Virulenta nationalismului ca ideee politica si interesul crescut al acelor
forte politice care se bazeaza pe aceasta idée poate fi explicat prin
trei grupe de factori: 1.mostenirea istorica r9d5dj
2.curente socio-economice si schimbari politice 3.manipulare politica
1.Istoria este un element crucial al politicului,mai ales in Europa centrala
si de Est.Cresterea nationalismului,formele pe care le ia si conflictele pe
care le genereaza sunt in mare masura determinate de mostenirea istorica specifica
a regiunii in cauza.Traditia nationalismului in Europa centrala si de esta a
fost moderarta de mai multi factori:dominatie straina indelungata,process interupt
de formare a statului,insecuritate nationala si conflicte,antipatii si resentimente
entice, religioase,politice,mituri nationale si o istorie de reguli autoritare.O
interpretare selective a mostenirii istorice ar servi unor interese importante.Trecutul
e o sursa de inspiratie si consolare,plin de lectii si avertismente,incidente
si adevaruri absolute.Nationalismul foloseste politici simbolice:el simplifica
si obscurizeaza realitatea,cere si da raspunsuri usoare,foloseste miturile collective.Bulgaria
duce dupa ea”nefericita soarta istorica de a fi bariera care a tinut musulmanii
afara din Europa,ce era sa duca la conflicte intre bulgari si etnicii turci
din Bulgaria”Ei au salvat Europa de musulmani,la fel cum au facut-o si
croatii,polonezii,maghiarii,moldovenii si chiar sarbii .
Mai mult la anumite momente de schimbari radicale ,istoria ofera simboluri si
ritualuri ce ajuta la creerea unui sentiment de identitate si securitate.Istoricul
polonez Jerrzy Jedlicki spunea ca:”evolutia noastra prezenta nu e mai
putin conservativa decat e radicala,si e ca o privire ce se uita in ambele directii
:in viitor si in trecut”
Aceasta privire in trecut nu gaseste in societatile post comuniste prea multe
exemple de toleranta si democratie
Multi din eroii nationali creditati cu contributii incontestabile la istoria
natiunilor nu prea sunt distinsi prin aceste caracteristici.Au existat moderati
printre ei,nationalisti conservatori ai secolului 19 ca maghiarul Istvan Szecheny,cehoslovacul
Joseph Tiso,romanul Ion Antonescu.In primul rand,aceste figure istoriceau insemnat
lucruri diferite pt oameni diferiti.Ei sunt eroi nationali in adevaratul sens
al cuvantului,parte a mostenirii a grupului etnic dominant in societate.Numele
lor au fost deseori associate insa cu actiuni de suprimare a minoritatilor entice
si politice si entice.In al doilea rand rand acesti lideri istorici au fost
idolatrizati de diferiti oameni pt motive diferite.Tiso de exemplu nu este tinut
minte pentru colaborarea cu nazistii si antisemitsmul lui ,ci pentru faptul
ca numele lui e legat de istoria independentei poporului sau.In al treilea rand
,aceasta idolatrizare a acestor figure istorice nu a fost facuta oficiala,dar
situatia se schimba.Ion antonescu a fost executat de fortele de ocupatie sovietica,in
’46,iar dupa ’89 a fost onorat de frontal salvarii nationale.In
al patrulea rand ,comparat cu figurile politice proeminente,importanta istorica
a acestor figure istorice e mai putin relevanta.Locul proeminent al istoriei
in interesul societatii si discursuri politice e mai mult decat un simplu simtom
al virulentei gandirii nationaliste.Istoria a fost manipulata,distorsionata
si suprimata de conducatorii comunisti si de predecesorii lor.In acest sens
revolutia de la ’89 a fost un moment de revelatie,unul de adevar.
2.Schimbarile sociale si politice.Nationalismul in societatile post comuniste
nu poate fi explicat doar de acesti factori istorici, de aceasta traditie bogata
de mitologie nationala colectiva si reguli autoritare.Circumstantele actuale
joaca un rol crucial atat in perioadele de schimbari rapide si drastice ,in
general,cat si in curentele politice si situatia socio-economica in centrul
si sud estul europei,in particular.Aceste circumstante determina diferitele
forme de nationalism in grupurile dominante in societate cat si in grupurile
entice minoritare,care dupa secole de dominatie comunista cauta oportunitati
sa-si exprime constiinta lor nationala.Sentimentul dominant e cel de insecuritate,si
neincredere in societatile traditionale si inchise in momentele de schimbari
radicale.Acolo unde egalitarismul,inactivitatea,si docilitatea au fostincurajate
oficicial mult timp,acum,responsabilitatea si initiativa individuala, nivelul
de inegalitate sunt standardele ce se impun.Acum opozitia,deschiderea,si criticismul
tind sa devina o noua morala.In Polonia, un sondaj de opinie in ’90 releva
faptil ca 80%din chestionati si-au definit situatia economica ca proasta.Frustrarea
economica e cruciala si e un factor ambivalent ce face sa renasca politica nationalista
in centrul si estul europei.Criza economica si tot mai adanca si mai continua
, reformele economice,si lipsa de perspecticva pt mari grupuri ale societatii
au subminat legitimitatea a scopurilor si obiectivelor socio-economice a guvernelor
post-comuniste.Aceasta are ca impact crestera posibilitatii ca altii sa mobilizeze
aceste sentimente de frustrare si insatisfactie.Nationalismul e incurajat atat
de sentimental de discriminare economica cat si de sentimental ca unul e obligat
sa faca o contributie disproportionat la dezvoltarea altor regiuni.Frustrarea
economica ca o sursa a nationalismului si intolerantei fata de etniile minoritare
nu e doar o problema izolata,ci e intotdeauna legata de considerente politice.Intr-o
societate unde au loc schimbari econimice bruste , nationalismul primeste o
identitate de care sa se agate.El sustine identitatea grupurilor particulare,prezente
din totdeauna, dar care a fost uitata,el este cel de la care se asteapta sa
ofere protectie impotriva alienari si individualizarii care survin in timpul
schimbarilor.Modul de organizare communist a exclus posibilitatea liberei activitati
si initiative economice,lucru intalnit si al nivel politic.Multe grupuri politice
si partide s-au concentrate mai mult pe probleme simbolice, cateodata numai
pe le.De aici s-a ajuns la o neincredere generala in toate formele de politica
si instrumente politice, si o crestere a susceptibilitatii a celui mai puternic
symbol, interesul natiunii.Nationalismul e un symbol politic prin excelenta.
3.Manipularea politica.E o puternica inclinare in a crede ca renasterea intolerantelor
si cateodata nationalismul agresiv si conflictele au fost considerate ca inevitabile.Dimensiunea
nationala si dominatia straina au o legatura istorica,dar nationalismul devine
relevent doar cand e radical.Structura statului federal nu a fost perceputa
sau folosita ca o masura democratica pt a realize aspiratiile poporului iugoslav,ci
ca un mechanism de a integra ambitiile nationaliste , de a realize o lege comunista.Politica
nationala agresiva dusa de Miloshevic, discriminarea sarbilor sub regimul lui
Tudjman,refuzul partii sarbe si a armatei federale de a discuta schimbari in
structura statului nu au fost nici evidente, nici inevitabile.Ele au fost rezultatul
unor calcule politice
Unde putem pune totusi inceputurile acestun nationalism moderm?El s-a nascut
odata cu amurgul iluminismului si al imperiului limbii latine.Politic, insa
el este creatia Revolutiei Franceze.Exegeza il vede ca pe un gest de raspuns
la factori perturbanti, venit din partea unor comunitati mari de indivizi uniti
prin limba si conditie culturala .Ca mecanism de intrare sau reintrare in istorie
,nationalismele implica permanenta relatiei adversare, pe o partitura aflata
intre frica si afirmare.
Cel mai recent conflict si cel mai apropiat in spatiu de noi este cel din Yugoslavia.
Sarajevo nu e un accident.Capitala bosniaca i-si are locul ,pe frontispiciul
istoriei europene in relatarile despre divizari pe baza etnica,expulzari pe
motive rasiale,despre lagare de concentrare,genociduri,etc.Principiul ce se
propaga tot mai mult in europa sec.xx se numeste apartheid.In era comunicatiilor
in masa,a internetului ea pare un paradox.Nicicand in europa nu au fost atatia
oamenii dependenti unii de altii.In schimb cu cat tarile europene se raliaza
tot mai mult din punct de vedere tehnic,si economic,cu atat o multime de oameni
se simt tot mai amenintati in identitatea lor culturala si, ca atare,manifesta
nevoia de a se diferentia unii de altii.De teama pierderii identitatii culturale
,de izoleaza unii de altii si folosesc deosebirile culturale pt a-l elimina
pe cel strain.Asistam, la sfarsitu sec.xx,in balcani si in caucaz la escaladarea
brutala a vietii cotidiene a Europei.europenii din vestul si centrul continentului
privesc cu un fel de suficienta fariseica spre sud-est.Ei nu-si dau seama ca
intr-o forma mai atenuata ,asista la aceeasi epurare etnica si culturala ,la
acelasi proces de separatie, daca nu cumva,in regiunile lor, le-au realizat
deja de mult timp.Nicicand oamenii nu au trait mai bine decat in a doua jumatate
a secolului nostru, un secol al extremelor, dar care e cel mai ucigator dintre
toate.Una dintre cauze ar fi nebunia etnonationalista care a cuprins Europa
in repetate randuri.La sfarsitul secolului,parti intregi ale continentului trec
prin noi izbucniri ale acestui flagel.In europa de vest valuri de xenofibie,
antisemitism si rasism cuprind intreaga societate.Zguduirile din Europa au facut
ca dimensiunea etnica a conflictelor din alte continente sa iasa si mai mult
in evidenta , ca in cazul celor din Afganistan, Kurdistam,Rwanda,si Somalia,
al ororilor etnic-religioase din subcontinentul indian.Etnicizarea crescanda
a politicii nu se manifesta numai in politica inalta.Si viata de zi cu zi din
societatile noastre trece printr-o faza de nationalizare si etnicizare.Steagurile
si drapelele creeeaza pe stadioane o atmosfere nationalista,tendinte etnonationaliste
sunt la moda ,in muzica si reclama castiga tot mai mult teren.Etnonationalismul
se bazeaza tot mai mult pe supozitia ca popor, natiune si etnicitate reprezinta
categorii naturale.Chiar daca etnonationalistii nu mai aduc argumente rasiale
si biologice,ei se declara totusi adepti ai diferentelor culturale,,din care
deriva inegalitatea si ca atare calitatea diferita a oamenilor.Pentru a evita
amestecul culturilor si al grupurilor etnice ,ei se pronunta pentru segregatie
si separatie.
CE-I DE FACUT?
Societatea occidentala moderna este marcata de vointa de realizare a bunastarii
economice ,a coeziunii sociale si a democratiei liberale.Daca analizam relatiile
din interiorul triadei,constatam ca Europa se afla intr-o faza dificila de tranzitie.Pana
in anii’60 teoreticienii modernismului credeau ca democratia si piata
sint legate automat una de cealalta.Problemele globale ale economiei mondiale
si ale mediului necesita,mai mult decat mecanismul economiei de piata.Astfel,autoritarismul
Asiei devine pt multi tot mai atractiv,pt ca ofera succese economice si coeziune
sociala fara sa fie nevoite sa suporte costurile sociale ale individualismului
vestic.Oamenii din europa incep sa-si puna intrebarea:sa renuntam la drepturile
noastre cetatenesti pt a ajunge la un nivel de bunastare superior?Uriasele migrari
din a doua jumatate a secoluluim nostru si nationalizarea crescanda a Europei
de est ,dupa prebusirea imperiului sovietic,au readus problemele identitatiin
in centrul interesului politic.
In decursul istoriei europene au existat mai multe modele de abordae a diversitatii
culturale intr-o comunitate politica.In primul rand ne gandim la tipul imperiilor
cuprinzand mai multe popoare:Habsburgic,Roman unde baza convietuirii o constituiau
ansamblul de regulii politico administrative.Deoarece grupurile i-si respectau
granitele geografice si culturale,ele se aflau mai tot timpul intr-o coexistenta
pasnica.Un al doilea model il ofera statele bi- sau trinationale,ca Elvetia,
Belgia,Cipru.Conditia a priori e ca grupurile religioase si etnice sa se tolereze
reciproc si sa stabileasca de comun acord regulile unui modus viventi.Un al
treilea model il poate constitui statul national de tip vestic, in care o etnie
dominanta guverneaza viata publica, organizeaza statul dupa propriile idei.De
regula li se recunoaste dreptul de a fi altfel nu grupurilor ci indivizilor,diferenta
colectiva fiind una privata.Un ultim model ar fi fi societatea formata prin
imigrare, cum ar fi SUA.Aici se nationalizeaza numai drepturile politice ale
cetatenieisi se recunoaste pluralitatea culturala.
Societatea burgheza din Europa ar terbui construita pe baza dreptului individual
al cetateanului,si nu colectiv al unui grup.Marele merit al iluminismului european
rezida in a fi formulat drepturile fundamentale ale omului,care au anulat primatul
colectivitatii.Atata timp cat aceasta stare ramane favorabila ,toate incercarile
de solutionare a conflictelor trebuie initiate ca principii de organizare ,de
catre stat.