Evaluarea procesului de invatamant reprezinta o actiune subordonata activitatii de instruire/educatie, organizata la nivel de sistem, necesara pentru verificarea gradului de ideplinire a obiectivelor propuse, verificare realizabila la diferite intervale de timp, cu functia centrala de reglare-autoreglare. Ca mecanism specific sistemelor deschise, cu functia centrala de reglare-autoreglare, evaluarea asigura raportarea rezultatelor obtinute intr-o anumita activitate, la un ansamblu de criterii specifice domeniului in vederea luarii unei decizii optime. y1z16zq
Functiile actiunii de evaluaree didactica au o dubla semnificatie, sociala si pedagogica. Putem avansa urmatorul model de clasificare: 1) Functii sociale de: a) validare sociala a produselor sistemului de invatamant; b) orientare sociala, scolara si profesionala; c) selectie sociala, scolara si profesionala; 2) Functii pedagogice de: a) informare pedagocica, (verificarea rezultatelor scolare pe criterii prioritar constatative); b) functia de diagnoza pedagogica, (interpretarea rezultatelor pe criterii prioritar calitative); c) prognoza pedagogica, (anticiparea rezultatelor la niveluri de performanta si de competenta superioare celor atinse anterior).
Implicarea evaluarii intr-un sistem complex de decizii importante la nivel de politica a educatiei permite sesizarea unui set de functii de o mai mare diversitate: a) functia de evidentiere a eficacitatii sistemului de invatamant-“concretizata in nivelul de pregatire al elevilor pe parcursul studiilor si in nivel de competenta la iesirea din sistem si intrarea in viata activa”; b) functia de control care “face comparabile rezultatele obtinute de scoli de acelasi grad si tip prin instruirea examinarilor nationale”; c) functia de certificare a nivelului de pregatire al absolventilor unui ciclu de invatamant, care sustine luarea unor decizii optime ”de ameliorare a curricumului si a proceselor de instruire care le sunt propii” d) functia de apreciere a performantelor scolare ale elevilor “prin sistemul certificat de notare”; e) functia de realizare a diagnozei “asupra dificultatilor de invatare ale elevilor”; f) functia de realizare a prognozei referitoare la comportamentul si performantele viitoare ale elevilor, posibile in diferite situatii si contexte pedagogice; g) functia de feed-back continuu care asigura imbunatatirea permanenta a instruirii, a predarii si a invatarii; h) functia de apreciere a eficacitatii si eficientei proceselor de istruire (prin analiza si optimizarea raporturilor dintre: obiective-rezultate obtinute; rezultate obtinute-rezultate utilizate; rezultate-calitatea proceselor de instruire initiate si finalizate in scoala si in afara scolii); i) functia de selectie scolara a elevilor prin examene/concursuri, realizate in raport de capacitatile, competentele si cunostiintele necesare in viitoarea treapta scolara; j) functia de stimulare a spiritului de responsabilitate a profesorilor pentru nivelul calitativ de pregatire asigurat elevilor, functie relevanta social, in raport de societate civila si de comunitatea educative locala, teritoriala si nationala; k) functia de formare la elevi a unei imagini de sine si a unei capacitati autoevaluative optive, “cu efecte pozitive asupra interesului si a gradului de angajare a acestuia in procesul de invatare.

Structura actiunii de valoare didactica include trei operatii principale-masurarea, aprecierea, decizia-corespunzatoare functiilor pedagogice prezentate anterior.
1) Masurarea reprezinta masurarea de evaluare cantitativa, realizabila prin instrumente speciale (chestionare, ghiduri, tehnici statistice, etc.) finalizate prin date exacte (scor, cifre, statistici) sau descrieri obiective. Masurarea nu angajeaza emiterea unor judecati de valoare specific pedagogice, deschise interpretarii pe termen scurt, mediu si lung.
2) Aprecierea reprezinta operatia de evaluare calitativa care introduce un set de criterii de interpretare a rezultatelor consemnate anterior in urma operatiei de masurare. Aceste criterii specific pedagogice vizeaza, permit interpretarea rezultatelor elevului in raport de: a) obiective specifice incluse in programe si de cele operationele propuse de profesor; b) progresul sau regresul inregistrat fata de ultima evaluare realizata de profesor; c) relatia existenta intre resursele investite, nivelul anterior de pregatire si potentialul psihopedagogic si social al elevului, baza didactico-materiala a scolii si a clasei de elevi; calitatea formarii initiale si continua a profesorului-calitatea procesului de instruire-rezultatele elevului.
3) Decizia reprezinta operatia de evaluare care asigura prelungirea aprecierii intr-o nota scolara, caracterizare, hotarare, recomandare etc. cu valoare de prognoza pedagogica. Aceasta operatie intra in categoria judecatilor evaluative finale, realizabila in raport de mai multe criterii pedagogice: a) valorificarea al maximum a potentialului elevului evaluat; b) ameliorarea permanenta a calitatii activitatii didactice; c) transformarea diacnozei in prognoza cu functie de anticipare pozitiva; d) comunicarea pedagogica a deciziei in termini manageriali de indrumare metodologica a celui evaluat.
Evaluarea randamentului scolar presupune valorificarea tuturor operatiilor analizate anterior, tinand seama de urmatoarele criterii: a) rezultatele scolare (interpretate in sens cantitativ si calitativ); b) comportamentul elevului (privit in sens psihologic si pedagogic); c) succesul scolar (amalizat in raport de obiectivele generale si de procesul sau regresul realizat individual si colectiv); d) calitatea procesului de invatamant, identificata in raport de factorii de stoc (care exprima calitatea procesului de invatamant intr-un anumit proces al evolutiei) si de flux (care exprima calitatea procesului de invatamant, intr-o perspectiva dinamica, prin intermediul unor indicatori mobili, referitor la: comportamentul profesorilor si elevilor; reusita scolara cu evolutiile sale in timp si spatiu).