In fiecare zi, milioane de oameni cauta in ziare si in alte surse mass-media informatii si divertisment. Insa, acestea au fost adesea controlate de diversi magnati-care au fost acuzati de manipularea surselor de informare - si opinia publica-pentru propriile scopuri.

Ziarele au fost primul mijloc de informare de mare audienta. Acestea au aparut in secolul al XVII-lea, iar in secolul al XIX-lea cele mai respectate, precum The Times in Marea Britanie, exercitau o influenta puternica asupra clasei mijlocii educate care forma “opinia publica”. r3j19jt
Mai tarziu, un sistem de invatamant imbunatatit si alte progrese au creat prima audienta a presei scrise. Ziarele care sa satisfaca cerintele publicului cititor au aparut in SUA in anii 1870 si 20 de ani mai tarziu in Marea Britanie.
In locul paginilor cu texte inghesuite, acestea aveau titluri mari, articole scurte si multe ilustratii. Contineau cazuri de senzatie, intamplari socante, campanii si expuneri-dezvaluiri ale ticalosiilor si defectelor morale, in special in randul celor bogati, puternici si moderni - pentru a-si pastra audienta. Desi adesea controlata de persoane instarite, aceasta noua presa populara lua in considerare punctul de vedere al “omului obisnuit”.
Primul ziar de scandal popular a fost Detroit Evening News (1875), publicat de Edward Willis Scripps (1854-1926). Principalii sai rivali erau Joseph Pulitzer(1847-1911) si, din anii 1880, William Randolph Hearst. Competitia pentru atragerea cititorilor a devenit atat de intensa, incat reporterii deformau adesea in mod deliberat realitatea, calomniau oamenii cinstiti si declansau temeri politice -; trasaturi ale “jurnalismului de scandal” care au creat probleme inca de pe atunci.
In Marea Britanie primii magnati ai mass-mediei au fost Alfred Hammsworth si fratele sau Harold. In 1888 au fondat saptamanalul Answers, adresat clasei muncitoare, combinand articole usoare cu relatari competitionale. In 1896, prin Daily Mail fratii Hammsworth au introdus stilul cotidienelor continand titluri mari si imagini. Mai tarziu, Alfred Hammsworth a infiintat Weekly Dispatch London Evening si The Times. Astfel, Hammsworth detinea nu doar ziarele populare ci si primul ziar “de calitate”. El a primit titlul nobiliar de Lord Northcliffe, si a devenit un personaj puternic si influent.
Dupa moartea lui Northcliffe, in 1922 ziarele au fost preluate de fratele sau, care conducea deja Daily Mirror si Sunday Pictorial.
Harrold Hammsworth a fost de asemenea ridicat la grad nobiliar ca Lord Rothmere, si a fondat o “dinastie” inca puternica in anii 1990.

Baronii presei
In anii 1920, obiceiul de a acorda marilor proprietari de ziare titluri nobiliare a facut ca lumea sa-i numeasca “baroni ai presei”. Principalul rival al lui Rothmere in aceasta perioada a fost Max Aitken, un milionar canadian devenit cunoscut sub numele de Lord Beaverbrook. Imperiul ziarelor acestuia a ajuns la dimensiuni impresionante incepand cu anii 1920, cand a fost preluat Daily Express si l-a transformat intr-o institutie nationala, impreuna cu Sunday Express si London Evening Standard. Insa acesta nu a reusit sa castige cea mai serios organizata campanie a sa pentru Comertul Liber al Imperiului (o “piata comuna” imperiala).
Incepand cu anii 1960, o noua generatie de baroni ai presei au ajuns la putere in Marea Britanie, printre acestia aflandu-se doi “intrusi”, Rupert Murdoch si Robert Maxwell. Murdoch (n. 1931) a fost jurnalist inainte de a mosteni doua ziare, Sunday Mail si News, in Australia. Modernizand rapid noua formula sex-crima-scandal, in curand a preluat alte ziare din Australia. Apoi, in 1969 a obtinut ziarul britanic News of the World , urmat de The Sun in 1970, criticat pentru vulgaritatea sa stridenta, dar avand un succes enorm acesta a devenit cel mai bine vandut cotidian national.

Despartirea de Fleet Street
In 1981, Murdoch a preluat prestigioasele The Times si The Sunday Times.Dar cea mai mare lovitura a dat-o in 1986 cand si-a mutat ziarele de la sediul lor traditional din Fleet Street la Wapping
in Docklands, Londra. Sfidand puternicile uniuni tipografice, ziaristii de la Wapping isi aranjau in pagini si isi tipareau propriile lor articole. Alte ziare au urmat rapid exemplul lui Murdoch, revolutionand industria. Mmurdoch a ajuns sa creeze un imperiu american al mass-mediei in ziare, filme , televiziune si publicare de carti.

Maxwell si The mirror
In schimb, Robert Maxwell (1293-1991) a inceput ca editor de carti in anii 1950, inainte sa devina proprietar al unui ziar. Nascut in Cehoslovacia, el s-a facut remarcat in armata britanica in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Energic, cu o alura robusta, Maxwell a devenit cunoscut ca proprietarul ziarului Daily Mirror, singurul ziar popular care sprijinea Partidul Laburist; fost laburist, membru al parlamentului, Maxwell era exceptia intre ceilalti magnati , care erau toti conservatori.
Actiunile intreprinse de Maxwell au avut mai putin succes incepand cu sfarsitul anilor 1980, desi in 1990 a fondat un nou ziar interesant, The European, in care exploata implicarea Marii Britanii in CE. Dificultatile sale financiare din ce in ce mai mari au avut probabil legatura cu moartea sa misterioasa -; a disparut din iahtul sau, iar cadavrul sau i-a fost gasit mai tarziu in apele oceanului. Curand dupa aceea, s-a constatat ca Maxwell folosise ilegal fondurile companiei pentru a-si sprijini imperiul si risipise o mare parte din fondurile de pensii ale angajatilor sai. In mod inevitabil, Corporatia Comunicatiilor Maxwell a dat faliment. Fii sai, Kevin si Ian, au fost dati in judecata pentru scandalul fondurilor de pensii dar au fost gasiti nevinovati.
In anii 1990, 15 ziare nationale britanice - si 90% din vanzari-erau inca controlate de un grup de magnati. Unii dintre acestia, cum ar fi Robert Maxwell, pretindeau ca le acorda editorilor libertate deplina, insa era evident ca publicatiile “magnatilor” puneau in evidenta orientarea lor politica. Cu toate acestea, la inceputul anilor 90, scandalul din presa parea sa preocupe publicul mai mult decat concentrarea mass-mediei in mana unui numar atat de restrans de persoane.

OPINIA PUBLICA: parerea publicului, a maselor intr-o anumita chestiune.

Factori de influenta
Opinia publica este influentata in acelasi timp de unele conditii permanente dar si de circumstantele temporare. Pe langa cele mentionate anterior mai sunt si ideile care caracterizeaza cultura populara intr-o anumita regiune, la un anumit moment.
Alte circumstante relativ permanente pot fi rasa, religia, amplasarea geografica, statutul economic si nivelul educational. Acestea pot influenta opinia unui individ sau a unui anumit grup in legatura cu multe subiecte. Pe langa acestea mai poate interveni impactul unui eveniment curent, opinia unor persoane influente sau autoritare ca si efectul mass-mediei .

Inceputuri
Procesul serios de monitorizare sistematica a atitudinii publice incepe din secolul XX. Dar, ocazional, sondaje de opinie s-au facut inca inainte de anii 1930. Acestea nu au fost, in general realizate sistematic sau stiintific. Au fost realizate pe esantioane nereprezentative sau cu metode care nu includeau subiectii cu exactitate intr-o categorie. Au existat si sondaje “voluntare” la care nu au participat decat persoanele care se ofereau pentru asta, fara sa corespunda unui anumit esantion.
Sondajele de opinie s-au dezvoltat remarcabil in anii 1930 cand organizatiile educationale sau politice au inceput sa dezvolte metode care sa permita o selectie riguroasa a subiectilor si o sistematizare eficienta a datelor acumulate dintr-o mare arie a subiectilor. Dupa standardele actuale, acele sondaje erau primitive dar erau oarecum folositoare. Printre pionierii sondarii publice, in America au fost Humbert Gallup, Elmo Roper si Archibald M. Crossley.

Utilizari
Sondajele de opinie sunt acceptate ca instrumente utile pentru afaceri, organizatii politice, mass-media si guvern, de asemenea si pentru cercetarile academice.
In afaceri sondajele sunt folosite pentru a testa preferintele consumatorilor si pentru a descoperi parerea acestora despre anumite produse. Rezultatele sondajelor comerciale ajuta in stabilirea planului de marketing, la stabilirea strategiei publicitare si la realizarea anumitor schimbari asupra unui produs pentru a creste vinzarile.
In politica, sondajele sunt folosite cel mai des pentru a obtine informatii despre atitudinea votantilor referitoare la anumite idei sau la candidatii propusi.De asemenea, sunt folosite pentru a determina candidatii cu sanse de cistig si pentru a planifica anumite campanii. Cel mai des, sunt utilizate in acest domeniu pentru a stabili castigatorul(ii) unui scrutin cu mult timp inainte de aflarea rezultatelor oficiale.
Ziarele, revistele, radioul si televiziunea sunt utilizatori importanti ai sondajelor de opinie, in speciala celora care ofera informatii despre situatia politica, economica sau sociala a societatii. Parerea publicului despre anumite probleme economice, sociale sau internationale este de asemenea, considerata uneori demna de a fi stire.
Academic, sondajele sunt folosite preponderent in stiintele sociale, pentru a afla anumite date despre delicventa, scolarizare, progrese economice, atitudini politice etc.

Metode de efectuare a sondajelor de opinie-de aflare a opiniei publice
Inca de la inceput au existat controverse asupra sondajelor de opinie. Daca acestea nu sunt realizate cu profesionalism exista posibilitatea ca informatiile oferite de acestea sa nu fie reale.
Sondajele de opinie trebuie realizate pe esantioane relevante, esantioane care trebuie delimitate clar astfel incat fiecare dintre subiecti sa apartina numai unui esantion. Chiar daca esantioanele sunt bine delimitate, pot aparea probleme la analiza sondajelor, la modul lor de interpretare. Constructia sondajelor trebuie sa fie fixa, acestea trebuie realizate astfel incat sa fie clare, la obiect si sa nu influenteze subiectul sub nici o forma. Esantioanele alese pot avea dimensiuni variabile, in functie de importanta subiectului.

Articolul 30 din TITLUL II al CONSTITUTIEI ROMANIEI---- Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare im public sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise prin lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica precum si manifestarile obscene, contra bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine autorului sau realizatorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multipilcare, al postului de radio sau televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

Articolul 31 din TITLUL II al CONSTITUTIEI ROMANIEI--- Dreptul la informare

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala.
(4) Mijloacele de informare in masa, publice si private sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.