Ramane un mister greu de descifrat modul cum oamenii au trecut cu mii de ani inainte de la comunicarea orala la scriere, dar este cert astazi ca inventarea scrierii a fost una dintre primele izbanzi ale umanitatii in vremea inceputurilor civilizatiei. Evoluand de la imaginile descriptive spre semnele simbolice, abstractizate, oamenii si-au perfectionat scrierea. Ea a devenit un sistem de semne grafice conventionale, menite sa reproduca vorbirea, spre a fi o forma esentiala de comunicare, in acest mod transpunandu-se pana in prezent gandurile si simtirea umana. q1c24cg
Sistemele de scriere nu s-au inventat unitar, centralizat, ci ele au fost diferentiate, unele reproducand cuvinte, idei, realitati complexe sau sunete, in functie de gradul de emancipare al comunitatii ce le folosea, in conditiile in care oamenii simteau nevoia comunicarii cu semenii apropiati ori cu cei de departe.
O imagine a realitatii, odata fixata in scris, a putut fi pastrata in timp spre a fi transmisa si urmasilor. Scrierea ca factor civilizator a contribuit la constituirea si perpetuarea patrimoniului stiintific si artistic al umanitatii, care a trecut astfel de stadiul primar al transmiterii cunostintelor pe cale orala, cu ajutorul exclusiv al memoriei.
Celebritatea poemelor lui Homer, ca sa dam un exemplu semnificativ, a fost recunoscuta de la inceputuri, fiind atestata pana astazi, chiar daca unii cercetatori au incercat sa conteste existenta autorului rapsod, care le rostea calatorind dintr-o cetate greceasca in alta.
Intre 800 -; 500 i.Hr. circulau 6 poeme despre Troia, dar ele s-au pierdut. La concursurile Panathenee rapsozii erau solicitati sa recite integral Iliada si Odiseea.
Datorita prestigiului de care se bucura creatia lui Homer, poetul orb, Eschil, care se inspira din aceste epopei, va afirma ca opera sa este constituita din
“faramituri” de la masa homerica. Intre 500 -; 300 i.Hr. negustorii si invatatii atenieni aveau epopeile scrise. Ei le-au multiplicat si raspandit in tot Bazinul Mediteranean.
La Atena ele figurau in manualele scolare, pentru ca erau considerate enciclopedii ale tuturor stiintelor. In epoca elenistica ( sec.III i.Hr. ) trei critici alexandrini au creat o editie stiintifica prin compararea manuscriselor.
Acum, asa cum circula in forma sa definitiva, textul epopeei Iliada se imparte in 24 canturi. La Constantinopol poemele homerice erau socotite prin secolele IX -; XII ca cele mai valoroase pentru educatia tinerilor si in felul acesta au devenit un model nu numai pentru scriitori ci si pentru curtenii timpului, dornici sa- si formeze o cultura generala cuprinzatoare.
Cel mai vechi manuscris al epopeilor homerice se credea ca dateaza din secolul al X-lea. In 1860 in Egipt s-au descoperit, insa, in niste manuscrise pe papirus fragmente de poeme homerice, datand din secolul al IV-lea i.Hr.
In secolul al XIV-lea in Italia Renasterii se foloseau manuscrise grecesti pentru educatia tinerilor, iar in acest scop erau adusi la Roma si in celelalte centre de cultura ale Italiei medievale chiar si profesori greci. S-a constituit astfel o traditie si o moda, de care n-a mai ramas straina nici cultura si nici scoala din Tarile Romane. Se considera ca prima tiparire a poemelor homerice s-a realizat la Florenta in 1488, editie princeps pe care Biblioteca Lorenziana o pastreaza.
Cum s-a salvat o asemenea capodopera a Antichitatii ? Datorita scrisului, a carui menire este, asadar, conservarea si perpetuarea formelor culturii umane. O soarta mult mai dramatica au avut-o tragediile grecesti ale Antichitatii, dintre care pana la noi a ajuns o mica parte. De altfel din intreaga mostenire scrisa a Antichitatii, conform unor estimari statistice numai a 40-a parte a ajuns pana la noi. Teatrul lui W.Shakespeare si-a avut povestea si destinul lui, caci, dupa ce documentele ce cuprindeau piesele au ars, fara reproducerea pe baza memoriei actorilor a textelor pierdute tragic, azi n-am putea cunoaste creatia marelui dramaturg englez. Asadar, litera scrisa a figurat in istorie drept placa turnanta a spiralei pe care se inalta insasi cultura omenirii.
Formele de scriere n-au corespuns numeric limbilor care se vorbeau, ci ele au fost modelate de diferite comunitati in functie de mai multi factori (de la vecinatate geografica, raporturi politice, abilitate tehnica, gradul de progres cultural, etc.) si au trebuit adoptate ca sistem de comunicare, bazat pe o conventie simbolica la nivelul generalizat al intregului grup etnic -; social. Trebuia sa existe un consens de utilizare a acelui sistem conventional de semne grafice.
De-a lungul timpului s-au succedat 3 forme de scriere care s-au configurat tipologic:
• A. Scrierea sintetica;
• B. Scrierea analitica;
• C. Scrierea fonetica.

TIPURI DE SCRIERE

A. SCRIERI SINTETICE B. SCRIERI ANALITICE

1 PICTURILE RUPESTRE
2 PIETROGLIFELE
3 GESTICULATIA
4 NODURILE
5 EXPRIMARILE IN IMAGINE

C. SCRIERI FONETICE
1 S.FENICIANA, S.F.CLASICA
2 S.PALEOEBRAICA
3 ALFABETE ARAMEICE
4 SCRIEREA ARABA
5 SCRIERILE INDIENE.

1.SCRIEREA CUNEIFORMA a S.SUMERO -; AKKADIANA b ALTE SCRIERI DE TIP CUNEIFORM
2. SCRIEREA HIEROGLIFICA a H.EGIPTENE b ALTE SCRIERI HIEROGLIFICE
3. SCRIEREA CHINEZA
4. SCRIEREA JAPONEZA
5. SCRIEREA ANAMNITA

Astfel au aparut: alfabetele grec si latin, cu forma clasica, scrierea elenistica si bizantina, alte scrieri derivate din cea greaca , runele, etc.
A SCRIERILE SINTETICE
Erau prima forma de comunicare cu ajutorul imaginilor, de la pictograme trecandu-se la ideograme ce trebuiau interpretate.
TIPURI:

1 PICTURI RUPESTE
Dateaza din paleolitic. Ele refac imaginile obiectivelor, animalelor, vietuitoarelor, scrierea aceasta avand functie de aparare, de protectie. Omul incearca sa preintampine si sa influenteze soarta unor infruntari.
In neolitic apar semne mai stilizate, ideograme (gr.ideea = ideea + grama = litera), deci semne ce reprezinta idei.

2 PIETROGLIFELE
Pe pietre s-au gasit cel mai frecvent semne geografice, desene formate din cercuri, cruci, animale, labirinturi, etc. atat in Asia (India) si Africa (Egipt) cat si in Europa (Scandinavia). Stelele funerare vor cuprinde figuri semnificative la etrusci, greci si romani.