o3m17mb
“Intreaga viata a omului, de la nastere ori in legatura cu acest moment, si pana la moarte, dar si in privinta acestui eveniment legat de lasamantul succesorului, este reglementata in aspectele sale esentiale de normele dreptului civil.
Institutiile juridice apartinatoare acestei ramuri a dreptului contribuie intr-o masura importanta la reglementarea vietii persoanei juridice, de la infintare, ori in legatura cu acest proces si pana la incetarea ei prin reorganizare si dizolvare, ba chiar si in privinta consecintelor ce decur din aceste masuri.”
Mihail Eliescu, Traian Ionascu, Tutor R. Popescu, Ilie Stoenescu

Actul juridic civil
Notiunea actului juridic civil. Terminologie
In sens larg, prin fapte juridice se inteleg atat actiunile omenesti savarsite cu intentia sau fara intentia de a produce efecte juridice, cat si evenimentele, adica faptele naturale.
In sens restrans, prin fapte juridice se inteleg numai actiunile omenesti savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar care efecte se produc in puterea legii, precum si evenimentele, care sunt imprejurari care se produc independent de vointa omului dar de care legea civila leaga anumite consecinte juridice.
Prin urmare, daca la faptele juridice in sens restrans se adauga actele juridice, adica acele actiuni omenesti savarsite cu intentia de a produce efecte juridice se ajunge la notiunea de fapte juridice in sens larg.
Trebuie precizat ca in literatura juridica si in practica judiciara s-au cristalizat notiunile astfel: actele juridice sunt actiunile omenesti savarsite cu intentia de a produce efecte juridice, iar faptele sunt actiunile omenesti savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, care insa se produc in temeiul legii, la care se adauga si evenimentele (deci faptele juridice in sens restrans).
Considerat in sensul conceptului traditional, actul juridic civil a fost definit:
· „...un act de vointa savarsit cu scopul de a produce efecte juridice, adica de a crea, modifica sau stinge un raport juridic”1
· „...un act de vointa savarsit cu scopul de a produce efecte juridice, adica de a crea, de a transmite, de a modifica sau de a stuinge un raport juridic”2
· „...actul de vointa savarsit de subiectele de dreptuir pentru a crea, modifica sau stinge un raporturi juridice in temeiul dreptului obiectiv si in limitele pe care acestea le statorniceste”3

Pentru o definitie corecta si completa actului juridic civil, se impune luarea in considerare a urmatoarelor elemente:
· actului juridic civil este o manifestare de vointa, este, deci, in primul rand rezultatul unei hotarari launtrice, rezultatul unui proces volutiv
· scopul exprtimarii manifestarii de vointa in constituie producerea de efecte juridice civile; este elementul care diferentiaza actului juridic civil de faptul juridic civil savasit fara intentia de a produce asemenea efecte.
· efectele juridice avute in vedere trebuie sa priveasca nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice civile concrete, element care deosebeste actului juridic civil de actele juridice din celelalte ramuri ale dreptului.

Clasificarea actelor juridice civile
In circuitul civil se intalnesc nenumarate si diverse acte juridice, de aceea este necesar ca ele sa fie clasificate dupa anumite criterii in categorii de acte juridice, avand in vedere manifestarile de vointa cu aspecte inrudite. Principalele criterii de clasificare si categorii de acte juridice, care se examineaza in literatura de specialitate sunt urmatoarele: a) in raport de numarul partilor actele juridice se impart in unilaterale, bilaterale si multilaterale b) in raport de scopul urmarit de parti la incheierea lor, actele juridice se divid in acte cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit. La randul lor cele de tip cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si aleatorii, iar cele cu titlu gratuit se subdivid in libertati si acte dezinteresate; c) in raport de efectele produse, se disting: acte constitutive, translative si declarative d) in raport de importanta lor fata de un bun sau un patrimoniu, actele juridice se impart in acte de conservare, de administrare, de dispozitie; e) in raport de continutul lor actele juridice se divid in: patrimoniale si nepartimoniale. f) in raport de modul de incheiere se deosebesc acte consensulae, solemne, reale g) in raport de momentul cand iti produc efectele, se disting acte intre vii (inter vivos) si acte pentru cauze de moarte (mortis causa) h) in raport de rolul vointei partilor in stabilirea continutului actelor juridice, se deosebesc acte subiective si acte conditie i) in raport de intensitatea si siguranta oferita titularilor de drepturi, se disting acte pure si simple si acte afectate de modalitati j) in raport de legatura dintre ele, actele juridice se divid in principalele si accesorii k) in raport de legatura lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte l) in raport de modul cum pot fi incheiate se deosebesc acte strict personale si acte incheiate prin reprezentare m) in raport de reglementarea lor, actele juridice se impart in acte numite (tipice) si nenumite (atipice) n) in raport de modul lor de executare se disting: acte cu executare dintr-o data si acte cu executare succesiva

Consimtamantul
Pentru actele juridicice civile, consimtamantul este un element structural, fiind cel mai important dintre elementele de structura ale acestei categorii juridice pentru ca:
· este nu numai un element de structura ci si un element definitoriu al actelor juridice civile, caracter ce rezulta din urmatoarele corelari: o prin definitie, actul juridic civil este o manifestare de vointa intevenita in scopul de a produce efecte juridice; o privit lato sensu, consimtamantul este acordul de vointa al partilor in actele juridice bilaterale; o privid stricto sensu consimtamantul este manifestarea vointei de catre una din parti la incheierea unui act juridic civil bilateral, ori, in actele juridice unilaterale, manifestarea de vointa de catre autorul acestuia.
· pe de alta parte, vointa inseamna, sub aspectul structurii actului juridic civil, mai mult decat consimtamantul ca element de structura; ea se prelungeste peste limitele acestuia, conturand un alt element de structura: cauza;
· neandoielnic, consimtamantul este cel mai important element de structura al actului juridic civil si prin aceea ca, vointa, inclusiv cea incorporata in actele juridice, in general si in actele juridice civile, in special, da substanta esentei dreptului insusi;
· in sfarsit, ideea de consimtamant-consimtamantul insusi atrag atentia asupra legaturii juridice nascute intre partile unui raport juridic civil concret.
In doctrina, (prof. A.Ionascu, Drep Civil, Ed. Didactica si pedagogica, 1963) s-a evidentiat ca in procesul de formare a vointei juridice se disting mai multe etape: a) reflectarea nevoilor sau dorintelor in constiinta b) aparitia motivelor care indeamna la actiune c) deliberarea d) interventia motivului determinant, care nu este altceva decat reprezentarea intelectuala a scopului urmarit e) hotararea de a incheia actul juridic necesar pentru realizarea scopului urmarit, cu alte cuvinte, formarea consimtamantului
Trebuie mentionat ca aceste etape de formare a vointei juridice se petrec pe plan intern psihologic. Pentru ca faptul psihologic sa se transforme in fapt juridic este necesar ca hotararea de a incheia actul juridic sa fie exteriorizata.

„Prin actul juridic civil se intelege o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv, de a naste, modifica ori stinge un rapot juridic civil concret.”
Gh. Beleiu