1. Consideratii generale
Actiunea in concurenta neloiala este in principal o actiune civila. c1q3qc
  Cu privire la natura acestei actiuni s-au exprimat opinii variate.
  S-a exprimat opinia ca actiunea in concurenta neloiala este un mijloc 
  de aparare a unui drept.
  G. Ripert o declara o actiune foarte curioasa, in cadrul teoriei clasice 
  a raspunderii bazate pe culpa. Actiunea se sanctioneaza asemenea cu o actiune 
  posesorie sau o actiune in revendicare. Ea este intr-un anumit fel, 
  o actiune reala si sanctioneaza un drept de proprietate. 
  Teza potrivit careia actiunea in concurenta neloiala este un mijloc de 
  aparare a fondului de comert, teza denumita si comercialista, este sustinuta 
  de Tudor Popescu.
  Opinia dominanta considera actiunea in concurenta neloiala o actiune in 
  responsabilitate delictuala de tip special care nu-si are temeiul in incalcarea 
  unui drept.
  Raspunderea pentru actele de concurenta neloiala se naste in exercitiul 
  unui drept.
  In cadrul raspunderii in exercitarea unui drept, L. Josseram deosebea 
  : raspunderea pentru actele abuzive si raspunderea pentru actele excesive. 
  In cadrul actului abuziv este vorba despre o raspundere bazata pe culpa. 
  Exercitiul unui drept este criticabil calitativ. 
  Actul excesiv este exercitiul unui drept criticabil cantitativ.
  Ca actiune in responsabilitate civila, actiunea in concurenta neloiala 
  se caracterizeaza in primul rand prin faptul de a urmarii nu atat 
  repararea unui prejudiciu, cat incetarea sau interzicerea faptelor 
  care constituie exercitiul excesiv al unui drept.
  Proeminenta actiunii in incetare a actelor de concurenta neloiala 
  asupra celei in daune a condus pe unii autori sa o defineasca drept o 
  actiune negatorie.
  Majoritatea legislatiilor reglementeaza, in anumite cazuri sanctionarea 
  penala a concurentei neloiale.
 
2. Faptele de concurenta neloiala
Pana la intrarea in vigoare a legii din 1991, singurul text privitor 
  la sanctiunea penala a concurentei neloiale, era art. 301 C.P.
  Odata cu intrarea in vigoare a legii nr. 11/ 1991 privind combaterea concurentei 
  neloiale, art 301 C.P. ar trebui considerat implicit abrogat.
  In art. 1 din legea 11/1991 se proclama obligatia comerciantilor de a-si 
  exercita activitatea „cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite”.
  In art. 2 al legii se arata ca, constituie concurenta neloiala, orice 
  act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea comerciala sau 
  industriala, legea sanctionand faptele de concurenta neloiala ca si contraventii 
  si ca infractiuni.
  Potrivit art.4 din lege, constituie contraventii urmatoarele fapte: a) oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui 
  concurent, ori acceptarea unei asemenea oferte; b) dezvaluirea de catre salariatul unui comerciant de date secrete, privind 
  activitatea acestuia de catre un concurent; c) incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei 
  marfi sau executarea unei prestatii in mod avantajos cu conditia aducerii 
  de catre clientela altor cumparatori cu care comerciantul ar urma sa incheie 
  contracte asemanatoare; d) incheierea de contracte prin care cumparatorul ar urma sa primeasca 
  un premiu, care depinde exclusiv de tragere la sorti sau de hazard; e) comunicarea sau raspunderea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase 
  asupra unui concurent sau asupra marfurilor sale, afirmatii de natura sa dauneze 
  bunul mers al intreprinderii; f) oferirea , promiterea sau acordarea -; mijlocit sau nemijlocit de daruri 
  ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia 
  pentru ca prin purtarea neloiala sa poata afla procedeele sale comerciale, pentru 
  a cunoaste sau folosii clientela acestuia, ori pentru a obtine orice alt folos 
  pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui concurent; g) comunicarea sau raspunderea in public de catre un comerciant de afirmatii 
  asupra intreprinderii sale sau activitatii acestuia, menite sa induca 
  in eroare si sa-i creeze o situatie de favoare in dauna unor concurenti; h) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite 
  cu aceasta clientela in cadrul functiilor detinute anterior la acel comerciant; i) concedierea unor salariati ai unui comerciant, in scopul infiintarii 
  unui societati concurente, care sa preia clientii acelui comerciant sau angajarea 
  salariatilor unui comercial in scopul dezorganizarii activitatii sale.
  Ca infractiuni de concurenta neloiala in art.5, legea sanctioneaza urmatoarele 
  fapte:
  1) intrebuintarea unei firme, unei embleme, unor desene speciale sau a 
  unor ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.
  2) producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea in 
  vanzare sau vanzarea unor marfuri purtand mentiuni false privind 
  brevetele de inventii, originea si caracteristice marfurilor, precum si cu privire 
  la numele producatorului sau comerciantului, in scopul de a induce in 
  eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.
  3. Raspunderea pentru faptele de concurenta neloiala
Potrivit art. 3 din legea 11/1991, savarsirea oricareia din faptele incriminate 
  atrage raspunderea civila contraventionala sau penala a autorului.
  3.1 Raspunderea civila
Potrivit art.6 din lege, cel ce savarseste un act de concurenta neloiala, 
  va fi obligat sa inceteze sau sa inlature actul si sa plateasca 
  despagubiri pentru daunele pricinuite, dupa caz.
  Daca prin faptele de concurenta neloiala s-a cauzat un prejudiciu patrimonial 
  sau moral, cel prejudiciat se va putea indrepta impotriva autorului 
  cu actiune in raspundere civila.
  Actiunea in concurenta neloiala este o actiune in responsabilitate 
  delictuala speciala.
  Temeiul acestei actiuni il constiuie incalcarea unei obligatii sociale 
  de respectare unor anumite reguli morale in raporturile de concurenta, 
  ceea ce inseamna un exercitiu excesiv al libertatii de concurenta.
  Actiunea in concurenta neloiala urmareste in primul rand incetarea 
  sau interzicerea faptelor de concurenta neloiala si apoi repararea prejudiciului 
  cauzat.
  Ea tinde in principal, „sa reprime starea de fapt a carei perpetuare 
  ar conduce la un prejudiciu sigur”, iar despagubirea se va acorda in 
  plus, daca se va face dovada ca reclamantul a suferit un prejudiciu.
  Datorita specificului rfaporturilor de concurenta, actiunea in concurenta 
  neloiala este o actiune in responsabilitate civila speciala.
  Particularitatile Acesteia sunt urmatoarele:
  1) existenta unui act de concurenta si caracterul neloial al acestei concurent;
  2) existenta unui interes nascut si actual, conditie a oricarei actiuni in 
  justitie;
  3) dovada prejudiciului este necesara doar pentru obtinerea unei despagubiri 
  nu si pentru admiterea actiunii;
  4) reparatia urmarita va fi in principal o reparatie in natura pentru 
  restabilirea situatiei anterioare, interzicerea savarsirii in viitor 
  a actelor de concurenta neloiala si suprimarea sau distrugerea materialului 
  care a servit la savarsirea actelor de concurenta neloiala (semne distinctive, 
  materiale publicitare);
  5) daca s-a cauzat un prejudiciu, actiunea va putea avea ca obiect plata de 
  despagubiri banesti, specificul actiunii in concurenta neloiala permitand 
  anularea celor doua forme de reparatiune;
  6) actiunea in concurenta neloiala este o actiune in realizarea 
  unui drept imbracand in principal forma actiunii de interzicere;
  7) dreptul la actiune apartine atat persoanelor fizice, cat si persoanelor 
  juridice care exercita un drept sau o industrie, cu conditia ca intre 
  acestea si autorul faptelor sa existe un raport de concurenta, adica sa exercite 
  un comert sau o industrie identica sau similara;
  8) raspunderea comerciantului si a salariatului sau, care a savarsit actul 
  de concurenta neloiala in exercitiul atributiilor sale, precum si a persoanelor 
  care au cauzat impreuna prejudiciu este solidara. 
  3.2 Aspecte procedurale
Competenta in judecarea actiunii in concurenta neloiala revine, 
  potrivit art.7 din legea 11/1991, tribunalului locului savarsirii faptei 
  sau a carei raza teritoriala se gaseste sediul paratului sau autorului 
  faptei, in general.
  In lipsa unui sediu, competenta revine tribunalului domiciliului paratului 
  sau autorului faptei.
  Art.13 din lege dispune ca aceste dispozitii se vor completa cu cele din C.P.C. 
  si C.P.P.
  Legea se aplica, potrivit art.14 si strainilor care savarsesc acte de 
  concurenta neloiala pe teritoriul Romaniei.
  Ori de cate ori fapta de concurenta neloiala constituie infractiune, cel 
  vatamat va putea promova actiunea in reparatiune, fie la instanta civila 
  competenta, fie constituindu-se parte civila in procesul penal.
  Instanta mai inainte sesizata, va suspenda actiunea civila pana 
  la pronuntarea instantei sesizate, cu judecarea infractiunii de concurenta neloiala 
  (art.19, al.2, C.P.P).
  Daca cel vatamat a ales instanta penala el nu va putea sesiza instanta civila 
  cu o actiune in concurenta neloiala decat in urmatoarele cazuri 
  potrivit art.20 C.P.P: a) cand prin hotararea ramasa definitiva instanta penala a lasat 
  nesolutionata actiunea civila; b) cand actiunea civila a fost exercitata din oficiu, iar paguba nu a 
  fost integral reparata atunci pentru diferenta va putea fi promovata o noua 
  actiune; c) cand paguba s-a nascut ori s-a descoperit dupa pronuntarea hotararii 
  de catre instanta penala;
  Daca instanta penala judeca si actiunea civila, in cadrul procesului penal, 
  ea va putea pronunta urmatoarele solutii: a) in cazul condamnarii, achitarii sau incetarii procesului penal, 
  instanta poate solutiona si actiunea civila sau poate dispune rejudecarea separata; b) in cazul in care pronunta achitarea pentru lipsa unuia dintre 
  elementele constitutive ale infractiunii sau existenta unei cauze care inlatura 
  caracterul penal al faptei, instanta poate obliga la repararea daunelor conform 
  legii civile; c) daca pronunta achitarea pentru ca fapta nu este prevazuta de legea penala, 
  ori incetarea procesului penal pentru ca lipseste una dintre conditiile 
  prevazute de lege, instanta penala nu solutioneaza actiunea civila, iar cel 
  pagubit se poate adresa cu o actiune separata instantei civile.
  Dovada concurentei neloiale poate fi facuta prin orice mijloc de proba admis 
  de lege.
  Sarcina probei revine reclamantului, conform regulii inscrise in 
  art 116 C.civ.
  Potrivit art.12 din legea nr.11/1991, dreptul la actiune in concurenta 
  neloiala se prescrie in termen de 1 an de la data la care cel lezat a 
  cunoscut sau trebuia sa cunoasca dauna si pe cel care a cauzat-o, insa 
  nu mai tarziu de 3 ani de la data sanctionarii faptei.
  Si prejudiciul moral va fi supus reparatiei, conform art.9 din legea nr.11/1991.
  Asa cum prevede art.6 din legea nr.11/1991, cel care a savarsit un act 
  de concurenta neloiala va putea fi obligat la incetarea actului si inlaturarea 
  efectelor acestuia, independent de repararea daunelor pricinuite.
  Pentru luarea unor masuri urgente, actiunea poate fi promovata in conditiile 
  ordonantei prezidentiale, conform art.581-582 C.P.C asa cum prevede art.9 din 
  legea nr.11/1991.
  Art. 10 din Legea nr.11/1991 prevede ca distantele vor putea dispune odata cu 
  hotararea asupra fondului, vanzarea marfurilor sechestrate, dupa 
  distrugerea in prealabil a eventualelor mentiuni false. Din suma obtinuta 
  mai intai se vor plati despagubirile.
  Pronuntand condamnarea sau admiterea actiunii civile, instanta poate dispune 
  publicarea hotararii in presa, pe cheltuiala autorului actului de 
  concurenta neloiala, conform art.11 din legea nr.11/1991.
  Independent de actiunea in concurenta, atingerile aduse numelui comercial, 
  denumirii, reputatiei, ca drepturi personale nepatrimoniale, lasa celui vatamat 
  deschisa calea actiunii intemeiata pe dispozitiile art.54 din Decretul 
  nr.31/1954. Astfel, cel vatamat, poate cere ca instanta sa oblige pe autor la 
  incetarea faptei, iar in caz de refuz sa-l oblige la plata unei 
  amenzi catre stat pentru fiecare zi de intarziere. Instanta poate 
  dispune orice masuri menite sa duca la restabilirea dreptului incalcat. 
  4. Conventia Uniunii de la Paris si reprimarea concurentei neloiale
  Protectia strainilor impotriva concurentei neloiale in Romania, 
  precum si a formelor romane in strainatate se rezolva in functie 
  de apartenenta la Conventia Uniunii de la Paris pentru protectia proprietatii 
  industriale.
  Conventia Uniunii de la Paris a fost ratificata de Romania in forma 
  revizuita la Washington prin Lege din 13.03.1924, cu efecte de la 6.10.1920.
  Ulterior, Romania a ratificat si revizuirile urmatoare iar in prezent 
  se aplica forma revizuita in 1967 la Stockholm.
  Urmare a apartenentei la Uniune, intreprinderile din Romania au dreptul 
  la tratamentul national si unionist pe intregul teritoriu al Uniunii. 
  Acelasi tratament se aplica strainilor, membrii ai Uniunii, pe teritoriul Romaniei.
  Principiul tratamentului national inseamna asimilarea strainului -; 
  resortisant al Uniunii cu nationalul, fara nici o conditiede reciprocitate.
  Tratamentul national este completat cu tratamentul unionist. Principiul tratamentului 
  unionist inseamna asigurarea unui minim de protectie tuturor resortisantilor 
  Uniunii prin stabilirea unor reguli uniforme aplicabile pe intregul ei 
  teritoriu..
  Art.10 bis al Conventiei dispune ca „Tarile Uniunii sunt obligate sa asigure 
  cetatenilor tarilor acesteia protectie efectiva impotriva concutentei 
  neloiale”.
  Constituie un act de concurenta neloiala orice act de concurenta contrar uzantelor 
  stiute in materie industriala sau comerciala.
  Sunt interzise potrivit art. 10 bis pct 3: a) Orice fapt de natura a avea confuzie, prin orice mijloc, cu intreprinderea, 
  produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent; b) Afirmatiile false, in exercitarea comertului, de natura a discredita 
  intreprinderea, produsele sau activitatea industriala a unui concurent; c) Indicatiile sau afirmatiile a caror folosire, in exercitarea comertului 
  este susceptibila sa induca publicul in eroare, in ceea ce priveste 
  natura, modul de fabricare, caracteristicile, aptitudinea pentru intrebuintarea 
  sau calitatea marfurilor. 
  Principiul tratamentului national este consacrat in legislatia noastra 
  prin Legea nr 28 /1967 privind marcile de comert si de serviciu, legea nr.64/1991 
  privind brevetele de inventii, Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei 
  neloiale (art.14).
  Daca strainul nu va putea invoca nici beneficiul Conventiei de la Paris si nici 
  pe acela al unei Conventii bilaterale prestatia impotriva concurentei 
  neloiale va fi asigurata conform Legii nr.105 din 1992 privind reglementarea 
  raporturilor de drept international privat.
  Potrivit principiului consacrat de art.2 al legii, strainii sunt asimilati cetatenilor 
  romani in ceea ce privesc drepturile civile.
  Potrivit art.117 al legii „pretentiile de reparatii intemeiate pe 
  un act de concurenta neloiala sau pe un alt act care provoaca restrangeri 
  nelegitime liberei concurente sunt supuse legii statului pe a carui piata s-a 
  produs rezultatul daunator”.
  Art.118 dispune ca: „Poate fi aplicata, de asemenea, la cererea persoanei 
  prejudiciate, in locul legii aratate la art.117: a) legea statului de sediu al acestei persoane, daca atacul de concurenta neloiala 
  a produs daune care o privesc in exclusivitate b) legea contractului dintre parti, daca actul de concurenta neloiala a fost 
  savarsit si a adus prejudicii raportului dintre ele;”
  Asa cum prevede art.119 „Instantele din Romania pot acorda despagubiri, 
  conform art.117 si art.118, intemeiate pe o lege straina, numai in 
  limitele stabilite de legea romana pentru prejudicii corespunzatoare.”