z7g23gs
Educatia constituie obiectul de studiu al pedagogiei, abordabil din perspectiva dimensiunii sale functional-stracturale ( Pedagogie, Stiintele pedagogice/ educatiei).
Definirea educatiei la nivelul unui concept pedagogic fundamental, presupune stabilirea unor repere metodologice necesare pentru delimitarea functiilor specifice activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii si a structurii specifice de proiectare si de realizare a acesteia.
in aceasta perspectiva, educatia reprezinta activitatea psihosociala proiectata la nivelul unor finalitati pedagogice care vizeaza realizarea functiei de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane prin intermediul unei actiuni pedagogice structurata la nivelul corelatiei sw/ect/educator-ofec/educat, desfasurata intr-un camp pedagogic deschis.
Etimologia cuvantului, de origine latina, sugereaza complexitatea fenomenului educatiei la nivelul a trei semnificatii primare: a) educatio = crestere, hranire, formare; b) educo-educare = a creste, a hrani, a forma, a instrui; c) educo-educere = a scoate din (...), a ridica, a inalta.
Cele trei semnificatii reflecta, in mod gradual, perceptia sociala a fenomenului educatiei, operabila din diferite perspective istorice: a) perspectiva limitata, reductio-nista = cresterea, cultivarea plantelor; b) perspectiva general-umana = "alimentarea", formarea omului pentru viata; c) perspectiva manageriala moderna = conducerea, dirijarea, orientarea unei activitati.
Dictionarul de pedagogie (, . , ), dezvolta trei semnificatii secundare, care pot fi valorificate la nivelul unor repere metodologice necesare in analiza

fenomenului: a) educatia ca efect, realizat conform unui model propus de societate; b) educatia ca proces, realizat prin dezvoltarea tuturor resurselor interne ale fiintei umane; c) educatia ca "ansamblu de actiuni", integrate intr-o activitate complexa de formare-dezvoltare a personalitatii.
Aceste trei repere metodologice demonstreaza ''extinderea actuala a notiunii de eduatie"t care reprezinta simultan: a) o activitate organizata institutional conform unor finalitati pedagogice/orientari valorice; b) un produs al activitatii, determinabil si a-daptabil la cerintele societatii; c) un proces, angajat intre mai multe fiinte umane, aflate in diferite relatii de comunicare si de "modificare reciproca" (Mialaret, Gaston, , .-).
Analiza educatiei, Ia nivel ftiEctioaal-sinicturaS, presupune raportarea la trei repere metodologice: un reper metodologic, de ordin social, care priveste educatia, in mod special, ca produs; un reper metodologic de ordin psihologic, care priveste educatia, in mod special, ca proces; un reper metodologic integrator, de ordin psihosocial, care priveste educatia, in mod special, ca activitate cu o funtionalitate si o structura de actiune specifica.
Educatia ca produs, reflecta o necesitate de natura sociala, care orienteaza activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane. Din aceasta perspectiva trebuie inteles "caracterul istoric si de clasa" al educatiei, dar si accentul sau national. Sunt trasaturi obiectivate social, in diferite ipostaze particulare, desfasurate in timp si spatiu.
Educatia apare astfel ca un produs al relatiilor sociale. Dinamica acestor relatii conditioneaza rezultatele educatiei de la nivelul continuitatii si al discontinuitatii intre generatii pana Ia nivelul "reproducerii ierarhiilor sociale", care nu a fost eradicat nici chiar in societatea democratica, de tip informatizat.
Operationalizarea reperului metodologic de ordin social permite definirea prioritara a educatiei ca produs. Educatia este chiar "o productie" - "o productie a omului ca om, o creatie continua a omului de catre om, o productie a omului social prin societate" (Cerghit, loan, in Cur^ de pedagogie, coordonatori: Cerghit, ioan; Vlasceanu, Lazar, !'.l).
Educatia ca proces reflecta o necesitate de natura psihologica, angajata ia nivelul numeroaselor raporturi interindividuale care intervin in activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii limane.
Educatia apare ca un proces specific uman, realizabil pe o traiectorie "bio-psiho-sociala" care urmareste valorificarea "constiintei individuale", respectiv a resurselor interne ale personalitatii.
Operationalizarea reperului metodologic, de ordin psihologic, permite definirea prioritara a educatiei ca proces prin identificarea elementelor esentiale care asigura formar ea-dezvoltare a personalitatii umane.
Actiunile si influentele psihosociale, aflate in centrul sau la periferia procesului de educatie, angajeaza structurile cognitive afective si volitive ale personalitatii, resursele motivationale, aptitudinale si caracteriale ale acesteia.
Analiza educatiei ca proces contribuie la explicarea dimensiunii "subiective" a e-ducatiei care permite interpretarea evolutiei personalitatii prin valorificarea prioritara a resurselor sale interne. Acest reper intretine un anumit "psihologism" care promoveaza "individualismul" si "descriptivismul" pedagogic prin accentuarea importantei factorului subiectiv (copilul, elevul, "educatul") care atrage, dupa sine. neglijarea sau chiar eludarea finalitatilor educatiei.

Ambele repere metodologice, prezentate anterior, dezechilibreaza analiza educatiei, care este fie explicata istoric, doar ca produs social, fie interpretata doar ca proces psihologic.
Cele doua tendinte traverseaza, de altfel, istoria pedagogiei si a scolii. Aceasta dezvolta de-a lungul timpului conceptii si practici educationale centrate, pe de o parte, pe profesor ("magistrocentrismul", tipic secoleleior XVII-XIX) si pe "factorul social" ("sociocenirismuT tipic primei jumatati a secolului XX), iar pe de alta parte, "pe individualitatea copilului" ("pedocentrismui", "psihocentrismiU", tipic sfarsitului secolului XIX - inceputului secolului XX). "impacarea" celor doua tendinte este incercata in cea de-a doua jumatate a secolului XX, prin promovarea "curentului tehnoccntrist", care valorifica progresele inregistrate in stiintele socio-umane, mai ales in psihologia cognitiva si in pedagogia bazata pe obiective si pe strategiile moderne de proiectare si de dezvoltare curriculara ( Gabaude, Jean-Marc, Not, Louis, , . -).
Analiza educatiei dintr-o perspectiva epistemologica viabiia presupune depasirea celor doua tendinte de abordare unilaterala a conceptului. Educatia este simultan un proces si un produs proiectat si realizat la nivelul unei activitati psihosociale umane fundamentale.
Educatia ca activitate reflecta o necesitate de natura psihologica si sociala a personalitatii umane, angajata intr-un produs si intr-un proces permanent de formare-dezvoltare, proiectat si realizat conform unor finalitati elaborate la nivel global, care determina un ansamblu de actiuni structurate pe corelatia '.'subiect-obiect", orientata in directia autoeducatiei.
Operationalizarea acestui nou reper, de ordin epistemologic, permite analiza educatiei simultan ca "produs" si ca "proces", proiectat si realizat integral in cadrai unei activitati psihosociale cu functie si structura specifica, deschisa (auto)perfectionarii. in a-ceasta acceptie, devenita clasica, "educatia este o actiune pe care o exercitam nu numai asupra semenilor nostri ci si asupra noastra insine" (Dottrens, Robeit , .).
Educata, ca "produs", marcheaza rezultatul "socializarii metodice" ( Emile Durkheim, ) dar si al "individualizarii" ( miscarea Educatia Noua - Stan-ciu, Ion,Gh., ) activitatii deformare a personalitatii.
in mod analogic, educatia ca "proces", marcheaza drumul psihologic, ciar si social, al personalitatii, spre umanizare, spre (auto)dezvoitarea sa continua.
Educatia apare astfel, in primul rand, ca o activitate psihosociala fundamentala, proiectata si realizata conform unor finalitati elaborate la nivelul macrostruetnrii societatii pentru realizarea functiei sale specifice de formare-dezvoltare a personalitatii umane ( functiile educatiei, respectiv functia culturala a educatiei).
Educatia apare, in al doilea rand, ca o activitate psihosociala fundamentala care a-re un nucleu structural specific (prezent la nivelul actiunii educationale), bazat pe corelatia jw/ecreducator- otec/Veducat, care, in conditii optime, evolueaza in directia a-tingerii unui stadiu superior al umanizarii autoeducatiiS ( structura actiunii educationale/didactice).
Analiza educatiei ca obiect de studiu specific pedagogiei presupune, in acelasi timp, evidentierea continuiurilor, formelor si a tendintelor de evolutie a acestei activitati umane fundamentale.
Continutunie educatiei vizeaza dimensiunile/laturile principale ale activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii, proiectata-realizata in plan: intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic ( continutul educatiei /dimensiunile, laturile e-ducatiei; educatia intelectuala, educatia morala, educatia tehnologica, educatia estetica, educatia fizica).

Formele educatiei vizeaza ansamblul actiunilor si al influentelor pedagogice realizate, simultan sau succesiv, la nivel institutional Aeducatia formala-educatia nonfor-mala) si la nivel noninstitutional (educatia informala) - formele educatiei.
Tendintele de evolutie a educatiei, angajate, in perspectiva secolului XXI, la scara modelului cultural al societatii postindustriale/informatizate, vizeaza:
- formarea-dezvoltarea permanenta a personalitatii, posibila si necesara prin integrarea tuturor formelor si continuturilor/dimensiunilor educatiei pe verticala si pe orizontala sistemului de educatie;
- autoformarea-autodezvoltarea personalitatii umane, posibila si necesara prin proiectarea si realizarea superioara a ciclurilor de educatie permanenta, desfasurate, la nivel optim, pe verticala si pe orizontala sistemului de educatie;
- valorificarea deplina a educabilitatii la nivelul corelatiei pedagogice existente intre factorii care asigura (auto)formarea-(auto)dezvoltarea personalitatii umane: educatia - mediul - ereditatea;
-proiectarea curriculara a educatiei, centrata asupra obiectivelor formative si a corespondentelor pedagogice, posibile si necesare intre obiective-continuturi-metodo-logie-evaluare.
Aceste orientari asigura integrarea tendintei de abordare sociala a educatiei, la nivel de produs, cu tendinta de abordare psihologica a educatiei, la nivel de proces. Educatia este astfel conceputa ca activitate de (auto)formare-(auto)dezvoltare permanenta a personalitatii, deschisa perfectionarii in plan intetectual-moral-tehnologic-estetic-fi-zic, la nivel formal-nonformal-informal.