Klaus Schulze este unul dintre putinii pionieri ai muzicii electronice in forma ei actuala. Dar el nu s-a limitat la atat devenind, in timp, un nume de referinta in muzica electronica moderna, nu doar prin bazele pe care le-a pus in acest domeniu, ci si prin compozitiile sale de mai tarziu. Acestea au evoluat in timp odata cu dezvoltarea tehnologica a sintetizatoarelor dar mai ales cu maturizarea lui de la un tanar plin de fantezie si ambitii la un compozitor experimentat care cunoaste tainele acestor instrumente minunate. Sintetizatoarele, pe cat de greu de folosit pe atat sunt de largi posibilitatile lor acustice, incat, dupa cum spunea chiar Klaus Schulze, nu exista sunet pe care sa nu-l poti obtine cu ajutorul lor. Drumul pana la descoperirea sunetului dorit este insa foarte lung si complicat. u1z10zk
Nascut la Berlin pe 4 august 1947, intr-un mediu artistic familial, mama fiind balerina iar tatal sciitor, micul Klaus, studiaza chitara inca de la 12 ani. Primele aparitii in public au inceput din anul 1960, el cantand la chitara electrica, chitara bas si percutie impreuna cu diferite formatii rock. Intre anii 1968 si 1969 a activat ca baterist in formatia de muzica rock Psy Free. Trebuie mentionat ca muzica rock de atunci nu era in forma in care o stim noi azi. Era o muzica experimentala, cu multe improvizatii, mult mai aproape ca sonoritate de muzica electronica, incadrandu-se in curentul rock-ului progresiv.
Trecerea lui Klaus Schulze de la acest gen de muzica spre muzica electronica s-a produs in 1969, cand a devenit membru al celebrei formatii Tangerine Dreams, tot ca percutionist si impreuna cu aceasta a lansat albumul Electronic Meditation. Dupa un an isi intemeiaza propria formatie de muzica electronica numita Ash Ra Tempel si dupa multe concerte cu aceasta lanseaza albumul cu acelasi nume.
Procesul evolutiei sale ca muzician a continuat din 1971 cand se indreapta spre cariera solistica in cadrul muzicii electronice. Un an mai tarziu, in 1972, lanseaza primul sau album solo, Irrlicht, realizat cu posibilitati tehnice minime, avand la dispozitie doar un sintetizator rudimentar. Inca de la acest prim album se remarca preferinta sa pentru o organizare sonora cu totul originala, muzica sa incadrandu-se oarecum in curentul minimal repetitiv, cu oscilatii de la evolutiv la nonevolutiv.
Preocuparea pentru gasirea unei forme de exprimare cat mai originale reiese si din titlul albumului sau din 1975 „Picture Music”, care reda intr-un mod plastic tendinta sa de a descoperi o „cromatica” timbrala cat mai variata. Tot in 1975 lanseaza albumul „Timewind”, dedicat lui Richard Wagner al carui admirator s-a dovedit inca de la inceputuri. Este prima creatie care se bucura de o larga recunoastere fiind distinsa cu premiul „Grand Prix International”. Admiratia pe care o are fata de marele maestru Richard Wagner se remarca si in abordarea unor trasaturi de stil specifice acestuia, cum ar fi „melodia infinita” si anumite solutii modulatorii care le intalnim in a doua piesa a albumului (Wahnfried 1883). La acestea se adauga posibilitatile timbrale ale muzicii electronice care confera lucrarii un caracter profund meditativ. Prin comparatie, prima piesa (Bayreuth Return) este caracteristica stilului sau original evidentiat pe parcursul anilor de creatie.
Acest stil prezinta diferite caracteristici care il disting complet de alti compozitori de muzica electronica. In primul rand, temporalitatea extinsa, prezenta la marea majoritate a pieselor sale, este un lucru mai rar intalnit. Dimensiunile intinse ale acestora uimesc pe multi care nu i-au audiat muzica, ele intinzandu-se chiar pana la 30 de minute si chiar mai mult. In al doilea rand, el foloseste configuratii melodice de tip modal, linia melodica avand o structura diferita de ceea ce se intelegea in perioada „clasica” prin sintagma „tema muzicala”. Ea are un caracter nedeterminat, astfel incat nu ramane in mintea ascultatorului intr-un mod clar conturat. Fiind foarte variata aceasta se modifica in functie de pedalele dinamice tonale peste care se suprapune. Aceste pedale dinamice se constituie din motive de cateva note ce se repeta. Ele dau muzicii lui Klaus Schulze un caracter repetitv si stau la baza pieselor sale, devenind coloana vertebrala pe care el construieste configuratiile melodice.
Repetitivitatea ii incadreaza creatia in curentul minimal, fiind o caracteristica a acestuia. El consta in folosirea a foarte putine elemente muzicale compensand prin repetarea propriu-zisa a unor figuri ritmico- melodice (in pedale). De asemenea, repetarea indelungata face foarte grea, daca nu imposibila aplicarea acestei caracteristici instrumentelor neelectronice din cauza efortului prelungit al interpretilor. De aceea ea a devenit o posibilitate specifica sintetizatoarelor. In ceea ce priveste modulatiile, se poate vorbi de prezenta unor intregi zone armonice, schimbandu-se nu numai pedalele dinamice ci si configuratiile melodice, ce se transpun pe o noua trepta in functie de armonie.
O alta caracteristica demna de remarcat a muzicii lui Klaus Schulze este faptul ca el schimba planurile sonore, in general, la o terta ascendenta sau descendenta, procedeu specific perioadei romantice. Felul in care foloseste modulatiile este de asemenea original. Rolul acestora este foarte important, tinand de expresivitatea piesei. Zonele armonice sunt extinse si se succed intr-un timp atat de indelungat incat trecerea la o noua armonie are un efect mult mai puternic, surprinzand ascultatorul obisnuit cu o singura armonie. Astfel, Klaus Schulze foloseste un procedeu de exploatare a temporalitatii. Perceptia ascultatorului se dilata, ajungand sa nu mai tina cont de trecerea timpului.
Experienta ritmica ca baterist este reflectata in muzica sa, in special in felul in care melodia este suprapusa peste pedalele dinamice. Unele configuratii ritmico- melodice sunt de o mare libertate metrica. Uneori se ajunge la o independenta metrica fata de pedalele dinamice, suprapunandu-se formule binare si ternare. El si-a imbogatit experienta in acest sens si in urma intalnirii din 1976 cu Michael Shrieve care i-a insuflat o noua viziune mult mai naturala si in acelasi timp de o mare forta estetica. „Un ritm ar trebui sa fie ca bataia unei inimi, ca o respiratie. Asa cum a spus si Michael: <<Ar trebui sa poti merge in ritm>>. Si intradevar chiar am mers impreuna prin studio in ritmul sintetizatorului. Din acel moment am dobandit o intelegre diferita si mult mai buna, un simt mai profund al ritmului.” (Klaus Schulze, 1996). Astfel in anul 1976 a aparut albumul „Moondawn” ce reflecta in practica noua tendinta a muzicii sale descrisa mai sus.
Anii ce au urmat au adus noi albume din care putem remarca mari succese:
”Mirage” , „Body Love” 1977, „X (6 biografii muzicale)” 1978, „Dune” 1979, „Trancefer” 1981, „Audentity” 1983, „En=Trance” 1988, „Miditeranean Pads” 1990, „Beyond Recall” 1991, Totentag (Opera in 7 acte) 1994, „In Blue” 1995, „Are you Sequenced” 1996, „Dosburg Online” 1997.
Cu toate ca am incercat sa va construiesc o imagine cat mai ampla si mai complexa asupra compozitorului Klaus Schulze si asupra creatiei lui, numai audiindu-i muzica puteti sa va creati o imagine completa despre el, desi nici o minte nu-i poate cuprinde sau intelege complet muzica.