Au un caracter facultativ atunci cand sesizarea este apreciata de OUP
ca sufici-enta pentru inceperea urmaririi penale. Actele premergatoare
se efectueaza numai atunci cand, din examinarea actului de sesizare, nu
rezulta elemente suficiente pentru ca OUP (fie OCP, fie procurorul) sa poata
lua o decizie justa cu privire la inceperea urmaririi penale. r3t7tn
Institutia actelor premergatoare este prea vag reglementata, fiind cuprinsa
doar in art. 224, c.pr.pen. cu toate ca practica penala demonstreaza importanta
efectuarii actelor de investigatie preliminara. Aceste acte se gasesc in
toate sistemele de procedura penala. Ele sunt cunoscute in general sub
denumirea de stadiul anchetelor penale (politienesti) sau stadiul investigatiilor
(Anglia), toate acestea fiind date in competenta ofiterilor de politie
judiciara. Acestea se constituie intr-o adevarata etapa preliminara a
procesului, cunoscuta sub denumirea de etapa actelor premergatoare cand,
in general, nu exista reguli si nu trebuie respectate anumite reguli.
In aceasta etapa, martorii nu presteaza juramant si nu au obligatia
sa compara in fata autoritatilor spre a depune marturie. In practica
penala ofiterii de politie profita de aceasta lacuna si, utilizand procedee
neloiale, incita persoanele chemate in fata lor, determinandu-le
sa vorbeasca si sa le furnizeze informatii, care, ulterior, ar putea servi ca
probe in proces. De aceea, dupa parerea noastra, informatiile obtinute
in acest fel nu se pot ridica la rangul de probe de culpabilitate, ci,
cel mult, la nivelul unor indicii temeinice in sensul art. 143 (3), c.pr.pen.
Declaratiile obtinute in etapa actelor premergatoare nu sunt mijloace
de proba. Acestea nu vor putea sta la baza unei condamnari, ci, cel mult, la
baza unei arestari, care ar putea fi dispusa fata de un invinuit, trebuind
sa se faca diferenta intre ares-tarea invinuitului si cea a inculpatului.
In privinta naturii juridice a actelor premergatoare, putem spune ca acestea
au o natura juridica extraprocesuala, pentru ca ele se situeaza in afara
unui proces, adica inainte de inceperea urmaririi penale.
In ceea ce priveste competenta de efectuare a lor, art. 224 (1)-(2), c.pr.pen.
reglementeaza o competenta alternativa, adica fie OUP, fie alte organe de stat
din afara sistemului OUP. Desi legea prevede competenta OUP, ea ar trebui sa
apartina, in toate cazurile, doar OCP, astfel incat procurorul
sa nu poata efectua personal actele premergatoare decat in cazuri
exceptionale de urmarire penala proprie. De aceea, se impune introducerea in
sistemul nostru a institutiei ofiterilor de politie judiciara.
In mod exceptional, celelalte organe de stat care pot efectua acte premergatoare
sunt:
- Lucratorii operativi ai M.I. anume desemnati in acest scop (desemnarea
se face prin ordin intern);
- Serviciile de informatii (SRI, SIE, SPP etc.)
- Politia judiciara, recent infiintata in cazul faptelor prevazute
de Legea 78/2000, in virtutea OG 43/2002, aprobata prin Legea 503/2002
de infiintare a PNA.
- Investigatorii sau politistii sub acoperire, creati prin Legea 143/2000 pentru
infractiunea de trafic de droguri, extinsi, ulterior, si la alte categorii de
infractiuni: de coruptie, trafic de persoane si cele care ar putea fi incluse
in categoria criminalitatii organizate (Legea 39/2003).
Exista doua principii fundamentale ce guverneaza activitatea politistilor si
inves-tigatorilor acoperiti: a) Principiul subsidiaritatii -; Utilizarea lor numai in mod exceptional,
adica numai atunci cand o fapta nu poate fi descoperita prin mijloace
clasice, ceea ce echi-valeaza cu o renuntare la principiile clasice ale procedurii
penale. b) Principiul proportionalitatii -; Utilizarea investigatorilor acoperiti
nu poate fi realizata in mod nelimitat, ci presupune o limitare a sferei
de actiune a acestora si a unei durate limitate de utilizare a acestora.
Continutul actelor premergatoare
Legea nu prevede in ce ar putea consta actele premergatoare. Dupa parerea
noastra, ele ar putea consta nu numai in acte reglementate de normele
de procedura penala, ci si in alte acte, nereglementate de procedura (acte
extraprocesuale: filajele politionesti, supravegherile efectuate de ofiterii
de politie, discutiile cu diferite persoane, verificarea identitatii unei persoane
etc.) si altele prevazute de legile speciale: Legea 143/2000, Legea 78/2000,
Legea 503/2002 si Legea 39/2003 (livrarile supravegheate sau punerea sub supraveghere
a conturilor bancare sau a sistemului de comunicatii, a sistemului de informatii,
solicitarea in scris, de catre procuror, de documente bancare, financiare
sau contabile atunci cand exista indicii temeinice privind savarsirea
unor fapte prevazute de legea penala, perchezitiile, inregistrarile audio
sau video).
Limitarile efectuarii actelor premergatoare
Ele nu sunt nelimitate. In etapa actelor premergatoare pot fi efectuate
doar acele acte care sunt apreciate ca indispensabile scopului pentru care se
efectueaza: inceperea urmaririi penale.
Desi legea nu prevede, pentru ca regulile de procedura din art. 206-220, c.pr.pen.
privesc doar urmarirea penala, credem ca actele premergatoare nu trebuie exceptate
de la supravegherea de catre procuror.
Sunt cunoscute trei modalitati de supraveghere de catre procuror a actelor pre-mergatoare:
1) Propunerea de neincepere a urmaririi penale efectuata de OCP. Dupa
parerea noastra, ea apartine actelor premergatoare, pentru ca are loc inainte
de inceperea urmaririi penale, tinzand chiar la paralizarea ei.
Ea intervine cand, cu ocazia cercetarilor penale, se descopera survenirea
unuia dintre cazurile de impiedicare a inceperii urmaririi penale
(art. 10, c.pr.pen.). Propunerea se materializeaza intr-un referat. Primind
propunerea, procurorul este obligat sa cenzureze actele premer-gatoare efectuate,
pronuntandu-se asupra propunerii printr-o rezolutie care este un act atat
de simplu incat legea nu prevede ce trebuie sa contina. Ea ar trebui
sa contina: data emiterii, termenul, dispozitia si semnatura procurorului.
Ex:
4. 03. 2003
In temeiul art. 228, alin. 6 C.pr.pen.
CONFIRM
propunerea organului de cercetare penala din cadrul .......................
privind neinceperea urmaririi penale impotriva numitului ....................
sub aspectul savarsirii faptei prevazuta de art. ........................
PROCUROR
2) Plangerea impotriva rezolutiei de confirmare a propunerii de
neincepere a urmaririi penale. Ea trebuie comunicata de procuror persoanei
care a facut sesizarea pentru ca, in virtutea art. 275 (2), c.pr.pen.
persoana care a facut sesizarea (de regula, persoana vatamata) se poate plange
impotriva rezolutiei.
Textul de procedura contine o inadvertenta. Acesta nu este competent, pentru
ca plangerea se indreapta chiar impotriva solutiei pe care
o da procurorul care supra-vegheaza cercetarea penala. Ea va trebui solutionata
dupa procedura prevazuta de art. 278, c.pr.pen., fiind de competenta prim-procurorului
sau a procurorului ierarhic superior. Daca ei apreciaza ca plangerea este
intemeiata, vor infirma prin rezolutie solutia de confirmare a propunerii
si vor dispune, pe cale de consecinta, fie ince-perea urmaririi penale,
fie restituirea dosarului in vederea continuarii si completarii actelor
premergatoare.
3) Autorizarea unor acte premergatoare de catre procuror (ex: cazul perchezitiei,
livrarilor supravegheate etc.).
Toate aceste acte premergatoare nu au valoare probanta, exceptie facand
procesul-verbal mentionat in ultimul alineat al art. 224, c.pr.pen. in
care se consem-neaza toate actele premergatoare efectuate. Procesul-verbal de
consemnare poate constitui mijloc de proba in proces. Caracterul procesului-verbal
de mijloc de proba este facultativ, dupa parerea noastra, el depinzand
de inceperea urmaririi penale, astfel incat, daca se dispune
neinceperea urmaririi penale, procesul-verbal nu are valoare. Daca se
dispune inceperea urmaririi penale, procesul-verbal dobandeste valoarea
unui mijloc de proba, fiind asimilat unui inscris. Acest proces-verbal
nu poate fi incheiat decat de un OUP.
Legea nu reglementeaza si cealalta ipoteza in care urmarirea penala se
efectueaza personal, de catre procuror. In aceasta ipoteza nu se mai intocmeste
propunere, ci procurorul dispune din oficiu, prin rezolutie, neinceperea
urmaririi penale, daca constata interventia vreunui caz de impiedicare
a inceperii urmaririi penale (art. 10, c.pr.pen.).
