h7q21qb
Educatia nonformala reprezinta ansamblul actiunilor pedagogice proiectate si realizate
intr-un cadru institutionalizat extradidactic sau/si extrascolar. constituit
ca "o punte intre cunostintele asimilate la lectii si informatiile
acumulate informai" ( Vaideanu, George, , . ).
Educatia nonformala valorifica activitatea de educatie/instruire organizata in
afara sistemului de invatamant dar si in interiorul acestuia
( rolul cluburilor, taberelor elevilor/studentilor) sub indrumarea unor
cadre didactice specializate in proiectarea unor actiuni educationale, care
asigura realizarea corelatiei subiect/edacator-obiect/e-ducat la niveluri de flexibilitate
complementare in raport cu resursele pedagogice formale.
Educatia ronformala sprijina, direct si indirect, actiunile si influentele sistemului
de invatamant, \ i doua circuite pedagogice principale:
A) Un circi'it pedagogic situat in afara clasei: a) cercuri pe discipline
de invatamant, cercuri interdisciplinare, cercuri tematice/transdisciplmare;
b) ansambluri sportive, artistice, culturale etc; c) intreceri, competitii,
concursuri, olimpiade scolare.
B) Un circuit pedagogic situat in afara scolii: a) activitati periscolare,
organizate special pentru valorificarea educativa a tim-pului liber: cu resurse
traditionale: excursii, vizite, tabere, cluburi, universitati populare, vizionari
de spectacole (teatru, cinema etc.) si de expozitii etc; cu resurse moderne: videoteca,
mediateca. discoteca; radio, te-
ieviziime scolara; instruire asistata pe calculator, cu retele de programe
nonformale etc; b) activitati parascolare, organizate in mediul socio-profesional,
ca "solutii alternative" de perfectionare, reciclare, instruire permanenta,
institutionalizate special ia nivel de: presa pedagogica, radio-televiziune
scolara; cursuri, conferinte tematice - cu programe speciale de educatie permanenta
etc.
Obiectivele pedagogice specifice educatiei nonformale completeaza resursele
educatiei formale la nivelul unor coordonate "de vocatie" ( Landsheere,
Viviane, , ., ): sprijinirea elevilor, studentilor, adultilor etc. cu sanse
specia-lefminime-maxime, de reusita scolara, profesionala etc; stimularea dezvoltarii
personalitatii elevilor, studentilor etc. si a comunitatii educative locale,
la niveluri de performanta si de competenta superioare, relevante in plan
intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic; valorificarea adecvata a strategiilor
de proiectare-realizare a actiunilor (de formare si de perfectionare profesionala;
de organizare a timpului liber; de alfabetizare functionala a grupurilor sociale
defavorizate).
Continutul si metodologia educatiei nonformale evidentiaza urmatoarele note
specifice care apar la nivel functionaal-structural pe fondul unui plus de flexibilitate
-realizat in raport cu educatia formala - si de deschidere - asumat in
raport cu educatia informala: a) proiectarea pedagogica neformalizata, cu programe
deschise spre inter-disciplinaritate si educatie permanenta - la nivel general-uman,
profesional, sportiv, estetic etc; b) organizatia, facultativa, neformalizata,
cu profilare dependenta de optiunile elevilor si ale comunitatilor scolare si
locale, cu deschideri speciale spre experiment si inovatie; c) evaluarea facultativa,
neformalizata, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fara note sau
calificative oficiale.
Aceste note specifice explica avantajele dar si limitele educatiei nonformale
dependente de incapacitatea momentana a acesteia de validare sociala a rezultatelor
care "nu conduc decat rareori la o calificare oficiala a competentelor"
(De Landsheere, Viviane, , .).
Limitele respective reflecta fluiditatea structurilor organizatorice focalizate
in prea mare masura asupra obiectivelor pe termen scurt si asupra "libertatii"
metodologice a educatorilor. Strategiile asumate nu asigura nici continuturile
pedagogice necesare pentru sustinerea sociala a actiunilor educationale declansate,
si nici resursele de adaptabilitate, individuale si comunitare, valorificabile
in directia educatiei permanente. Ele comporta, astfel, trei riscuri pedagogice
majore, promovarea unui activism de suprafata, dependent doar de indeplinirea
obiectivelor concrete, rupte adesea de obiectivele specifice educatiei formale;
avansarea unui proiect dependent doar de mijloacele tehnice disponibile, care
pot dezechilibra corelatia functionala dintre subiectul si o-biectul educatiei;
eludarea posibilitatilor de validare sociala reala a rezultatelor in raport
cu "diplomele si certificatele" obtinute la nivelul educatiei formale.
Dezvoltarea educatiei nonformale ofera sugestii si chiar solutii pentru depasirea
prelungitei "crize a scolii".
Teoria "descolarizarii societatii" (IUich, Ivan, ) propune "patru
retele ale cunoasterii" caracteristice pentru "noile institutii educative"
de tip nonformal: a) o retea de "servicii utilizata in activitatea zilnica in
uzine, aeroporturi, ferme etc", care pun la dispozitia publicului diferite
"obiecte educative": instrumente, biblioteci, laboratoare, sali de
expozitii, sali de spectacol, muzee etc; b) o retea de "schimburi de cunostinte" actualizate, bazata pe "o
lista de persoane" dispuse si capabile de asemenea activitati; c) o retea de comunicare sustinuta printr-un organism care "faciliteaza
intrunirile intre "semeni" si inregistrarea dorintelor
in materie de educatie;
d) o retea de adrese aie persoanelor profesioniste sau amatoare, capabile de
"servicii educative" oferite chiar la nivelul unui "anuar"
( si Mahler, Pred, , .-; -).
in conditiile societatii contemporane, dezvoltarea educatiei nonformale
angajeaza "noile mass-media" care intervin din ce in ce mai
mult in sprijinul educatiei: presa scrisa, radio-teieviziunea, sistemele
de retele video si de calculatoare - cu profil scolar, universitar etc Aceste
mijloace, perfectionate si modernizate din punct de vedere tehnologic, vizeaza
nu numai "difuzarea" surselor educatiei ci, in primul rand.
"determinarea unui tip superior de invatare" prin asumarea unor
obiective-continuturi si metodologii adecvate, valorificate de cadre didactice
specializate in proiectarea si realizarea instruirii nonformale.
Obiectivele specifice acestui tip aparte de instruire nonformala vizeaza:
- ridicarea nivelului general al educatiei prin "difuzarea programelor
in scoli izolate sau incadrate necorespunzator";
- ridicarea nivelului de pregatire al cadrelor didactice, din unele scoli sau
zone. prin calitatea exemplara a modelelor pedagogice propuse;
- extinderea proceselor de invatare sistematica pana la nivelul
organizarii programelor universitare prin intermediul televiziunii;
- completarea cunostintelor in domenii care solicita un grad ridicat de
operativitate a informatiei: limbi straine, stiinte socioumane. matematica,
biologie, tehnologie etc:
- stimularea "alfabetizarii functionale" in domenii productive
care solicita perfectionarea si chiar (re)calificarea profesionala continua
( Schramm. Wiibur; Kahnert, Friedrich, Coombs, Philip, R, Lyle. Jack. ).
- Continutul educatiei. Dimensiunile educatiei.
