In timp datorite influentei omului in natura si datorita
schimbarilor climaterice multe animale au disparut sau
sunt pe cale de disparitie. y9e5en
In urma vanarii nechibzuite au disparut din fauna tarii
noastre bourul si zimbrul si si numarul altor animale
a scazut foarte mult.
Este cunoscut ca in istoria globului pamantesc s-a inscris
perioada “cuaternara”,adica, epoca acelor
izbucniri periodice de frig si gheturi care au modificat
profund infatisarea scoartei, ca si compozitia lumii plantelor
si a animalelor.
Stramosul zimblului a fost Bison priscus. Acesta in tara
noastra este regasit fosil mai in toate carierele de pietris
din Campia Romana sau din Campia Transilvaniei. Treptat
, Bison priscus degenereaza intr-o forma mai redusa ca
talie, adaptata tot mai puternic vietii de dumbravi si
poiene mlastinoase, zimbrul trebuie astazi considerat
un veritabil “relict” cuaternar.
Putin modificat in mariem s-a mentinut pana in Evul Mediu
si bourul, specie mult mai legata de campie, care nu s-au
putut adapta, decat temporar, la viata de padure, ceea
ce a contribuit la staipirea sa mult mai timpurie decat
a zimbrului.
Adevarat “bou salbatic”, bourul a fost domesticit
inca din timpurile preistorice si pentru acest motiv a
fost un vanat cautat cu sarguinta, a fost ucis, dar mai
ales, a fost prins in gropi si capcane. Acest animal prezenta
o statura uriasa, un spate aproape rectiliniu, frunte
latita cu crestetul in linie dreapta si coarne convergente,
neobisnuit de lungi, ascutite si curbate in sus. Fara
o coama lanoasa vizibila in partea anterioara a corpului,
cu capul lunguiet si cu linii mai zvelte, bourul avea
o culoare neagra, spatele fiind cenusiu. Animal extrem
de agil, iute si indraznet, ataca intotdeauna cu o proverbiala
ferocitate cand ere ranit.
Subiect preferat in picturile magdaleniene, zimbrul a
fost si el vanat intens, mai cu seama dupa stingerea bourului,
dar, fata de acesta, nu a fost insa niciodata domesticit.
Desi miscorat ca talie, odata devenit animal de padure,
zimbrul intrecea in marimile taurului domesticit, atingand
greutatea de 800-900 kg. Foarte dezvoltatin partea anterioara
a corpului, cu un piept lat si puternic, acoperit cu par
lanos si aspru, dezvoltat sub forma de coama bogata pe
cap si pe gat in jos, pana pe laturile picioarelor din
fata. Capul foarte dezvoltat, cu crestetul rotunjit, purta
pereche de coarne puternice, scurte, cu baza groasa, indreptate
in laturi si cu varfurile incovoiate spre inainte.
La origine zimbrul a fost un animal de silvostepasi traia
desigur in grupuri mari.refugiat in padurile montane se
pare ca ducea o viata retrasa.
In Europa bourul s-a stins dinspre vest spre est, cu circa
300 pana la 500 de ani inainte azimbrului. S-a pastrat
insa, in intreaga Eurasie o foarte mare bogatie de legende
legate de bour, mai bine zis, de amintirea sa. Desenele
de capete de bour au fost stilizata si transmise de la
o epoca la alta.
Din pricina interventiei omului in scopuri :civilizatoare”,
in special in perioada comunista, s-a distrus o mare parte
a realului natural de dezvoltare a speciilor. Poluarea,
industrializarea fortata, compania de redarede terenuri
agricole, in special in Lunca Dunarii si in Delta, au
contribuit si ele la disparitia sau amenintarea unor specii
traditionale romanesti. Astfel, melcul de gradina va deveni
in curand o piesa de muzeu, la fel si crapul autohton,
din ce in ce mai rar in libertate, prezentat mai mult
in crescatorii. Dropia a disparut deja, la fel si cega,
iar lupii sunt si ei in pericol.
Printre animalele disparate sau pe cale de disparitie
din fauna noastra se numara: scarabeul, vestit gandac
mitologic, vulturul negru, broasca testoasa dobrogeana,
soimul dunarean, pelicanul cret, cega si toti sturionii,
nurca, rasul, lupul si alte animale.
Un caz dramatic il reprezinta aspretele, peste endemic,
prezentat numai in apele Ramaniei. Rapitor de talie mica,
asemantor cu guvidele, aspretele abia mai numara cateva
exemplare in cotloanele de munte ale Raului arges.
Legendarul melc codobelc, cel care dupa ploaie scoate
“coarne bouresti” este pentru unele popoare
occidentale o adevarata delicatese culinara.
La Cazane, Dunarea, de la facerea lumii, croiot defileu.
Din apele ei pana in anii ’70, milioane de siluete
vaporoase, ireale ca o naiad, se ridicau spre cer, se
chemau, se perpetuau in numele unei existente de o singura
zi. Oamenii au numit aceste insecte rusalii, aparitia
lor avand loc in timpul acestei sarbatori. Cand rusaliile
mureau isi aruncau ouale in apa Danubiului. Larvele traiau
vreme de un an in adancuri, in galerii. Constituiau hrana
unui peste de mare cu valoare economica din neamul sturionilor-cega.
O data cu construirea barajelor de la portile de Fier,
apele Dunarii au inregistrat variatii ucigase pentru rusalii.
Valsul lor de viata si de moarte exista doar in amintirea
locuitorilor de pe Clisura. Incet-incet a disparut si
cega.
Lostrita, peste legendar dispare si ea. Din familia pastravilor,
dar de dimensiuni cu totul rezpectabile, lostrita abia
daca mai este intalnita in raurile si lacurile de munte.
Crapul roamnesc sau autohton era in perioada interbelica
cel mai raspandit si apreciat peste din Romania. O data
cu lansarea Luncii Dunarii, in perioada de reproducere
a fost distrus. La bataie, crapul depunea icrele pe mal
si de acolo apa le spala si le dadea viata.Acum mai este
present in numar ingrijorator de mic in stare de libertate,
mai mult in Dunare.
Lupul a devenit si el o specie pe cale de disparitie din
Romania. Inamicul public numarul unu al vacilor de stane,
lupul a fost vanat fara discernamant inca din Evul Mediu.
Intr-o situatie disperata se afla si rasul. Exemplarele
rarisime abia daca mai pot fi intalnite in Fagaras si
Piatra Craiului. La fel stau lucrurile si pentru capra
neagra, vipera cu corn si vulturul negru sau acvila.
Lumea celor care nu cuvanta nu se pricepe a lansa SOS-uri.
Oferind atate abucurii simple prin insasi existenta lor
libera, gazelele, pestii, pasarile, mamiferele care mor
sub ochii nostri indiferenti poarta inca, fiecare un nume.
De noi depinde ca scarabeul sa nu raman doar in “Invocatia”
Pasarii Pheonix, melcul-in cantecele naive, iar crapul,
doar in povestile pescaresti
https://www.fajltube.com/vegyes/mveszet-a-kultura/index.php
