De-a lungul timpului, omenirea a parcurs diverse etape istorice. O parte dintre acestea sunt plasate temporal inaintea unei organizari riguroase (PREISTORIA, PROTOISTORIA). Cele mai cunoscute, avand forma statala (ANTICHITATEA, EVUL MEDIU, EPOCA MODERNA, PERIOADA CONTEMPORANA ), se bazeaza insa pe sisteme administrative bine definite si exprimate in plan social, economic, politic, militar, spiritual etc . r8t1to
In consecinta, istoria administratiei se suprapune cu evolutia generala a societatii, avand: fluxuri si refluxuri, apropieri si diferentieri tipologice, repercutari pozitive sau negative peste decenii, secole, milenii . Exista o inevitabila conexiune intre spectrul administrativ al unui popor si nivelul dezvoltarii sale generale .
Multe entitati umane de pe MAPAMOND au inmagazinat experiente si reusite valoroase din punct de vedere administrativ, unele transformandu-se in adevarate modele pentru alte natiuni.
Au existat insa si ipostaze administrative repudiate atat in interiorul, cat si in exteriorul spatiului geo-istoric in care s-au conturat initial deoarece prin aplicarea lor au fost inregistrate stagnari in componentele esentiale ce diriguie viata individuala si comunitara a locuitorilor din tarile respective. Cunoasterea si aplicarea normelor administrative este o obligatie civica elementara, se incadreaza in nivelul democratiei si educatiei globale sau personale. In ultimul timp se vorbeste mai mult de TRIADA CULTURII: politico-economica, tehnico-profesionala, general-informativa. Pe masura ce existenta popoarelor a devenit vasta, complexa si durabila s-a conturat o adevarata “stiinta a administratiei”. Definirea expresiei de mai sus presupune anumite detalii.
Astfel, termenul de ADMINISTRATIE este de sorginte LATINA: “administer” = slujitor, ajutor; “administratio rei publicae “ = conducerea statului ; “administrorem familiarem”= a administra averea, s-a translat in limba romana prin filiera FRANCEZA.Cuprinde, ca definitie, formele si metodele de activitate ale structurilor si sistemelor pre- sau poststatale prin care acestea isi realizeaza functiile lor. Istoria administratiei isi propune tocmai cunoasterea unor asemenea obiective si modalitati. Din punct de vedere istoric, la inceput a existat “administratia dispozitionala”, in sensul ca indeplinirea obiectivelor propuse de cei care conduceau la diferite niveluri se baza pe invocarea prerogativelor detinute de ei traditional si adesea ereditar.
Concomitent insa cu elaborarea dreptului scris, s-a trecut la “administratie executiva“, devenita un adevarat “pol de putere“ in cadrul “triunghiului strategic: legislativ, executiv, judecatoresc“, instituit astazi in marea majoritate a tarilor lumii. Pentru aceasta, statul a creat institutii centrale si locale specializate in conducerea sau gospodarirea sectoriala, subsumarea activitatii presupunand, in conditii normale realizarea obiectivelor stabilite pe durata scurta, medie sau perspectivala .
In contextul diversificarii activitatilor actuale, ISTORIA ADMINISTRATIEI s-a imbogatit cu noi aspecte si principii. Asa, de exemplu, pentru conducerea unor structuri economice s-au creat CONSILII DE ADMINISTRATIE, concepute ca foruri colegiale avand indatoriri bine conturate in ceea ce priveste asigurarea parametrilor de functionare a respectivelor firme din industrie, transporturi, comert si agricultura..
Se opereaza tot mai frecvent cu sintagma “administratie militara”, devenita o adevarata componenta a stiintei militare ce se ocupa cu organizarea, mobilizarea, dotarea si intretinerea armatei, iar uneori cu implicarea in conducerea unui stat si a diferitelor regiuni de pe GLOB, acolo unde se manifesta disconfort etnic, conflicte acute interne, instabilitate cu mare grad de iradiere spre zonele adiacente .
Deseori se intalneste in Istorie expresia ”administratie de patrimoniu”. Aceasta presupune grija manifestata de stat, ori de alte persoane, asociatii, societati si fundatii abilitate fata de bunurile considerate valori nationale ce trebuie salvate de la degradare si care nu se instraineaza.
Am selectat un minim de asemenea concepte pentru a demonstra, fie si numai sumar, ca ISTORIA ADMINISTRATIEI este o disciplina de studiu dinamica, avand multiple nuante globale. Deoarece afiseaza in egala masura traditie si contemporaneitate, acest obiect de studiu se interfereaza culturii universale, contribuie la definirea personalitatii viitorilor specialisti in domeniu, confera caracter deschis dezbaterilor si opiniilor proprii, prezinta experiente sau prognoze, integrandu-se astfel invatamantului superior operational si eficient.
ISTORIA ADMINISTRATIEI s-a constituit treptat, portofoliul sau imbogatindu-se de la o etapa la alta prin sinteza experientei acumulate din timpuri imemoriale, pana la finele secolului XX. In ceea ce priveste demersul nostru din acest volum, prin continutul si tematica abordata, urmarim sa aducem in prim plan principalele caracteristici ale ADMINISTRATIEI traditionale, precum si pe cele folosite in actualele conditii istorice .
Vom ilustra, prioritar, aspecte din spatialitatea romaneasca avand insa ca suport si grad de comparatie fenomenologia universala in materie. Totodata anumite prelegeri vor puncta apropierea istorica a principiilor, formelor si metodelor noastre administrative de cele din alte zone, influentele reciproce sau disconcordantele care s-au dovedit a fi evidente.

*
* *

ISTORIA ADMINISTRATIEI se poate releva in interdependenta cu mai multe stiinte si discipline de studiu. Astfel, Istoria generala, universala si nationala constituie elementul fundamental din care se impune sa extragem particularitatile de natura administrativa .
De asemenea, ISTORIA ECONOMIEI ofera importante surse teoretice si pragmatice pentru documentarea in domeniul enuntat, evolutia economiei mondiale, statale sau locale incluzand multiple modalitati de administrare, pornind de la resurse, pana la desfacerea produselor finite .
Totodata, ISTORIA STATULUI SI DREPTULUI prezinta o paleta ideatica deosebit de bogata ce se intersecteaza cu istoria administratiei, ajungand uneori pana la identificare, mai ales in cazul existentei unei legislatii viguroase, elevate, viabile si stabile.
ISTORIA ADMINISTRATIEI conlucreaza cu ceea ce numim Diplomatica, ce confera posibilitatea cunoasterii actelor oficiale scrise, emise de cancelariile domnesti, regale, imperiale, republicane, ale federatiilor, confederatiilor sau institutiilor internationale cu heraldica si sigilografia, care descriind steme, blazoane, sigilii cu legenda, stabilesc semnificative concluzii proprii etapelor temporale studiate. In egala masura ofera date interesante pentru Istoria administratiei: genealogia (prezentarea dinastiilor sau a marilor familii, care prin faptele lor dovedesc celebritate, cum au fost, de exemplu, faraonii, imparatii romani, ocupantii tronului din Anglia etc), arheologia, epigrafia, numismatica, arhivistica, geografia, cartografia, sociologia, politologia, filosofia, religia si chiar literatura.
De aceea, se poate spune ca izvoarele Istoriei administratiei pot fi de doua categorii: nescrise, folosite pentru interpretarea si documentarea asupra modului in care societatile umane primare au inventat si aplicat elemente incipiente ale acestui domeniu; scrise, proprii perioadelor avansate ale omenirii, cand organizarea temeinica a statelor a impus adevarate sisteme administrative, care confera autoritate oficialilor timpurilor analizate.
Referindu-ne la perioada Istoriei administratiei ca stiinta “de granita ” trebuie sa acceptam premiza unor elemente comune cu acelea care definesc structura marilor etape din istoria generala a omenirii sau a fiecarei tari. Constatam insa si compromisul de la regula in sensul diminuarii ori continuarii diferitelor norme administrative in cadre temporale restranse sau prelungite.
Bunaoara, din punct de vedere al Istoriei administratiei impartirea in satrapii a fost folosita initial de persi, dar si de cuceritorii acestora, macedonenii; romanii au initiat in Antichitate organizarea provinciala mentinuta pentru unele zone geografice stapanite candva de acestia, pana la contemporaneitate; la romani unitatile teritoriale de baza, judetele, au atestare documentara medievala, existenta lor devenind un adevarat “fillum”.
Cu toate asemenea considerente de stabilitate, administratia se fundamenteaza, in general, pe structura si periodizarea istoriei universale, europene si nationale. Este momentul sa amintim ca exista totusi pe Glob multe diferente din acest punct de vedere. In spatiile americane, de pilda, nu au existat, sub forma lor clasica, ANTICHITATEA si EVUL MEDIU, iar in cele asiatice caracteristicile acestor doua mari perioade s-au interferat vizibil mai multe milenii.
Raportandu-ne la punctul de vedere al profesorilor francezi PIERRE MILZA, SERGE BERSTEIN si YVES GAUTHIER, ajungem la urmatorul sistem cronologico-istoric:

“CURSUS TEMPORUM”

MARILE SUBDIVIZIUNI
ALE DEVENIRII UMANE LIMITE CRONOLOGICE ORIENTATIVE
ISTORIA ISTORIA ISTORIA
UNIVERSALA EUROPEANA NATIONALA
PREISTORIA
4-3 milioane 1 milion 1 milion
i.Hr i.Hr i.Hr
PROTOISTORIA 20 000 i.Hr mileniul 2 mileniul 2
(in unele zone) i.Hr i.Hr
ANTICHITATEA 3200/3000 secolul 8 secolul 1
i.Hr i.Hr(753) i.Hr (82)
EVUL MEDIU secolul 3 secolul 5 secolul 7 d.Hr d.Hr (476) d.Hr(602)
EPOCA MODERNA secolul 15 secolul 15 secolul 17
(1492) (1453) (1600)

Prin acceptarea acestui tabel sinoptic, se poate conchide ca, in linii generale, Istoria administratiei parcurge etape asemanatoare, fiind totodata posibile diferite corective in functie de spatiile geografice sau de natura sistemului social-politic ori economic specific anumitor tari.
Datorita valentelor sale, disciplina noastra de studiu genereaza, in concluzie, contributii de certa importanta pentru densificarea cotelor civilizatiei universale sau nationale. In totalitatea lor, etapele istorice, ca de altfel si sectoarele creatiei umane, incumba specificitati administrative ce nu pot fi eludate.