e1b16bb
Am spus cu alta ocazie ca unul dintre obstacolele epistemologice ale stiintelor umane este aspiratia la integralitate. Aceasta viziune globala a omului este re\endicata de fiecare stiinta umana in parte: pornind de la studiul unor fenomene particulare (viata psihica, relatiile sociale, limbajul), psihologia, sociologia si lingvistica ne propun, fiecare, propria sa versiune a „omului total".
Problema care se pune insa este daca aceasta viziune holistica asupra omului este compatibila cu mijloacele stiintei. in cazul pedagogiei, care si ea revendica un „obiect" vast, extrem de complex, dilema insurmontabila este daca putem avea acces la totalitate cu mijloacele traditionale ale stiintei Pentru a depasi acest obstacol, unii autori au propus un hibrid epistemologic care sa inglobeze atat cunoasterea faptelor, cat si intelegerea semnificatiei de ansamblu. Este ceea ce Dilthey a numit „Verstehen", pentru a desemna un mod de cunoastere specific stiintelor umane. Vom reveni pe larg atunci cand vom aborda functiile teoriei pedagogice si statutul stiintei educatiei.

Acest mod de cunoastere se apropie de cea de a treia semnificatie a „artei educatiei", la care ne-am referit mai sus: este vorba de sensul psihologic, interpersonal si hermeneutic. Este arta de a intelege motivatia si maniera de a fi a partenerilor, prin dinamica eu-celalalt, proiectie interpersonala si empatie. Este arta de a se transpune in personalitatea elevilor, de a le sesiza aspiratiile si problemele. in sfarsit, este arta de a trata pe ceilalti nu ca „obiecte" pasive, ci ca subiecti si coparticipanti la opera pedagogica.