1. Consideratii generale

Actiunea in concurenta neloiala este in principal o actiune civila. c1q3qc
Cu privire la natura acestei actiuni s-au exprimat opinii variate.
S-a exprimat opinia ca actiunea in concurenta neloiala este un mijloc de aparare a unui drept.
G. Ripert o declara o actiune foarte curioasa, in cadrul teoriei clasice a raspunderii bazate pe culpa. Actiunea se sanctioneaza asemenea cu o actiune posesorie sau o actiune in revendicare. Ea este intr-un anumit fel, o actiune reala si sanctioneaza un drept de proprietate.
Teza potrivit careia actiunea in concurenta neloiala este un mijloc de aparare a fondului de comert, teza denumita si comercialista, este sustinuta de Tudor Popescu.
Opinia dominanta considera actiunea in concurenta neloiala o actiune in responsabilitate delictuala de tip special care nu-si are temeiul in incalcarea unui drept.
Raspunderea pentru actele de concurenta neloiala se naste in exercitiul unui drept.
In cadrul raspunderii in exercitarea unui drept, L. Josseram deosebea : raspunderea pentru actele abuzive si raspunderea pentru actele excesive.
In cadrul actului abuziv este vorba despre o raspundere bazata pe culpa. Exercitiul unui drept este criticabil calitativ.
Actul excesiv este exercitiul unui drept criticabil cantitativ.
Ca actiune in responsabilitate civila, actiunea in concurenta neloiala se caracterizeaza in primul rand prin faptul de a urmarii nu atat repararea unui prejudiciu, cat incetarea sau interzicerea faptelor care constituie exercitiul excesiv al unui drept.
Proeminenta actiunii in incetare a actelor de concurenta neloiala asupra celei in daune a condus pe unii autori sa o defineasca drept o actiune negatorie.
Majoritatea legislatiilor reglementeaza, in anumite cazuri sanctionarea penala a concurentei neloiale.

2. Faptele de concurenta neloiala

Pana la intrarea in vigoare a legii din 1991, singurul text privitor la sanctiunea penala a concurentei neloiale, era art. 301 C.P.
Odata cu intrarea in vigoare a legii nr. 11/ 1991 privind combaterea concurentei neloiale, art 301 C.P. ar trebui considerat implicit abrogat.
In art. 1 din legea 11/1991 se proclama obligatia comerciantilor de a-si exercita activitatea „cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite”.
In art. 2 al legii se arata ca, constituie concurenta neloiala, orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea comerciala sau industriala, legea sanctionand faptele de concurenta neloiala ca si contraventii si ca infractiuni.
Potrivit art.4 din lege, constituie contraventii urmatoarele fapte: a) oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent, ori acceptarea unei asemenea oferte; b) dezvaluirea de catre salariatul unui comerciant de date secrete, privind activitatea acestuia de catre un concurent; c) incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unei prestatii in mod avantajos cu conditia aducerii de catre clientela altor cumparatori cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare; d) incheierea de contracte prin care cumparatorul ar urma sa primeasca un premiu, care depinde exclusiv de tragere la sorti sau de hazard; e) comunicarea sau raspunderea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunul mers al intreprinderii; f) oferirea , promiterea sau acordarea -; mijlocit sau nemijlocit de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia pentru ca prin purtarea neloiala sa poata afla procedeele sale comerciale, pentru a cunoaste sau folosii clientela acestuia, ori pentru a obtine orice alt folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui concurent; g) comunicarea sau raspunderea in public de catre un comerciant de afirmatii asupra intreprinderii sale sau activitatii acestuia, menite sa induca in eroare si sa-i creeze o situatie de favoare in dauna unor concurenti; h) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiilor detinute anterior la acel comerciant; i) concedierea unor salariati ai unui comerciant, in scopul infiintarii unui societati concurente, care sa preia clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comercial in scopul dezorganizarii activitatii sale.
Ca infractiuni de concurenta neloiala in art.5, legea sanctioneaza urmatoarele fapte:
1) intrebuintarea unei firme, unei embleme, unor desene speciale sau a unor ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.
2) producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea in vanzare sau vanzarea unor marfuri purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, originea si caracteristice marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau comerciantului, in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.

3. Raspunderea pentru faptele de concurenta neloiala

Potrivit art. 3 din legea 11/1991, savarsirea oricareia din faptele incriminate atrage raspunderea civila contraventionala sau penala a autorului.

3.1 Raspunderea civila

Potrivit art.6 din lege, cel ce savarseste un act de concurenta neloiala, va fi obligat sa inceteze sau sa inlature actul si sa plateasca despagubiri pentru daunele pricinuite, dupa caz.
Daca prin faptele de concurenta neloiala s-a cauzat un prejudiciu patrimonial sau moral, cel prejudiciat se va putea indrepta impotriva autorului cu actiune in raspundere civila.
Actiunea in concurenta neloiala este o actiune in responsabilitate delictuala speciala.
Temeiul acestei actiuni il constiuie incalcarea unei obligatii sociale de respectare unor anumite reguli morale in raporturile de concurenta, ceea ce inseamna un exercitiu excesiv al libertatii de concurenta.
Actiunea in concurenta neloiala urmareste in primul rand incetarea sau interzicerea faptelor de concurenta neloiala si apoi repararea prejudiciului cauzat.
Ea tinde in principal, „sa reprime starea de fapt a carei perpetuare ar conduce la un prejudiciu sigur”, iar despagubirea se va acorda in plus, daca se va face dovada ca reclamantul a suferit un prejudiciu.
Datorita specificului rfaporturilor de concurenta, actiunea in concurenta neloiala este o actiune in responsabilitate civila speciala.
Particularitatile Acesteia sunt urmatoarele:
1) existenta unui act de concurenta si caracterul neloial al acestei concurent;

2) existenta unui interes nascut si actual, conditie a oricarei actiuni in justitie;
3) dovada prejudiciului este necesara doar pentru obtinerea unei despagubiri nu si pentru admiterea actiunii;
4) reparatia urmarita va fi in principal o reparatie in natura pentru restabilirea situatiei anterioare, interzicerea savarsirii in viitor a actelor de concurenta neloiala si suprimarea sau distrugerea materialului care a servit la savarsirea actelor de concurenta neloiala (semne distinctive, materiale publicitare);
5) daca s-a cauzat un prejudiciu, actiunea va putea avea ca obiect plata de despagubiri banesti, specificul actiunii in concurenta neloiala permitand anularea celor doua forme de reparatiune;
6) actiunea in concurenta neloiala este o actiune in realizarea unui drept imbracand in principal forma actiunii de interzicere;
7) dreptul la actiune apartine atat persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice care exercita un drept sau o industrie, cu conditia ca intre acestea si autorul faptelor sa existe un raport de concurenta, adica sa exercite un comert sau o industrie identica sau similara;
8) raspunderea comerciantului si a salariatului sau, care a savarsit actul de concurenta neloiala in exercitiul atributiilor sale, precum si a persoanelor care au cauzat impreuna prejudiciu este solidara.

3.2 Aspecte procedurale

Competenta in judecarea actiunii in concurenta neloiala revine, potrivit art.7 din legea 11/1991, tribunalului locului savarsirii faptei sau a carei raza teritoriala se gaseste sediul paratului sau autorului faptei, in general.
In lipsa unui sediu, competenta revine tribunalului domiciliului paratului sau autorului faptei.
Art.13 din lege dispune ca aceste dispozitii se vor completa cu cele din C.P.C. si C.P.P.
Legea se aplica, potrivit art.14 si strainilor care savarsesc acte de concurenta neloiala pe teritoriul Romaniei.
Ori de cate ori fapta de concurenta neloiala constituie infractiune, cel vatamat va putea promova actiunea in reparatiune, fie la instanta civila competenta, fie constituindu-se parte civila in procesul penal.
Instanta mai inainte sesizata, va suspenda actiunea civila pana la pronuntarea instantei sesizate, cu judecarea infractiunii de concurenta neloiala (art.19, al.2, C.P.P).
Daca cel vatamat a ales instanta penala el nu va putea sesiza instanta civila cu o actiune in concurenta neloiala decat in urmatoarele cazuri potrivit art.20 C.P.P: a) cand prin hotararea ramasa definitiva instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila; b) cand actiunea civila a fost exercitata din oficiu, iar paguba nu a fost integral reparata atunci pentru diferenta va putea fi promovata o noua actiune; c) cand paguba s-a nascut ori s-a descoperit dupa pronuntarea hotararii de catre instanta penala;
Daca instanta penala judeca si actiunea civila, in cadrul procesului penal, ea va putea pronunta urmatoarele solutii: a) in cazul condamnarii, achitarii sau incetarii procesului penal, instanta poate solutiona si actiunea civila sau poate dispune rejudecarea separata; b) in cazul in care pronunta achitarea pentru lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infractiunii sau existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei, instanta poate obliga la repararea daunelor conform legii civile; c) daca pronunta achitarea pentru ca fapta nu este prevazuta de legea penala, ori incetarea procesului penal pentru ca lipseste una dintre conditiile prevazute de lege, instanta penala nu solutioneaza actiunea civila, iar cel pagubit se poate adresa cu o actiune separata instantei civile.
Dovada concurentei neloiale poate fi facuta prin orice mijloc de proba admis de lege.
Sarcina probei revine reclamantului, conform regulii inscrise in art 116 C.civ.
Potrivit art.12 din legea nr.11/1991, dreptul la actiune in concurenta neloiala se prescrie in termen de 1 an de la data la care cel lezat a cunoscut sau trebuia sa cunoasca dauna si pe cel care a cauzat-o, insa nu mai tarziu de 3 ani de la data sanctionarii faptei.
Si prejudiciul moral va fi supus reparatiei, conform art.9 din legea nr.11/1991.
Asa cum prevede art.6 din legea nr.11/1991, cel care a savarsit un act de concurenta neloiala va putea fi obligat la incetarea actului si inlaturarea efectelor acestuia, independent de repararea daunelor pricinuite.
Pentru luarea unor masuri urgente, actiunea poate fi promovata in conditiile ordonantei prezidentiale, conform art.581-582 C.P.C asa cum prevede art.9 din legea nr.11/1991.
Art. 10 din Legea nr.11/1991 prevede ca distantele vor putea dispune odata cu hotararea asupra fondului, vanzarea marfurilor sechestrate, dupa distrugerea in prealabil a eventualelor mentiuni false. Din suma obtinuta mai intai se vor plati despagubirile.

Pronuntand condamnarea sau admiterea actiunii civile, instanta poate dispune publicarea hotararii in presa, pe cheltuiala autorului actului de concurenta neloiala, conform art.11 din legea nr.11/1991.
Independent de actiunea in concurenta, atingerile aduse numelui comercial, denumirii, reputatiei, ca drepturi personale nepatrimoniale, lasa celui vatamat deschisa calea actiunii intemeiata pe dispozitiile art.54 din Decretul nr.31/1954. Astfel, cel vatamat, poate cere ca instanta sa oblige pe autor la incetarea faptei, iar in caz de refuz sa-l oblige la plata unei amenzi catre stat pentru fiecare zi de intarziere. Instanta poate dispune orice masuri menite sa duca la restabilirea dreptului incalcat.

4. Conventia Uniunii de la Paris si reprimarea concurentei neloiale

Protectia strainilor impotriva concurentei neloiale in Romania, precum si a formelor romane in strainatate se rezolva in functie de apartenenta la Conventia Uniunii de la Paris pentru protectia proprietatii industriale.
Conventia Uniunii de la Paris a fost ratificata de Romania in forma revizuita la Washington prin Lege din 13.03.1924, cu efecte de la 6.10.1920.
Ulterior, Romania a ratificat si revizuirile urmatoare iar in prezent se aplica forma revizuita in 1967 la Stockholm.
Urmare a apartenentei la Uniune, intreprinderile din Romania au dreptul la tratamentul national si unionist pe intregul teritoriu al Uniunii. Acelasi tratament se aplica strainilor, membrii ai Uniunii, pe teritoriul Romaniei.
Principiul tratamentului national inseamna asimilarea strainului -; resortisant al Uniunii cu nationalul, fara nici o conditiede reciprocitate.
Tratamentul national este completat cu tratamentul unionist. Principiul tratamentului unionist inseamna asigurarea unui minim de protectie tuturor resortisantilor Uniunii prin stabilirea unor reguli uniforme aplicabile pe intregul ei teritoriu..
Art.10 bis al Conventiei dispune ca „Tarile Uniunii sunt obligate sa asigure cetatenilor tarilor acesteia protectie efectiva impotriva concutentei neloiale”.
Constituie un act de concurenta neloiala orice act de concurenta contrar uzantelor stiute in materie industriala sau comerciala.
Sunt interzise potrivit art. 10 bis pct 3: a) Orice fapt de natura a avea confuzie, prin orice mijloc, cu intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent; b) Afirmatiile false, in exercitarea comertului, de natura a discredita intreprinderea, produsele sau activitatea industriala a unui concurent; c) Indicatiile sau afirmatiile a caror folosire, in exercitarea comertului este susceptibila sa induca publicul in eroare, in ceea ce priveste natura, modul de fabricare, caracteristicile, aptitudinea pentru intrebuintarea sau calitatea marfurilor.
Principiul tratamentului national este consacrat in legislatia noastra prin Legea nr 28 /1967 privind marcile de comert si de serviciu, legea nr.64/1991 privind brevetele de inventii, Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale (art.14).
Daca strainul nu va putea invoca nici beneficiul Conventiei de la Paris si nici pe acela al unei Conventii bilaterale prestatia impotriva concurentei neloiale va fi asigurata conform Legii nr.105 din 1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat.
Potrivit principiului consacrat de art.2 al legii, strainii sunt asimilati cetatenilor romani in ceea ce privesc drepturile civile.
Potrivit art.117 al legii „pretentiile de reparatii intemeiate pe un act de concurenta neloiala sau pe un alt act care provoaca restrangeri nelegitime liberei concurente sunt supuse legii statului pe a carui piata s-a produs rezultatul daunator”.
Art.118 dispune ca: „Poate fi aplicata, de asemenea, la cererea persoanei prejudiciate, in locul legii aratate la art.117: a) legea statului de sediu al acestei persoane, daca atacul de concurenta neloiala a produs daune care o privesc in exclusivitate b) legea contractului dintre parti, daca actul de concurenta neloiala a fost savarsit si a adus prejudicii raportului dintre ele;”
Asa cum prevede art.119 „Instantele din Romania pot acorda despagubiri, conform art.117 si art.118, intemeiate pe o lege straina, numai in limitele stabilite de legea romana pentru prejudicii corespunzatoare.”