M arele poet se naste la Sulmo 20 martie 43 i.e.n. fiu al unei stravechi familii de cavaleri. In anul 30 i.e.n. viitorul poet este trimis impreuna cu fratele sau mai mare cu un an la Roma cu scopul de a primi o cat mai buna educatie la scoala retorilor. Ovidiu frecventeaza lectiile de declamatie ale vestitilor Arellius Fuscus si M. Porcius Latro. Cu acestia exerseaza compunerea, care mai tarziu va influenta opera sa poetica. Intra in cercul lui M. Valerius Mesalla Corvinus care il indruma in arta poetica. In jurul varstei de 18 ani citeste in public primele sale compuneri poetice (fragmente din Tristia). Dupa terminarea studiilor de retorica Ovidiu calatoreste la Atena, unde poposeste catva timp, spre a se instrui in “cetatea lumina” a Greciei, apoi viziteaza monumentele din Asia Mica, Sicilia (Siracuza), insotit fiind de amicul si confratele sau Pompeius Macer. Dupa in-toarcere intra in magistratura unde ocupa diferite functii minore. Curand isi va intrerupe cariera judecatoreasca si politica, activitati care-i rapeau -; dupa cum marturisea poetul -; ragazul datorat muzelor. e6y12yt
Intre anii 23 si 15 i.e.n. compune un numar de 21 epistole, care vor alcatui colectia numita Heroides Epistulae Heroidum) si pregateste prima editie in cinci carti a Amorurilor (Amores), in care va canta pe Corina (un nume conventional sub care se ascundeprobabil, Iulia, nepoata lui Octavianus Augustus). Tot din aceasta perioada dateaza si tragedia Medeea -; din care nu s-au pastrat decat cateva mici fragmente si o lucrare intitulata Gigantomachia, si editia a II-a a Amorurilor, continand numai trei carti.
In anii 2 si 1 i.e.n. elaboreaza primele doua carti din Arta iubirii (Ars amandi sau Ars amatoria), completata apoi cu cartea a III-a si lucreaza la tratatul intitulat Cosmetice (Medicamina faciei femineae).
Cam in acelasi timp compune si Rewmediile iubirii (Remedia amoris).
In anul 8 e.n. la varsta deplinei maturitati, poetul compune marea fresca a Metamorfozelor, in 15 carti. Se insoara a treia oara cu Fabia ruda cu Paulus Fabius Maximus, amic a lui Octavianus Augustus, ceea ce ii faciliteaza poetului contactul cu unii membri ai familiei princiare, fapt socotit de Ovidiu ca una din cauzele relegarii sale. In aceeasi perioada, deci concomitent cu Metamorfozele, scrie si primele 6 carti din Faste (Fasti), la finisarea carora lucreaza si in exil, schimbandu-le si dedicatia.
In acest an survine “tragedia” vietii lui Ovidiu, fiind exilat (corect: relegat), printr-un edict a lui Augustus, la Tomis -; Constanta de astazi. Motivele acestui exil sunt neclare, enigmatice chiar si in ziua de astazi. Poetul spune “carmen et error”. Poezia, in primul rand opera sa Arta iubirii si o “greseala”, o “naivitate” sau “imprudenta” cum pretinde Ovidiu. Bineinteles ca de aceasta sanctiune grava nu au fost straini nici unii din curtenii lui Augustus, invidiosi pe succesul poetului.
La Tomis ajunge in mijlocul luni mai a anului 9 i.e.n.(H. Frankel), dupa o calatorie lunga plina de pericole si de peripetii pe mare si pe uscat. In timpul calatoriei pe corabia Minerva amenintata de furtuna elaboreaza primele doua carti din Triste (Tristia). Ajuns la Tomis in anii 9 si 10 e.n. scrie elegiile cuprinse in cartea III-a a Tristelor. De la sosirea sa in Tomis Ovidiu continua sa scrie opera sa poetica. Incheie ciclul Tristelor, care cuprinde in cartea IV-a si celebra sa autobiografie a perioadei de la Roma (Povestea vietii mele), in care ne da pretioase date privind viata, opera, cariera sa politica si “judecatoreasca” si confratii sai. Alaturat sunt aratate ruinele templului lui Saturn din Roma, cetate care i-a ramas tot timpul in inima. De asemeni termina si ciclul Ponticele, publicata abia dupa moartea poetului in anii 17, 18.
In anul 14 se sinucide nobilul Paulus Fabius Maximus, amicul si “patronul” lui Ovidiu. De asemeni moare in conditii enigmatice -; Augustus, la Nola in Campania. Aceste evenimente aveau sa-i rapeasca lui Ovidiu si ultima speranta de rechemare la Roma. Era stiut ca atat Livia cat si Tiberius, succesorul lui Augustus, au fost adversari neinduplecati ai poetului. In continuare in ultimi ani care ii va petrece in Tomis,Ovidiu isi va continua activitatea sa poetica. In ultimi ani din viata va scrie Poemul Ibis, indreptat impotriva unui fost “amic” (identificat cu oratorul Cassius Severus), care cauta sa-l defaimeze la Roma si sa-i inrau-tateasca situatia, facand astfel sa devina impo-sibila rechemarea poetului la Roma. Alaturat este aratat Arcul de Triumf a lui Constantin.
La 1 ianuarie 17, data acceptata de Cronica lui Eusebiu, marele poet moare la Tomis cu gandul si inima mereu la Roma. Cinstind cu marinimie memoria marelui poet concitadin, getii l-au inmormantat aproape de poarta cetatii.
In semn de omagiu adus marelui poet apare in 1679 la Sibiu pentru prima oara in lume o traducere trilingua continand “sentinte” alese din opera marelui poet (versiune romaneasca, maghiara si germana).
In 1885 este reprezentata la Bucuresti drama Ovidiu de Vasile Alecsandri, iar in 1887 este dezvelita la Constanta statuia din bronz a poetului, opera a sculptorului italian Ettore Ferrari.