare excede unei prevederi sau unei recomandari nu este de natura sa atraga concluzia ca aceasta este in contradictie cu respectarea prevederii sau recomandarii.
IV. Decizia Curtii Constitutionale. In temeiul dispozitiilor art. 144 lit.a) si ale art. 145 alin.(2) din Constitutie, precum si ale art 17-20 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constututionala a pronuntat, cu majoritate de voturi, urmatoarea decizie:
1. A constatat ca Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 a fost adoptata cu respectarea dispozitiilor art. 114 alin.(4) si (5) din Constitutie.
2. A constatat ca dispozitiile art. 123, cuprinse in art. I pct.48 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, sunt constitutionale.
V. Motivarea Deciziei. Avand in vedere obiectia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului, pozitia Ministerului Educatiei Nationale si dispozitiile Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, raportate la prevederile Constitutiei si la tratatele, pactele si conventiile internationale in domeniul invatamantului, la care Romania este parte, precum si Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala a retinut urmatoarele considerente, pe baza carora a argumentat prezenta Decizie:
1. Sunt neintemeiate criticile formulate prin obiectia de neconstitutionalitate cu privire la incalcarea dispozitiilor art. 114 alin.(4) din Constitutie, prin adoptarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, intrucat prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, Curtea a statuat ca prin “cazuri exceptionale”, in sensul art. 114 alin.(4) din Constitutie, sunt intelese acele situatii care nu pot fi incadrate in cele reglementate expres de lege, si, prin urmare, interventia Guvernului este justificata de necesitatea si urgenta adoptarii unor solutii imediate, in vederea evitarii unor grave atingeri aduse interesului public. Examinand Nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 din 10 iulie 1997, Curtea Constitutionala a constatat ca Guvernul a avut in vedere, prin emiterea acesteia, imbunatatirea Legii invatamantului nr. 84/1995 si armonizarea acesteia cu prevederile Programului Guvernului si cu tratatele si conventiile la care Romania este parte, in vederea introducerii si accelerarii reformei invatamantului. Or, cum Programul Guvernului si directii privind reforma invatamantului, ceea ce a determinat luarea de masuri cu caracter de urgenta, in scopul adoptarii cat mai rapide a reformei invatamantului, pentru a putea fi aplicata inca din luna septembrie a anului 1997, lucru ce nu s-ar fi putut obtine, in sesiune ordinara, dupa inceperea anului scolar. Curtea a constatat, de asemenea, ca, prin adoptarea acestui act normativ, nu s-a incalcat competenta constirtutionala a Parlamentului, de unica autoritate legiuitoare, deoarece Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 nu reglementeaza organizarea generala a invatamantului, domeniu rezervat legii organice, conform disp. art. 72 alin.(3) lit.m) din Constitutie, ci reglementeaza alte aspecte, legate de aplicarea programului de reforma in domeniul educatiei nationale.
2. In privinta criticii conform careia art. 123, in redactarea data prin Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, incalca dispozitiiile art.6 si 13 din Constitutie si excede “reglementarilor in materie pe plan european”, Curtea a constatat ca, in aceasta redactare, dispozitiile art. 123 sunt in deplina concordanta cu prevederile art. 6 si 13 din Constitutie, precum si cu pactele internationala la care Romania este parte. Textul art. 123 extinde accesul minoritatilor nationale la diferite forme si niveluri de invatamant, iar posibilitatea organizarii unor unitati de invatamant superior in limbile minoritatilor nationale, precum si a infiintarii unor institutii de invatamant superior multiculturale nu creeaza discriminari, in raport cu ceilalti cetateni romani, ci, este menita sa asigura egalitatea cetatenilor aparinand minoritatilor nationale cu cei de etnie romana, in privinta unui cadru institutional de invatamant corespunzator. In acest sens, disp. alin. (4) al art.123 sunt “conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani, asa cum prevede art. 6 alin.(2) din Constitutie. Fata de sustinerea conform careia prin legea de infiintare a acestor universitati multiculturale s-ar putea exclude folosirea limbii romane ca limba de predare, Curtea arata ca din ansamblul disp. art. 13 nu rezulta existenta vreunei norme care sa impuna excluderea limbii romane, si, mai mult, potrivit alin.(1) al art.123, se va asigura insusirea terminologiei de specialitate in limba romana. De asemenea, continutul ipotetic al unei viitoare legi de infiintare a unor astfel de institutii, pe care se sprijina, de altfel obiectia de neconstitutionalitate, este un procedeu ce nu poate fi considerat in cadrul comtrolului de constitutionalitate, existand prezumtia ca orice lege viitoare se va adopta in concordanta cu prevederile constitutionale. In continuare, Curtea arata ca art.123 alin (1) utilizeaza conceptul de “limbi de predare”, diferit de acela de “limba oficiala” la care se refera art. 13 din Constitutie, ceea ce nu inseamna ca universitatile multiculturale vor fi autorizate sa foloseasca o alta limba oficiala decat limba romana. In privinta neconcordantei art.123 cu “reglementarile in materie pe plan european”, Curtea subliniaza ca aceasta ar face obiectul controlului de constitutionalitate numai in masura in care ar avea incidenta prevederile art. 20 din Constitutie, ori Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare si Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, invocate expres in obiectia de neconstitutionalitate, nu sunt ratificate de Romania si, in consecinta, exced controlului de constitutionalitate. Curtea retine totusi ca textul art. 123, care prevede “insusirea terminologiei de specialitate in limba romana” si nici nu inlatura utilizarea limbii oficiale, se afla in concordanta si cu aceste doua acte internationale, potrivit carora masurile referitoare la limbile minoritatilor nationale nu trebuie sa fie instituite in detrimentul insusirii si al utilizarii limbii oficiale, asa cum se arata in preambulul Cartei si, respectiv, in art.14 din Conventia-cadru.
In concluzie, prevederile art. 123 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr.84/1995 sunt constitutionale.