h3t12tk

Comunicarea pedagogica reprezinta un principiu axiomatic al activitatii de educatie care presupune un mesaj educational, elaborat de subiect (profesor), capabil sa provoace reactia formativa a obiectului educatiei (prescolarului, elevului, studentului etc), evaluabila in termeni de conexiune inversa externa si interna ( Activitatea pedagogica; Actiunea educationala).
Acest principiu directioneaza activitatea cadrelor didactice prin stimularea capacitatii acestora de: a) a construi un proiect pedagogic viabil in sens curricuiar; b) a elabora mesajul educational, tinand seama de particularitatile: campului psihosocial care inconjura actiunea educationala; ambiantei educationale. rezultate dm interiorul si din exteriorul actiunii educationale; colectivului de prescolari, elevi, studenti etc; c) a focaliza mesajul educational asupra fiecarui elev, tinand seama de particularitatile: intelectuale ( rolul obiectivelor psihologice prioritar cognitive); socioafective ( roiul obiectivelor psihologice prioritar afective); psihomotorii ( roiul obiectivelor psihologice prioritar psihomotorii); d) a asigura repertoriul comun cu elevul prin proiectarea corelatiei subiect-obiect simultan la nivel de comunicare intelectuala-afectiva-motivationala; e) perfectionarea continua a actiunii didactice prin valorificarea deplina a ciclurilor de conexiune inversa externa concepute ca premisa a autoiristruirii/autqe-ducatiei.
Comunicarea pedagogica are un caracter bilateral care evidentiaza necesitatea instituirii unei corelatii permanente intre subiectul si obiectul educatiei. Caracterul bilateral, propriu unei comunicari prioritar formative, este opus caracterului unilateral al comunicarii preponderent informative, proiectata si realizata doar la nivel de monolog ( Dictionnaire actuel de l'education, , .I)
Dimensiunea prioritar formativa a comunicarii pedagogice angajeaza urmatoarele operatii, realizate si integrate de profesor la nivelul actiunii educationale/didactice: stapanirea deplina a continutului mesajului educational; valorificarea deplina a mijloacelor de emisie a mesajului educational "intr-o maniera care sa- faca pe destinatar (elevul) sa receptioneze, la sosire, continutul comunicat"; perfectionarea continua a canalelor de comunicare a mesajului educational, controlabile din perspectiva efectelor realizate in conformitate cu obiectivele concrete asumate
Evolutia conceptului operational de comunicare pedagogica evidentiaza existenta a trei tendinte:
- tendinAa accentuarii rolului subiectului educatiei (profesorului), de emitator, care elaboreaza si valorifica simultan conpnutul-mijloacele-canalele mesajului educational, realizabil in functie de resursele psihoindividuale si psihosociale ale obiectului educatiei (elevului) - perioada interbelica;
- tendinta accentuarii rolului obiectului educatiei (elevului), de receptor, (au-to)perfectibil la nivelul mecanismelor declansate si al structurilor psihologice angajate (perioada anilor -);
- tendinta dezvoltarii interactiunii formative dintre profesor/emitator si elev/receptor, angajata in plan cognitiv dar si afectiv, motivational, caracterial, la nivel verbal dar si nonverbal (perioada anilor -) - Dictionnaire encyclopedique de l'education etde la formation, , . -).
Calitatea comunicarii pedagogice depinde de strategia folosita, care poate fi proiectata prin interactiunea urmatorilor cinci factori ( Stanton, Nicki, , .-): a) scopul activitapi, care vizeaza dimensiunea cognitiva-afectiva-acfionala (psiho-motorie) a personalitatii elevului; b) personalitatea elevului, abordabila din perspectiva: capacitatilor minime-maxi-me de receptare-intelegere-interiorizare-reactie, dependente de aptitudinile generale si speciale disponibile si de fondul de informatii logice, deprinderi, strategii si atitudini acumulate in timp; c) cadrul concret al activitapi: sala de clasa, cabinetul, laboratorul, amfiteatrul etc; ora de defasurare; d) personalitatea cadrului didactic, abordabila din perspectiva capacitatilor mini-me-maxime de proiectare pedagogica a comunicarii (rigoarea obiectivelor; prelucrarea informatiilor; extinderea/concentrarea, corectitudinea, claritatea, concizia, complexitatea, amabilitatea/disponibilitatea mesajului); e) stilul educaponal, degajat prin modul de organizare a informatiei (inductiv, deductiv, analogic) si forma de exprimare predominanta (scris, vorbit, imagine, programe informatizate, grafice etc.) in vederea obtinerii unor efecte formative maxime.
Planificarea comunicarii pedagogice angajeaza parcurgerea urmatoarelor trepte de organizare (idem, . -): a) precizarea obiectivelor concrete, deduse din cele specifice si generale, raportate la idealul pedagogic si la scopurile pedagogice; b) alegerea informapilor semnificative pentru proiectarea si realizarea optima a comunicarii; c) gruparea informatiilor in jurul unor "legaturi" care stimuleaza intelegerea si a unor mijloace didactice adecvate (exemple, ilustratii, formule, scheme, taxonomii etc, care evidentiaza "ideile principale"); d) ordonarea informapilor in diferite variante: cronologica (ordinea istorica); spatiala (ordinea descriptiva); deductiva (ordinea general-particular); inductiva (ordinea particular-general); crescatoare (ordinea complexitatii, de la simplu la complex); descrescatoare (ordinea complexitatii, de la cunoscut la necunoscut); cauzala (ordinea relatiei cauza-efect); tematica (ordinea teoretica, "de la tema la tema, de la subiect la subiect"); e) evidentierea informatiilor in cadrul unui plan de "idei-ancora"; f) elaborarea primei variante a mesajului; g) corectarea/perfectarea primei variante a mesajului; h) elaborarea variantei finale.
Comunicarea pedagogica este prin specificul sau o forma de comunicare predominant verbala, care reflecta calitatile programelor (pre)scolare/universitare dar si cali-

tatile statutare ale "emitatorului" (cadru didactic) si ale "receptorului" (prescolar-elev-student).
Calitatile cadrului didactic sunt concentrate la nivelul "usurintii verbale de baza", exprimata prin: claritate-acuratete; empatie-sinceritate; relaxare-angajare.
in cazul comunicarii verbale orale, aceste calitati ale "emitatorului" valorifica pedagogic mecanismele limbajului extern: inaltimea, intensitatea, volumul, timbrul vocii, dictia si accentul, viteza si energia exprimarii, tactica folosini pauzei. Mecanismele limbajului intern asigura autoreglarea comunicarii verbale prin perfectionarea exprimarii pedagogice a mesajului orientat special in functie de reactia reala si virtuala a "receptorului". Aceasta reactie reflecta capacitatea cadrului didactic "de a sti sa asculte", exprimata prin: incurajarea prescolarilor, elevilor, studentilor; obtinerea informatiilor complete, ameliorarea relatiilor cu intreg colectivul, stimularea cooperam, crearea nevoii de noi informatii.
Tehnologia comunicarii pedagogice verbale valorifica recomandarile existente in teoria informatiei care solicita cadrului didactic: sa fie pregatit sa asculte; sa fie interesat sa asculte; sa arate interesul pentru activitatea verbala a (pre)-scolarilor, studentilor; sa ramana deschis - "sa nu faca aprecieri pripite"; sa urmareasca ideile principale; sa asculte cu atentie; sa asculte critic; sa noteze problemele critice constatate in raspunsurile (pre)scolarilor, studentilor; sa stimuleze (pre)scolarul. studentul care vorbeste; sa nu intrerupa prescolarul, elevul, studentul care vorbesete (idem. . -).
Comunicarea pedagogica solicita cadrului didactic si perfectionarea formei de exprimare scrisa, necesara mai ales in elaborarea proiectelor de activitate, a materialelor propuse elevilor si studentilor pentru stimularea invatarii (. in special, elaborarea cursurilor, modulelor de curs, notelor de curs etc. adresate studentilor).
Tehnologia comunicarii scrise solicita astfel: concentrarea asupra: frazelor cu o lungime medie (- de cuvinte); paragrafelor centrate asupra unei singure idei; cuvintelor intelese cu siguranta de "receptor"; evitarea: exprimarii comune, tipica limbajului oral; cuvintelor inutile, redundante; cliseelor banale, retorice, produse ale "limbii de lemn"; alegerea preferentiala: a frazelor scurte, integrate in context; a cuvintelor incarcate de afectivitate optima in contextul pedagogic creat: a expresiilor afirmative; a constructiilor verbale in diateza activa.
Comunicarea pedagogica depinde si de "ansamblul elementelor nonverbale": expresia fetei, gesturile, pozitia corpului, orientarea, distanta de "receptor", contactul cu receptorul: vizual ("il privim in ochi") sau corporal ("il batem pe umar"); miscarile corporale (aprobare-dezaprobare); semnele exterioare (infatisarea fizica, alegerea vestimentatiei) etc. - idem, ..
Arta comunicarii pedagogice reflecta in cadrul procesului de invatamant capacitatea cadrului didactic de valorificare deplina a interactiunii "emitator"-"receptor". Aceasta asigura realizarea potentialului pedagogic al comunicarii verbale si nonverbale dar si adaptarea la un context "care nu depinde numai de emitator si de receptor" ci si de conditiile unui camp pedagogic deschis.
Arta comunicarii pedagogice - care asigura depasirea obstacolelor interne (emotivitate, perceptie gresita, abordari globaliste, stereotipuri, lipsa cunostintelor de baza) -"consta in adaptarea permanenta a cadrului didactic la o situatie sau la un context care trebuie cunoscut si controlat pentru ca procesul de invatamant "sa capete sansa de a fi eficient" (idem, .-).
Comunicarea pedagogica transforma interactiunea subiect-obiect intr-o "interventie educationala", respectiv "intr-o structura de semne - elaborate de cadrul didactic

"emitator" - manifestate la nivel de actiune care are ca efect anumite schimbari in sfera personalitatii "receptorului" (Salavastru, Constantin, , .).
Relatia de comunicare confera procesului de invatamant valoarea unei interventii educationale complexe, bazata pe un limbaj didactic care determina in structura personalitatii (pre)scolarului si studentului modificari in forme si intensitati diferite, de natura cognitiva, afectiva, atitudinala, actionala. Angajarea sa la nivelul activitatii de predare-invatare-evaluare permite realizarea obiectivelor imediate (ale orei de clasa, de seminar, de curs etc.) si de durata (trimestru scolar, semestru universitar; an scolar/universitar, ciclu scolar/universitar etc.) ale invatamantului, relevante in plan general si special ( limbajul specific diferitelor discipline (pre)scolare/universitare, incluse in planul de invatamant). - Actiunea educationala, Procesul de invatamant.