Educatia tehnologica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane, proiectata si realizata prin aplicarea cunostintelor stiintifice din diferite domenii, dobandite la diferite niveluri, in viata sociala, in general. in cea economica, in mod special. r8h10hv
Termenul de tehnologie acopera aceasta realitate pedagogica in conditiile tranzitiei de la cultura "societatii industrializate" la cultura "societatii postindustriale", de tip informatizat.
Definirea educatiei tehnologice presupune explicarea conceptului sociologic de tehnologie si interpretarea sa in sens specific pedagogic.
Tehnologia Vn&azk procesul de aplicare a cunostintelor prin intermediul unor instrumente, metode, mijloace, norme etc, utilizate, mai ales. dar nu exclusiv, in domeniul productiei. Structura sa acopera trei dimensiuni functionale: a) o dimensiune materiala, tehnica, reprezentata prin masini, unelte, instrumente, instalatii etc; b) o dimensiune normativa, reprezentata prin norme si strategii de proiectare, organizare si de valorificare a tehnicilor; c) o dimensiune sociala, reprezentata prin abilitati, capacitati, comportamente individuale si sociale, generate de folosirea tehnicilor promovate la nivel material si normativ ( Zamfir. Catalin; Vlasceanu, Lazar, coordonatori, . .).
Cultura societatii postindustriale confera tehnologiei calitatea de stiinta aplicata. Aceasta calitate reflecta mutatiile inregistrate la nivel global pnn; a) sustinerea legaturii dintre dimensiunea normativa a tehnologiei (calitatea proiectelor) - dimensiunea materiala a tehnologiei (calitatea mijloacelor folosite) si dimensiunea sociala a tehnologiei (calitatea consecintelor psihologice angajate la nivelul personalitatii si al colectivitatilor umane); b) reducerea distantei dintre descoperirea stiintifica si aplicatia sa sociala - distanta devenita in anii de ordinul lunilor si chiar al saptamanilor ( fukuyama,Francis, , .).
In aceasta perspectiva, educatia tehnologica reprezinta dimensiunea generala a activitatii de formare-dezwltare a personalitatii umane, proiectata si realizata prin a-plicarea rationala a cunostintelor stiintifice in diferite domenii sociale, de natura economica, politica sau culturala. Ea subordoneaza educatia profesionala care vizeaza dobandirea unor tehnici specifice doar anumitor domenii de specializare ( Vladules-cu, Lucia, , . , ).
In contextul societatii postindustriale, informatizate, educatia tehnologica devme simultan sau/si succesiv:
- o disciplina scolara de cultura generala, cu contributii decisive in procesul de structurare aptitudinala si atitudinala a personalitatii (pre)adolescentului. realizabil la nivelul scolii de baza. prelungita pana la varsta de ani;
- o disciplina scolara/universitara de profil, cu contributii decisive in orientarea a-plicativa a cunostintelor stiintifice pe difeeite domenii de cunoastere si de activitate (real, uman, economic; stiinte exacte, stiinte socioumane, filologie, limbi straine, politehnica, management, medicina, educatie fizica si sport etc);
- o disciplina scolara/universitara de specialitate cu contributie decisiva la orientarea practica a cunostintelor stiintifice in diferite domenii socioprofesionale, la niveluri medii (liceu tehnologic/profesional, scoli profesionale) si superioare (invatamant universitar scurt, lung, postuniversitar).
In acelasi timp. educatia tehnologica angajeaza obiectivele generale de formare-dezvoltare a capacitatii de aplicare a cunostintelor si de proiectare a deciziei de orientare scolara, profesionala si sociala, valabile la scara intregului sistem, operationa-lizabile in functie de specificul fiecarei trepte si discipline de invatamant, cu deschidere spre educatia permanenta si spre autoeducatie.
Principiile educatiei tehnologice, afirmate la nivel de UNESCO, vizeaza "reconcilierea cunoasterii cu stiinta de a actiona" ( UNESCO, , . -): a) principiul complementaritatii, prin "alternanta si continuitate ", intre formarea intelectuala si formarea practica a personalitatii umane; b) principiul integrarii personalitatii umane in mediul social (economic, politic, cultural) prin actiune; c) principiul echilibrului intre acumularea cunoasterii teoretice si dezvoltarea experientei practice; d) principiul proiectarii resurselor aplicative ale cunoasterii stiintifice la toate varstele, nivelurile si formele de educatie.
Obiectivele educatiei tehnologice pot fi prezentate in cadrul unui model pedagogic dezvoltat in jurul a doua coordonate principale: formarea capacitatilor (deprinderilor, strategiilor, aptidunilor) de aplicare a cunostintelor stiintifice in activitatea sociala, inclusiv la nivelul pregatirii de profil si de specializare profesionala - orientarea scolara, profesionala si sociala.
Obiectivele specifice ale educatiei tehnologice angajeaza cele doua obiective generale in functie de conditiile particulare ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane, concretizate mai ales la nivelul procesului de invatamant.
A) Pentru formarea-dezvoltarea capacitatilor (deprinderilor, strategiilor, aptitudinilor) de aplicare a cunostintelor stiintifice in activitatea sociala trebuie proiectate si realizate urmatoarele obiective specifice: a) asigurarea fundamentelor stiintifice ale activitatii practice in conditiile saltului de la modelul cultural al societatii industrializate spre modelul cultural al societatii postindustriale, informatizate ( King,Alexander; Schneider, Bertrand, , .-); b) sustinerea unitatii epistemice dintre "cunoastere" (cultura teoretica) si "aplicatie " (cultura practica) si a semnificatiilor sale etice; c) formarea atitudinii superioare fata de activitatile umane fundamentale - invatarea, munca si creatia - concepute in interdependenta functiilor lor sociale: didactica, productiva, inovatoare; d) stimularea creativitatii tehnice, care concentreaza elementele productive cele mai avansate (automatizare, cibernetizare, informatizare) si eficiente social (grad de a-plicabilitate si de adaptabilitate in situatii complexe, in conditii de schimbare rapida, continua).
B) Pentru orientarea scolara profesionala si sociala trebuie proiectate si realizate urmatoarele obiective specifice educatiei tehnologice: a) cunoasterea psihopedagogica a celor care constituie "obiectul educatiei"; b) informarea scolara, profesionala si sociala a celor care constituie "obiectul e-ducatiei" in vederea (re)integrarii lor optime in toate etapele educatiei ("ciclurile vie tii"); c) stimularea procesului de adaptare sociala continua a "obiectului educatiei" prin valorificarea deplina a trasaturilor pozitive ale personalitatii umane.
Continutul si metodologia educatiei tehnologice reflecta obiectivele generale si specifice asumate la nivel functional si structurai in toate etapele educatiei ("ciclurile vietii": copilarie, adolescenta, tinerete, maturitate, batranete).

Continutul educatiei tehnologice, proiectat si realizat din perspectiva formarii-dezvoltarii capacitatilor (deprinderilor, strategiilor, aptitudinilor) de aplicare a cunostintelor, are simultan un sens: cognitiv (cunoasterea bazei stiintifice a productiei sociale moderne; formarea-dezvoltarea gandirii tehnologice); afectiv (formarea-dezvol-tarea atitudinii superioare fata de activitatile practice); psihomotoriu Aformarea-dezvoltarea abilitatilor de actiune practica).
Continutul educatiei tehnologice, proiectat si realizat din perspectiva orientarii scolare, profesionale si sociale a celor care constituie "obiectul educatiei", implica adoptarea unui model conceptual formativ, care pune accent pe "necesitatea educarii permanente a personalitatii" in ansamblul sau in vederea alegerii si a perfectionarii sale socioprofesionale.
Acest model conceptual este superior altor modele exersate in practica pedagogica: modelul psihofiziologic, care pune accent doar pe depistarea anumitor insusiri individuale; modelul motivational, care pune accent doar pe depistarea "intereselor"; modelul clinic, care pune accent doar pe "dezvaluirea "inclinatiilor", in termeni de "psihodiagnoza", realizabila prin "teste proiective" ( Ghiviriga. Mihai. , . -).
Metodologia educatiei tehnologice orienteaza valoric raporturile pedagogice existente intre cultura generala - cultura de profil - cultura de specialitate/profesionala.
Cultura generala asigura dezvoltarea normala a personalitatii umane in cadrul invatamantului general, obligatoriu, prelungit in sistemele moderne de invatamant pana la varsta de ani. Ea sustine stabilizarea structurii aptitudinal-atitudinale care promoveaza, din interior, o linie ascendenta de orientare scolara, profesionala si sociala a personalitatii umane.
Cultura de profil prelungeste cultura generala pe domenii de studii/cunoastere, determinate de evolutia structurala a personalitatii umane care poate fi orientata aptitudinal si atitudinal spre "stiinta" ("real") - "uman" - "tehnologie" - "economie" etc.(...).
Cultura de specialitate/profesionala largeste si aprofundeaza cultura de profil la nivelul unor structuri proiectate si realizate conform unor obiective specifice in invatamantul secundar profesional si in invatamantul superior.
Educatia tehnologica, in interactiune cu toate celelalte dimensiuni ale educatiei, pregateste procesul de integrare psihosociala a personalitatii umane, care include urmatoarele trepte metodologice: orientarea cunostintelor spre activitati practice; orientarea sociala, proiectata in planul informarii si al indrumarii scolare si profesionale; orientarea sociala, realizata in planul optiunilor scolare si profesionale; pregatirea si calificarea socio-profesionala; integrarea socioprofesionala: perfectionarea si auto-perfectionarea profesionala; integrarea socio-profesionala deplina: adaptare-angajare socioprofesionala deplina (randament optim, maiestrie si stabilitate socioprofesionala) - Salade, Dumitru, , .-.
Metodologia educatiei tehnologice valorifica resursele integrarii sociale ale personalitatii umane prin perfectionarea continua a orientarii scolare si profesionale la nivel de politica a educatiei ( Thomas, Jean, , .-): a) prelungirea momentului orientarii dupa - ani: b) integrarea orientarii in actiunea de asistenta psihopedagogica; c) intarirea pozitiva a motivatiei orientarii; d) sustinerea resurselor psihologice ale autoorientarii; e) asumarea resurselor sociale ale (re)orientarii.

Criteriile metodologice ale educatiei tehnologice, afirmate la nivel de politica a educatiei, stimuleaza reformarea invatamantului profesional. Calitatea pedagogica si psihosociala a invatamantului profesional este dependenta de: a) integrarea educatiei tehnologice in "trunchiul comun de cultura generala" (in invatamantul primar si in invatamantul secundar inferior); b) prelungirea educatiei tehnologice generale in educatia tehnologica de profil si de specialitate (in invatamantul secundar superior-liceal si profesional); c) asigurarea legaturilor functionale dintre formarea profesionala initiala si perfectionarea profesionala (in invatamantul superior. invatamantul postuniversitar. la nivel de instruire permanenta, instruire recurenta etc.).
Perspectiva secolului XXI, dominata de tendinta generalizarii modelului informational, impune urmatoarele linii de actiune politica validate la nivelul educatiei profesionale: a) asigurarea continuitatii intre educatia tehnologica generala si educatia tehnologica de profil si de specialitate; b) proiectarea corespondentelor intre perfectionarea aptitudinilor tehnologice si programele de profesionalizare cerute de piata muncii; c) (re)distribuirea rolurilor si responsabilitatilor care revin statului, partenerilor sociali, comunitatilor locale, in proiectarea si realizarea invatamantului profesional; d) implicarea activitatii de cercetare, organizata la nivelul sistemului educational si a sistemului economic, in perfectionarea invatamantului profesional ( Revista de pedagogie, nr. -/, invatamantul profesional, .; ).
Metodele si procedeele educatiei tehnologice, comparabile, in principiu, cu metodele si procedeele activate de celelalte dimensiuni ale educatie), valorifica in cadrul modelului cultural al societatii postindustriale mijloacele si formele lansate deja la nivelul unor obiective "politehnice" sau "profesionale", care angajeaza scoala dar si familia si comunitatea locala sau teritoriala:
- lectia de instruire tehnica; activitatea in atelier sau pe lotul scolar; vizitele si practica in unitati de productie; cercurile tehnice, expozitiile, concursurile, simpozioanele pe terne tehnologice; intalnirile si dezbaterile cu personalitati din domeniul vietii sociale (economice, politice, culturale etc); strategiile de organizare ergonomica a locului de munca si a relatiilor cu mediul etc. ( Strachinaru, Ion. in Pedagogie pentru invatamantul superior tehnic, coordonator, Bontas, Ioan. . .-);
- dezbaterile etice; chestionarele, observatia sistematica pentru cunoasterea elevului, convorbirea individuala, analiza rezultatelor in activitate, in mod special a rezultatelor obtinute la lucrarile practice, analiza informatiilor dobandite prin mass-media; tehnicile de orientare si de autoorientare scolara si profesionala etc.
Aceste metode si procedee au o arie de aplicabilitate mai larga, determinata de mutatiile inregistrate la nivelul continutului educatiei tehnologice, a actiunilor si a efectelor declansate de aceasta in mediul scolar si extrascolar. Ele pot fi simultan sau succesiv:
- metode si procedee specifice educatiei tehnologice, disciplina de invatamant care face parte din trunchiul comun de cultura generala;
- metode si procedee specifice unor profiluri de studiu/cunoastere in invatamantul secundar liceal;
- metode si procedee specifice unor specializari sau calificari profesionale, de nivel mediu realizate in invatamantul secundar profesional;
- metode si procedee specifice procesului de specializare la nivel de varf. in invatamantul superior;
- metode si procedee specifice instruirii permanente cu scop de perfectionare, reciclare, recalificare profesionala etc.

- metode, si procedee specifice de orientare sociala, scolara si profesionala realizabile in functie de fiecare varsta psihologica si ciclul de evolutie al personalitatii umane. - Continutul educatiei, Dimensiunile educatiei.