Trasaturile principalelor elemente climatice

Riscuri climatice, argumente in favoarea cultivarii anumitor specii

Climatul se manifesta la diverse scari spatiale. Dupa intinderea zonei geografice luata in considerare, se disting mai multe scari climatice:

1. Scara marcroclimatului: se aplica unei zone geografice foarte intinse. La aceasta scara climatul este conditionat de: e5e19es
- distributia energiei radiante solare;
- circulatia generala a atmosferei;
- controastele uscat -; apa.

2. Scara mezoclimatului: corespunde caracteristicilor climatice ale unei regiuni naturale de dimensiuni limitate. Aici mai intervin si caracteristicile geomorfologice , regionale, capabile sa modifice bilantul energetic si sa perturbeze circulatia aerului:
- topografia;
- invelisul vegetal;
- natura suprafetei subiacente.

3. Scara microclimatului: microclimatul reprezinta structura fina a stratului atmosferic adiacent unei suprafete limitata ca intindere si suficient de omogena.

Notiunile de fitoclimat sau bioclimat sunt folosite pentru a desemna climatul natural sau artificial al mediului in care se dezvolta plantele.
Criptoclimatul se refera la spatiul restrans, artificial sau al unei cantitati naturale sau artificiale.
Pedoclimatul desemneaza climatul solului.
La fiecare din scarile climatice enumerate apar probleme particulare.

Variabilitatea climatului
Corespunde dispersiei statistice si se traduce, intr-o regiune data, printr-un sir de anomalii climatice particulare, diferite unele de altele.
O anomalie climatica corespunde aparitiei de abateri fata de medie ale valorilor temperaturii aerului, abateri ce persista cel putin 3 saptamani.

Tendinta climatica
Este definita ca evolutia lenta si progresiva a climatului, ca rezultat al unor cauze naturale sau al activitatii umane.
Lasificarea climatelor are ca drept scop stabilirea principalelor tipuri de clima si determinarea limitelor raspandirii lor pe glob.
Literatura de specialitate ofera mai multe clasificari climatice care au la baza criterii diferite, functie de domeniul caruia i se adreseaza.
Dupa criteriile folosite amintim:
- criteriul astronomic;
- criteriul botanic;
- criteriul hidrologic.
De la ecuator catre poli se disting 5 tipuri principale de clima:
A -; climat tropical ploios fara iarna;
B -; climat uscat, ocupa doua zone;
C -; climat temperat, ploios, cu ierni calde;
D -; climat boreal, ploios, cu ierni reci;
E -; climat polar, ocupa doua zone complete.

Fiecare tip principal se imparte la randul sau in subtipuri principale:
Af -; climat tropical ploios si calduros;
Aw -; climatul savanelor;
Bs -; climatul de stepa;
Bw -; climatul de desert;
Cf -; climatul temperat umed;
Cw -; climat temperat cu ierni secetoase;
Cs -; climatul temperat cu veri secetoase;
Df -; climatul boreal cu ierni umede;
Dw -; climatul boreal cu ierni secetoase;
Et -; climatul tyundrelor;
Ef -; climatul inghetului permanent.
Literele de rang 3 si 4 fiind numeroase, ne indreptam atentia numai asupra celor intalnite la clasificarea climatelor din regiunea geografica unde se afla situata tara noastra. a. temperatura celei mai calde luni depaseste 10°C; b. temperatura celei mai calde luni este sub 22°C; c. numai una pana la patru luni pe ani temperatura medie este peste 10°C. k. iarna rece, temperatura medie anuala sub 18°C; k’ iarna rece; temperatura medie a celei mai calde luni sub 18°C.

Riscul climatic
Este considerat acel „fenomen” care prin actiunea lui in afara limitelor normale, functie de cerintele bioclimatice ale plantelor cultivate, ale speciilor forestiere sau ale animalelor de ferma, intr-o anumita etapa de viata, provoaca distrugeri violente sau progresive, determinand in final pierderi „partiale sau totale ale capacitatii lor biologice”.
Clasificarea riscurilor climatice se poate face in functie de mai multe criterii:
1. In functie de factorul meteorologic perturbator:
- riscuri radiative;
- riscuri termice;
- riscuri hidrice;
- riscuri combinate;
- riscuri mecanice.
2. In functie de faza de vegetatie in decursul careia actioneaza; aceste riscuri sunt specifice fiecarei culturi:
- in perioada vegetativa;
- in perioada de vernalizare
- in timpul criptovegetatiei;
- in perioada de vegetatie activa.
3. Dupa gradul de severitate al actiunii factorilor perturbatori deosebim doua mari categorii de riscuri si anume:
- riscuri dezastruoase;
- riscuri severe/puternice/moderate/slabe.

Pentru a putea fi utila, notiunea de risc climatic trebuie insotita de notiunea de prag de risc admisibil.
Ca urmare, riscul climatic la o specie trebuie privind in corelatie cu evolutia in timp a sensibilitatii plantei. In climatologie inghetul apare cand temperatura aerului, masurata in adapostul meteorologic, coboara.
In agricultura, inghetul corespunde temperaturilor suficient de scazute pentru a provoca leziuni lae materialului vegetal. Temperatura la care se va produce va depinde de sensibilitatea plantelor la frig. In agrometeorologie riscul de inghet este rezultatul combinarii probabilitatii de aparitie a temperaturilor negative cu probabilitatea ca vegetatia sa fie sensibila la astfel de temperaturi.
Pragurile termice de sensibilitate a vegetatiei variaza astfel in limite foarte largi. Pentru pomii fructiferi din regiunile temperate, mugurii pot rezista in perioada de iarna la temperaturi de -;20° C sau chiar de -;30° C.
Regionarea riscurilor climatice pentru culturile de interes se realizeaza prin suprapunerea hartilor zonarii agroclimatice cu hartile vulnerabilitatii culturilor la factorii de risc.