Inca din vremuri imemoriale , locuitorii pamantului romanesc
de astazi au simtit necesitatea jocului teatral practicand obiceiuri si
rituri in ale caror forme de manifestare colectiva deslusim elemente cu
un evident caracter spectacular . Aceste manifestari -; cuprinse in
ceea ce Mircea Eliade denumea ,, traditie folclorica “ si dintre care
unele au razbatut pana in viata contemporana a taranului roman -;
erau menite sa determine , prin procedee de natura magica , fertilitatea pamantului
(,, paparudele “ , ,, caloianul “ , ,, dragaica “ ) , sa contribuie la imbelsugarea traiului zilnic
, sa consemneze momente calendaristice sau ciclul evenimential al vietii si
al mortii ( ,, brezaia ” , ,, cucii ” , ,,calusarii”, ,, unchiesii
” ) .Ele se desfasurau , dupa imprejurari , in mijlocul naturii
, mai ales primavara si vara , in sate ori in casele oamenilor ,
totdeauna in prezenta unui ,, public ” interesat sufleteste de productiile
respective ( implicand adesea masti ) , si erau practicate potrivit unor
,, scenarii ” constituite prin traditie orala , de catre ,, interpreti
” ( barbati , femei si copii ) anume alesi . Acestor practici li s-au
suprapus in antichitate manifestarile cu caracter spectacular ale autohtonilor
geto -; daci , cele aparute pe tarmul Marii Negre prin intermediul coloniilor
grecesti , precum si cele aduse de colonistii romani in Dacia ;
in secolele II -; VII ele au capatat trasaturile specifice noii spiritualitati
romanesti atunci nascute , fiind imbogatite apoi cu adaosuri laice
si religioase medievale , pentru a fi sintetizate treptat in asa numitele
productii folclorice cu caracter teatral care aveau sa devina in secolele
XVIII -; XIX elemente formative ale fenomenului teatral national cult .
t8p4pl
Cea mai veche incercare dramaturgica originala cunoscuta pana astazi
este cuprinsa intr-o scriere anonima ( apartinand poate lui Samuil
Vulcan ) , descoperita de Nicolae Densusianu in biblioteca Episcopiei
romane din Oradea , datand probabil din anii 1778 -; 1780 si
intitulata Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa (Uciderea lui
Grigore Voda in Moldova exprimata in forma de tragedie ) . Manuscrusul
este alcatuit din scene disparate , cateva scrise in alte limbi
( o predica in tiganeste , cantece in latina si maghiara )
.
Din primii ani ai secolului al XIX -; lea exista in Moldova cele
trei scene pentru teatrul de papusi ale lui Costache Conachi , intitulate :
Giudecata femeilor , Amoriul ... si Comedie banului , Constantin Canta . Aceasta
din urma , scrisa in colaborare cu Niculae Dimachi si Dumitrache Beldiman
vadeste certele inclinatii pentru dramaturgie ale autorilor dar si neimplinirea
lor .
Intre cele dintai incercari dramatice romanesti enumeram
: fragmentul dintr-o piesa in versuri intitulata Serdarul din Orhei descoperita
de Vasile Alecsandri , care presupunea ca dateaza din 1811 , continand
dupa parerea Bardului de la Mircesti , o incercare de satirizare a parvenitismului
, apoi prelucrarea dupa Gessner si Florian Mirtil si Hloe a lui Asachi , dar
mai ales pamfletele dramatice ale lui Iordache Golescu , intitulate Starea Tarii
Rumanesti acum in zilele Mariei Sale lui Ioan Caragea -; Voievod
( 1818 ) si indeosebi Barbul Vacarescu , vanzatorul tarii ( probabil
1828 ) .
Cea dintai perioada de inflorire a dramaturgiei originale o gasim
in legatura cu momentul revolutionar de la 1848 , sub forma dezvoltarii
comediei satirice , cand o serie de dramaturgi isi propun sa tintuiasca
la stalpul infamiei , cu mijloacele comicului moravurile decazute ale
societatii vremii : parvenitismul , casatoria din interes , moda imitarii cu
dinadinsul a unor obiceiuri din lumea occidentala , stalcirea limbii romane
, surprinse in structuri teatrale foarte simple si cu resurse literare
inca modeste .
Printre acesti dramaturgi trebuie amintiti Costache Facca ( 1800 -; 1845
) , autorul piesei Comodia vremii sau Frantuzitele (1833) , Alecu Russo (1817
-; 1859 ) , autorul pieselor Jignicerul Vadra si Bacalia ambitioasa ( ambele
in 1846 ) , Costache Balacescu (1819-1880) , autorul comediei O buna educatie
(1845) , marele prozator Costache Negruzzi (1808 -; 1868) , autorul Carlanilor
(1849) si al Muzei de la Burdujani (1851) .
Principala contributie la dezvoltarea dramaturgiei originale o aduce Vasile
Alecsandri (1821 -; 1890) , personalitate complexa si reprezentativa a
culturii nationale : poet , prozator , memorialist si dramaturg , animator de
viata literara si teatrala .
Format in spiritul culturii franceze , el si-a incercat initial
pana de dramaturg prin prelucrarea unor teme din literatura pariziana a vremii
, gasindu-si insa in curand tonul original .
Inceputul il constituie Iorgu de la Sadagura (1844) si Iasii in
carnaval (1845) . Ambele lucrari , impreuna cu Piatra din casa (1847)
si O nunta taraneasca (1848) constituie ceea ce am putea numi prima faza de
creatie a lui Alecsandri in domeniul comediei .
Anii care au urmat ii aduc lui Vasile Alecsandri maturizarea talentului
, dramaturgul sintetizand din creatiile anterioare un personaj nou -;
Coana Chirita . Cele doua realizari principale din aceasta serie Chirita in
Iasi (1850) si Chirita in provincie (1852) , releva pozitia critica a
lui Alecsandri fata de viata sociala a vremii dar si perfectionarea mijloacelor
sale de creatie ( constructia decisa a personajelor , precizia replicii , efectele
comice ) pana intr-atat incat personajul principal
a ramas multa vreme legendar , iar piesele respective rezista inca reprezentarii
in zilele noastre .
Din aceeasi perioada dateaza si comediile Concina ; Millo director ; Agachi
Flutur ; Ginerele lui Hagi -; Petcu sau operetele Scara matei si
Crai Nou (aceasta din urma pe muzica lui Ciprian Porumbescu ) sau ,,feeria”
Sanziana si Pepelea .
Putem afirma ca Alecsandri reprezinta punctul cel mai inalt atins in
dezvoltarea comediei satirice la jumatatea veacului al XIX -; lea ( 1840
-; 1879 ) calitatile ( spiritul viu de observatie , pitorescul personajelor
, verva , umorul ) fiind proprii intregii dramaturgii premergatoare .
A doua directie de dezvoltare a dramaturgiei originale o constituie drama istorica
de inspiratie nationala .
Astfel primii autori ce au scris drame istorice au fost : Gheorghe Asachi (Petru
Rares , 1837) , Theodor Codrescu ( Plaiesul Logofat mare , 1846 ) , Nicolae
Istrati ( Mihul ... , 1850 ), Al . Pelimon (Curtea lui Vasile Voda , 1852 )
, C. Z. Halepliu ( Moartea lui Mihai Viteazul la Turda , 1854 ) , Ioan Soimescu
(Moartea lui Radu VII de la Afumati , 1854).
Inceputul cel mai edificator in drama istorica romaneasca
il face Vasile Alecsandri cu piesa Cetatea Neamtului tiparita in
1857 si al carei subiect , marturiseste autorul , ,,e tras din novela istorica
a d-lui C. Negruti “ (Sobieski si romanii , 1686) .
Incheindu-si pe la 1877 activitatea comediografica , Alecsandri creeaza
drama in versuri , in cinci acte , Despot -; Voda (1879) .
Momentul afirmarii dramei istorice in teatrul romanesc il
datoram ilustrului carturar Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838 -; 1907) . Dupa
ce contribuise prin numeroase articole la indrumarea teatrului , pledand
pentru un repertoriu original , pentru sinceritate si firesc in interpretarea
scenica , el elaboreaza drama Domnita Ruxandra si tragedia Raposatul postelnic,
exercitii teatrale fara valori deosebite . Le urmea insa in 1867
poemul dramatic Razvan si Vidra , rod al maturizarii artistice , as acumularilor
importante la care ajunsesera cercetarile sale istorice .
Dezvoltarea dramaturgiei autohtone romanesti din perioada 1877 -;
1918 ne apare dominata de trei personalitati marcante : Ion Luca Caragiale ,
Alexandru Davila si Barbu Delavrancea .
Ion Luca Caragiale (1852 -; 1912) este considerat alaturi de Mihai Eminescu
si Ion Creanga , unul dintre cei mai de seama scriitori romani .
Valoarea operei sale rezulta , desigur , din ansamblul ei (teatru , proza ,
teorie si critica) dar , fara indoiala , in acest ansamblu predomina
literatura dramatica .
Elaborata in decursul a doisprezece ani , opera sa dramatica cuprinde
, in ordine cronologica , comediile O noapte furtunoasa (1879) , Conu
Leonida fata cu reactiunea (1882), O scrisoare pierduta (1884) , D’ale
carnavalului (1885) si drama Napasta (1890) .
Daca dezvoltarea comediei satirice ajunge cu opera lui Caragiale in faza
clasica a dramaturgiei romanesti , evolutia dramei istorice de inspiratie
nationala atinge aceasta culme prin contributiile lui Alexandru Davila si Barbu
Stefanescu Delavrancea .
Astfel Alexandru Davila (1862 -; 1929) contribuie la in florirea
dramei de inspiratie nationala prin opera sa de capetenie Vlaicu-Voda (1902)
considerata cea mai valoroasa drama istorica autohtona .
Au trecut numai sapte ani de la premiera lui Vlaicu-Voda si cortina Teatrului
National din Bucuresti s-a ridicat s-a ridicat pentru a infatisa publicului
un nou moment inaltatir in istoria romanilor , prin pana unuia
dintre cei mai apreciati scriitori ai vremii Barbu Stefanescu -; Delavrancea
(1858 -; 1918) . Este vorba de poemul dramatic Apus de soare reprezentat
pentru intaia oara la 4 februarie 1909 .
Dramaturgia istorica a lui Delavrancea s-a bucurat de interpretari remarcabile
inca de la premierele pieselor : C. I. Nottara a realizat in Stefan
cel Mare si in Luca Arbore doua dintre cele mai importante creatii ale
sale . In deceniile mai recente George Calboreanu apoi Gheorghe Cozorici
si Teofil Valcu au reeditat emotionante interpretari in rolul lui
Stefan .
Inca de la inceputul secolului XX apar in literatura dramatica
autohtona semnele unor innoiri care aveau sa semnifice in perioada
dintre cele doua razboaie mondiale intrarea dramaturgiei intr-o epoca
aparte , a unei complexe modernitati : in 1909 Mihail Sorbul scrie dramele
istorice in cate un act Praznicul calicilor si Sarmanul popa , in
1911 se reprezinta poemul feeric Insir-te margarite de Victor Eftimiu
, in 1915 din nou Mihail Sorbul scrie puternica drama istorica Letopiseti
si un an mai tarziu , comedia tragica Patima rosie , pentru ca tot in
1916 , Camil Petrescu sa dea prima varianta a Jocului ielelor .
Alexandru Kiritescu (1888 -; 1961) face parte din aceeasi generatie cu
Eftimiu si Sorbul . Scriitor multilateral , el ataca problematica vietii sociale
contemporane in ,,trilogia burgheza” -; Marcel si Marcel (1923)
, Florentina (1925) , Gaitele (1932) -; atingand cu cea din urma
linia de culme a virulentei satirice mostenite de la Caragiale .
Camil Petrescu (1894 -; 1957) , una dintre personalitatile proeminente
ale literaturii romanesti din prima jumatate a secolului XX , ocupa un
loc de frunte si in istoria dramaturgiei din aceasta perioada . Camil
Petrescu este cel care creeaza in teatrul romanesc drama de idei
si implicit drama intelectualului in societatea vremii -; Jocul ielelor
(scrisa in 1916) .
Alte creatii dramatice reprezentative pentru Camil Petrescu sunt : Suflete tari
(1922), Mioara (1926) , Mitica Popescu (1926) , Act venetian (1919) .
Lucian Blaga (1895 -; 1961) poet si filozof de un deosebit prestigiu in
cultura nationala romaneasca si-a inchinat si el o buna parte din
energia creatoare literaturii dramatice , oferind creatii de certa valoare :
Zamolxe (1921) , Tulburarea apelor (1923) , Daria (1925) , Mesterul Manole (1927)
, Cruciada copiilor (1930) .
George Mihail -; Zamfirescu (1898 -; 1939) este continuatorul speciei
inaugurata in dramaturgia romana de Mihail Sorbul , comedia tragica
, prin Domnisoara Nastasia (1927) , Idolul si Ion Anapoda .
Victor Ion Popa (1895 -; 1946) , om de teatru si literat polivalent a adus
prin opera sa dramatica , regizorala si pedagogica o contributie insemnata
la evolutia teatrului romanesc dintre cele doua razboaie mondiale . Din
variata lui creatie dramaturgica se desprind cateva lucrari care releva
preocuparea pentru drama si pentru comedia sentimentala : Muscata din fereastra
(1928) , Take , Ianke si Cadar (1933) .
Gheorghe Ciprian (1883 -; 1968) actor de frunte al scenei romanesti
isi revendica un loc aparte in istoria dramaturgiei autohtone prin
izbutitele comedii Omul cu martoaga (1927) si Capul de ratoi (1940).
Tudor Musatescu (1903 -; 1970) s-a bucurat cel mai mult dintre confratii
sai de aprecierea unanima si constanta a publicului spectator . Opera sa cuprinde
aproape 60 de piese originale de toate genurile . In fruntea lor se situeaza neindoielnic
Titanic -; vals (1932) si
...Escu (1933) , satire virulente la aresa politicianismului , a parvenitismului
si a farsei electorale . Dintre celelalte piese ale scriitorului citam : Sosesc
deseara (1932) , Visul unei nopti de iarna (1937) , Geamandura , Madona , Al
optulea pacat , Tara fericirii .
Mihail Sebastian (1907 -; 1945) exprima in opera sa dramatica , redusa
cantitativ din cauza mortii premature , revolta in fata unei lumi nedrepte
prin dorinta de evadare din aceasta lume : Jocul de-a vacanta (1938) , Steaua
fara nume (1944) .
Mircea Stefanescu (1898 -; 1982) , remarcabil tehnician al scrisului dramaturgic
a creat numeroase piese care se inscriu in aria dezbaterii problemelor
de viata : Roba alba (1924) , Comedia zorilor (1928) , Reteta fericirii (1946)
, Micul infern (1948) , Rapsodia tiganilor (1948) , Caruta cu paiate (1951)
, drama Cuza -; Voda (1959) .
Aurel Baranga (1913 -; 1979) a dovedit mult talent in domeniul comediei
satirizand birocratia (Mielul turbat , 1953) , practica spertului (Adam
si Eva ,1963) , imoralitatea in viata de familie (Reteta fericirii , 1957
; Fii cuminte Cristofor , 1964 ; Sfantul Mitica Blajinul , 1965 ; Opinia
publica ,1967).
Teodor Mazilu (1930 -; 1980) abordeaza comedia amara in Mobila si
durere (1979) .
A doua varsta a comediei se manifesta sub condeiul noului val de dramaturgi
aparut pe la mijlocul deceniului 7 : Paul Everac (Viata ca un vagon -;
1973 , Un fluture pe lampa -; 1972 ,Ordinatorul -; 1980 ); Suto Andras
(Formidabilul Ghedeon -; 1967); Dorel Dorian (Ninge la Ecuator -;
1964 ,Corigenta la dragoste -; 1967) ; Valentin Munteanu (Hotel ,,Zodia
Gemenilor”- 1975) ; Ion Baiesu (Presul -; 1972) ; Mihai Ispirescu
(Concediu nelimitat -; 1978 ; Trasura la scara -; 1983 ) ; Tudor Popescu
(Paradis de ocazie -; 1979 , Concurs de frumusete -1979 , Milionarul sarac
-; 1983 , Hotul de sentimente -; 1988).
Pretutindeni , teatrul romanesc -; care i-a daruit artei universale
pe Ion Luca Caragiale si pe Eugen Ionescu , pe Matei Millo , pe Grigore Manolescu
, pe Aristizza Romanescu si pe Nottara , pe Maria Ventura si pe Elvira Popescu
, pe Radu Beligan si pe Stefan Iordache , pe Ion Sava si pe Liviu Ciulei , pe
Andrei Serban si pe Silviu Purcarete , ca sa ne limitam numai la cele mai rasunatoare
nume -; contribuie si va contribui neincetat , cu sinceritate si
ardenta creatoare , la continua dezvoltare a relatiilor teatrale internationale
, la cunoasterea reciproca a slujitorilor scenei , exprimand o vocatie
traditionala .