Decizia este un instrument particular de exercitare a managementului. u5f14fb
Pentru notiunea de decizie se pot sistematiza mai multe definitii, dupa cum urmeaza:
· Este alegerea unei directii de actiuni (H. Simion, 1960);
· Elborarea unui numar de strategii alternative si alegerea uneia dintre ele (A. Radulescu, 1983);
· O afirmatie care denota angajamentul pe o directie de actiune (Power, 2000);
· Rezultatul unor activitati constiente de alegere a unei directii de actiune (F.G. Filip, 2002);
· Cunostinte care indica o angajare intr-o anumita directie de actiune (Whinston, 1996);
· Alegerea unui plan de actiune (Bonczek, 1984);
· Forma specifica de angajare a resurselor intr-o actiune (Minzberg, 1996);
· Alegerea unei strategii de actiune (Fishburn, 1964);
· O alegere conducand la un anume obiectiv (Churchman, 1968);
· Hotararea luata ca urmare a examinarii unei probleme, situatii etc.; solutia adoptata (dintre mai multe posibilitati) (DEX, 1998).

Dupa H. Simon (1960), un proces decizional cuprinde:
- colectarea informatiilor pentru formalizarea problemei decizionale;
- clasificarea problemei decizionale;
- constientizarea problemei decizionale;
- identificarea alternativelor (proiectarea acestora);
- alegerea principiului evaluarii;
- alegerea deciziei;
- implementarea deciziei.

In procesul decisional, situatiile decizionale se manifesta in:
- conditii de certitudine (probabilitatea de a realiza obiectivul este maxima);
- conditii de incertitudine (probabilitatea de a realize obiectivul este apreciabila, spre medie);
- conditii de risc (probabilitatea de a realize obiectivul este redusa).
Dupa orizontul activitatilor firmei, deciziile pot fi:
- strategice (pentru perioada mai mare de un an);
- tactice (vizeaza o activitate sau o subactivitate, pentru perioade mai reduse decat intervalul de un an);
- curente (sunt cele mai frecvente si vizeza realizarea de obiective individuale, specifice, constand in sarcini si atributii; perioadele de referinta sunt mai scurte, respectiv cateva saptamani).

In raport cu palierul la care este situat manegementul, deciziile sunt:
- la nivel superior (top management);
- la nivel mediu (sefi de echipa, sectii, ateliere s.a.);
- la nivel inferior (sefi de echipa, de birouri, laboratoare s.a.).

Dupa frecventa lor, deciziile pot fi:
- periodice (la anumite intervale definite);
- aleatorii (la intervale neregulate);
- unice (au character de exceptie).

Posibilitatea anticiparii clasifica deciziile in:
- anticipate;
- imprevizibile.

In raport cu competenta decizionala, exista:
- decizii integrale;
- decizii avizate.

Sfera de cuprindere evidentiaza existenta deciziilor:
- individuale;
- colective.

Un proces de decizie se caracterizeaza, in principal, prin urmatoarele elemente:
- criteriile de decizie;
- obiectivul;
- decidentul;
- multimea alternativelor;
- multimea starilor posibile;
- multimea consecintelor;
- utilitatea asteptata de decident in baza realizarii unei anumite consecinte.
Asadar, decizia reprezinta elemental esential al activitatii manageriale, fiind cel mai important instrument specific de exprimare al acesteia.
Ea este expresia cea mai activa, cea mai dinamica a managementului, prin care acesta isi exercita functiile.
Decizia este un act specific speciei umane. Decizia manageriala reprezinta hotararea care are urmari nemijlocite asupra actiunilor a cel putin unei personae.
Orice decizie de conducere presupune existenta subiectului conducator (cel care ia decizia) si a obiectului condus, intre acestea intercalandu-se metodele, tehnicile, principiile, instrumentele specifice conducerii.
Decizia reprezinta, in final un act cu character obligatoriu, normative, prin care organismele si cadrele investite cu autoritate si responsabilitate decizionala stabilesc directia unei actiuni si modul ei de realizare cu asigurarea resurselor corespunzatoare. Procesul decizional ca act social-economic prin care se dirijeaza evolutia fenomenelor social-economice impune necesitatea unei corelari armonioase intre sarcinile, competentele si responsabilitatile celor chemati sa-l infaptuiasca.

Factorii determinanti in luarea deciziei

Factorii determinanti in luarea deciziei se pot imparti in doua mari categorii:
- factori interni;
- factori externi.

A. Factori interni (tehnici, economici, sociali):
1. Factorul decident reprezentat de calitatile, cunostintele si capacitatile individuale ale persoanelor sau ale grupului antrenate in luarea deciziei;
2. Motivarea ca actiune de depistare si de satisfacere a factorilor de stimul pentru participarea la procesul conducerii si la actiunea de materializare a lui in practica;
3. Responsabilitatea ca atitudine fata de continutul si consecintele deciziei;
4. Volumul informatilor aflate la dispozitia factorilor decidenti care se refera atat la fenomene cunoscute, cat si la unele necunoscute, dar a caror probabilitate si sens aparitie se pot predetermina;
5. Mediul intern reprezentat de nivelul si complexitatea elementelor de dotare materiala a unitatilor, influenta continua exercitata de revolutia tehnico-stiintifica, nivelul de pregatire al personalului, stadiul la care au ajuns mijloacele de informare, climatul de munca.

B. Factori externi (tehnici, economici, sociali)
1. Sensul si ritmul de dezvoltare a ramurii sau domeniului de activitate;
2. Informatiile referitoare la valorificarea cercetarilor tehnice, economice si sociale;
3. Restrictiile cu character functional, de structura, dimensiune si cele cu character normative-legislativ;
4. Cadrul de relatii reprezentat de ansamblul controlat al relatiilor cu alte organisme.

Decizia colectiva

Mecanismul cel mai semnificativ al relatiei conducator-grup il reprezinta luarea in colectiv e deciziilor.
Sunt din ce in ce mai prezente manifestari ca: dorinta de participare in comun la construirea perspectivei unitatii in care lucreaza, certitudinea ca fiecare este folosit in folosul succesului colectiv, siguranta ca in rezultatele obtinute se evidentiaza corect si stimulativ contributia fiecaruia.
Luarea in colectiv a deciziilor antreneaza si afecteaza de cele mai multe ori actiunile si interesele unei anumite colectivitati.
In afara acestor elemente si factori, deciziile mai sunt influentate si de nivelul mai inalt de pregatire si experienta a conducatorului, care are in acest fel, acces la un numar insemnat de surse de informare, ceea ce mareste numarul factorilor care trebuie luati in considerare, ingreunand procesul individual de luare a deciziilor.
In conditiile unei decizii bazate pe o contributie exclusiva, sau in cea mai mare parte individuala, este greu de imaginat motivarea ei fata de participanti, in vederea executarii.
Lipsa unei colaborari permanente, a unei consultari pe tot parcursul elaborarii unei decizii, va determina un sentiment de frustrare la colaboratori si va face greu de realizat decizia respective.
Problema luarii deciziilor, analizata teoretic, ca si experianta practica a multor intreprinderi au demonstrat ca deciziile importante cele mai corespunzatoare sunt luate in conditiile participarii colective si deliberative, la pregatirea lor.
Luarea deciziilor prin cooperare creaza conditii de dezvoltare a spiritului de echipa, de crestere a cunostintei si responsabilitatii lucratorilor.

Dupa adoptarea deciziei, urmeaza in mod necesar o etapa de control a tuturor elementelor ce au stat la fundamentarea deciziei; aceasta reprezinta o analiza care supune unei examinari de ansamblu factorii, imprejurarile si ratiunile care au condus la decizia luata. Analiza si incheie cu stabilirea de detaliu a planului de aplicare, identificarea, cu multa atentie a tuturor dificultatilor posibile precum si a cailor de rezolvare. Aceasta analiza finala este deosebit de importanta si nu se recomanda a fi neglijata. Daca consecintele deciziei nu sunt in concordanta cu cele asteptate sau daca dificultatile de aplicare sunt importante, se impune o reconsiderare totala; aceasta poate conduce la reluarea ciclului de la inceput, respectiv initierea unui nou proces de analiza a deciziei.
Astfel, din cele afirmate in aceasta lucrare putem, in incheiere, concluziona ca, decizia sau procesul decizional este un act caracteristic speciei umane, reprezentand elementul cel mai important, elementul esential al activitatii manageriale fara de care intreprinderile si celelalte societati comerciale nu s-ar putea integra in circuitul economic, si practic ele nu ar exista. De asemenea, decizia, pentru a putea fi profitabila trebuie sa fie colectiva, bine gandita, analizata si reanalizata inainte de a fi pusa in practica, deoarece de ea va depinde viitorul intregii firme.