v8e14ee

Numele “Henric” a fost purtat de catre 4 regi ai Frantei. Mai importanti au fost: Henric II (1547-1559) care a continuat lupta inceputa de tatal sau, Francisc I, impotriva lui Carol Quintul, aliindu-se cu principii protestanti germani. Fiul sau si al Caterinei de Medici a fost un alt purtator al numelui “Henric”. Henric III a fost ultimul rege din dinastie de Valois. A fost si rege al Poloniei (1573-1574). Domnia lui s-a caracterizat printr-o fiscalitate apasatoare care a nemultumit atat pe hughenoti cat si pe catolici. Nelinistit de cresterea popularitatii liderului Ligii Catolice, Henric de Guise, el organizeaza asinarea acestuia (1588). Pentru a face fata Ligii, Henric III l-a recunoscut pe Henric de Navarra ca mostenitor prezumitiv al coroanei Frantei care i-a urmat la tron dupa asasinarea sa de catre un calugar dominican (1572).

Scurta istorie a vietii

Henric IV a restaurat stabilitatea dupa razboaiele religioase din secolul 16. El a fost primul rege din dinastia de Burbon in Franta si deasemenea, rege al Navarrei.
Henric a fost nascut in Pau in Navarria la 13 Decembrie 1553. Tatal sau, Antoine de Burbon, duce de Vendome, a fost descendat in a 9-a generatie a sec.13 de catre regele Frantei, Louis IX. Mama sa, Jeanne d’Albert, a fost regina Navarrei si nepoata regelui Francisc I al Frantei.

Razboaiele religioase

Desi botezat Romano Catolic, Henric a fost transformat intr-un calvinist de catre mama sa, lidera unei miscari protestante franceze care in timpul anului 1560 a purtat o serie de razboaie civile cu catolicii. Nunta lui Henric in 1572 cu Margareta de Valois, sora monarhului Carol XI, a fost urmata de masacrul a mii de hughenoti din Noaptea Sfantului Bartolomeu. Henric si-a salvat propria viata convertindu-se romano catolic, dar a ramas prizonier la curte pana in 1576. Dupa ce a scapat el nu si-a recunoscut convertirea la catolicism si si-a asumat titlul de conducator al miscarilor hughenotilor.

Lider militar

Furtuna creata de Henric la poarta orasului Chaors in 1580 i-a inceput cariera de lider militar. In multe batalii pana sa alba o puteai gasi oriunde batalia era aspra. El a castigat o victorie mare la Countras in 1587 in razboiul cunoscut sub numele de Razboiul celor Trei Henrici, si doi ani mai tarziu a format o alianta cu Henric III impotriva Ligii Sfante, condusa de familia de Guise. Cand regele de Valois a fost omorat in 1589, Henric a devenit regele Frantei ca Henric IV.
Sprijinita de Spania si de Papa, Liga a refuzat acceptarea unui protestant ce rege al Frantei. Multi nobili catolici care l-au servit pe Henric III au dezertat din armata regala. Henric a fost victorios in bataliile de la Arqes si Ivry si a asediat cea mai importanata forareata a Ligii care era Parisul. El a folosit cu pricepere neintelegerile din cadrul Ligii si in 1593 si-a dezarmat dusmanii anuntand reconvertirea sa la catolicism. Un an mai tarziu a reusit sa-l determine pe comandantul Ligii din Paris sa-i accepte armata in oras. Unul cate unul, i-a infrint sau le-a cumparat increderea celor din casa de Guise care continuau sa i se opuna. In 1595 a declarat oficial razboi impotriva Spaniei si Papa i-a acceptat aceasta actiune. Pentru ca nu s-a mai putut bizui pe hughenoti a fost nevoit sa negocieze cu acestia clauzele unui nou tratat care a fost semnat in 1598 sub numele de Edictul de la Nantes si incheiat un tratat de pace cu Spania. Astfel a ajuns un rege puternic si in continuare nu a mai intimpinat rezistenta.

Henric ca rege

In 1600 Henric s-a casatorit cu Maria de Medici, o verisoara indepartata din partea mamei si sora ultimului rege din dinastia de Valoise. Ministrul sau de incredere, Maximilien de Béthune, duce de Sully, a reorganizat finantele si a promovat economia Frantei dupa decaderea sa din timpul razboaielor civile. Agricultura si comertul au fost incurajate, intr-un cuvant tara s-a restaurat. Sistemul prin care oficiali in justitie si in finante si-au castigat posturile de la Coroana a fost formalizat in 1604 de catre o taxa a fost cunoscut oficial sub numele de paulette. In acelasi timp Sully a urmat o politica de substituire a ofiterilor regali cu corpurile reprezentative locale. Pana in 1609 acestor masuri li s-a alaturat o pace politica externa. In acel an Henric a inceput pregatirile pentru a interveni in Germania impotriva dinastiei catolice a Habsburgilor, acestei miscari impotriviindu-se o grupare catolicilor francezi. Regele era pregatit sa se alature armatei sale, cand a fost ucis de catre un extremist catolic pe 14 Mai 1610, pe strada Saint-Antoine din Paris.

Noaptea Sfantului Bartolomeu

Pe la 1560, tanarul rege Carol IX se declara independent de mama sa. Carol i-a acceptat pe protestanti si S-a imprietenit cu Coligny. Coligny, in schimb, conspira cu olandezii sa conduca o invazie a Olandei pentru ai elimina pe spanioli. Aceasta a ingrijorat-o pe Caterina care stia ca va fi o gresala pentru Franta sa riste un razboi cu Spania.
Pe 18 august 1572, Henric al Navarrei s-a insurat cu Margareta de Valois. Henric era liderul protestant, iar Margareta era sora regelui Carol IX. Protestantii se apropiau din ce in ce mai mult de tron. Patru zile mai tarziu, Coligny a fost impuscat de catre un asasin, dar glontul nu l-a omorat. Caterina era evident parte a complotului ca si familia de Guise, si se temea acum pentru viata ei si pentru coroana.
Disperata, Caterina l-a convins pe fiul sau ca un complot impotriva monarhiei este iminent, si ca doar o actiune de contra-atac putea salva Franta. Pe 24 august (ziua sfantului Bartolomeu), Guise a adus trupe in oras. Coligny a fost arestat si executat numaidecat. In aceeasi zi, in jur de trei mii de hughenoti au fost executati in Franta. Strategia masacrului si timpul in care a avut loc, arata evident ca familia de Guise a planuit acest atac de mult timp.
Catolicii din Europa s-au bucurat in timp ce protestantii, foarte nervosi, plangeau si se jeleau. Masacrul a transformat natura razboaielor religioase in Franta; din acel moment a devenit o batalie pe viata si pe moarte, o batalie in care catolicii si protestantii din Europa au fost implicati.