Durkheim este considerat cel mai faimos sociolog francez ,figura fondatoare a functionalismului,operele sale dezvaluind insa si idei,sentimente post-moderniste,structuraliste. h6o15ox
In ciuda meritelor sale o foarte mare perioada de timp conceptia sa despre sociologie si ideile sale nu au fost acceptate.Cu toate acestea a scris numeroase articole si carti,tratand despre diferite domenii ale vietii sociale, pe care le-a analizat in profunzime si la care a propus solutii conforme gandirii sale sociologice.
Originalitatea sa consta atat in crearea unor concepte sociologice care sa explice teoria sa (constiinta colectiva,reprezentare colectiva,fapt social),dar si in expunerea intr-o lumina noua ,cu un sens diferit ? altora deja existente.Este cazul conceptului de anomie ,cercetat de autor in doua din scrierile sale: ,,Diviziunea muncii sociale” si ,,Despre sinucidere”.
Pentru ? intelege mult mai bine sensul anomiei la Durkheim trebuie sa observam cum era perceput acest concept inainte ca el sa fie tratat de autorul francez.Etimologic, termenul anomie, semnifica absenta normelor,regulilor sau legilor.In scrierile grecesti acesta era relationat cu adjectivul „anomos” ceea ce inseamna „ fara lege”.In decursul istoriei sale termenul ? capatat semnificatii diverse, chiar contradictorii ,vaste si uneori chiar avand conotatii negative.Guyau foloseste termenul pentru ? desemna individualizarea ,inevitabila si de dorit,? regulilor morale si credintelor.
Émile Durkheim ? imprumutat termenul de la Guyau ,enuntand,insa, cotradictoriul acestui individualism cu tendinte anarhice,deoarece,in viziunea sa orice fapt moral consta intr-o regula de conduita sanctionata.
Am afirmat ca sociologul francez ? cercetat acest concept in ,,Diviziunea muncii sociale” si ,,Despre sinucidere”.Vom incerca in cele ce urmeaza sa observam cum explica Durkheim anomia in fiecare din aceste scrieri.De mentionat ca termenul este folosit ,in cele doua opere, cu sensuri diferite .El propune mai multe definitii care oscileaza intre raul nedefinit si nereglementarea vietii economice.Diferentiaza chiar intre anomia acuta si cea cronica ,intre cea regresiva si cea progresiva. Insa incepand cu 1902 autorul nu mai intrebuinteaza sistematic aceasta notiune.
Astfel, in ,,Diviziunea muncii sociale”anomia este una dintre formele patologice ale diviziunii muncii si anume o lipsa temporara ? unei reglementari sociale capabile sa asigure cooperarea intre functiile specializate.Originea sa o reprezinta insuficienta contactelor intre rolurile sociale.Astfel anomia isi face aparitia in perioada de tranzitie sociala de la solidaritatea mecanica la cea organica .In mod normal ,cresterea diviziunii sociale ? muncii determina integrarea sociala prin solidaritate organica ,dar acolo unde schimbarea economica este prea rapida cresterea reglementarilor morale intra in conflict cu dezvoltarea diferentierii si specializarii ,si astfel apare o diviziune ? muncii anormala ,anomica, patologica.
In aceasta situatie diviziunea muncii nu produce solidaritate sociala.Aceasta stare apare in diverse imprejurari cum ar fi nepotrivirea functiilor intre ele (falimente in momente de criza economica), conflictul dintre muncitori si patroni insotit de dizlovarea corporatiilor sau diviziunea adancita ? muncii stiintifice care dezbina comunitatea cercetatorilor. Ruptura anomica se produce in clipa in care constiinta comuna ? indivizilor este sfaramata prin introducerea unor bar?je opace intre ei :vechile reguli juridice si morale nu mai au valabilitate , o sarcina precisa blocheza individualul impiedicandu-l ,,sa vada dincolo de ea”.
Daca in societatile segmentare constiinta colectiva era cea care contituia forta sociala din individ, tot astfel, in societatile organizate, munca medie constanta este cea care reprezinta forta sociala ? individului. Prin munca medie constanta Durkheim denumeste unul din sensurile activitatii functionale(altele doua sunt:continuitate ? manifestarilor functiilor ,continuitate ? functionarii unui organism) .Astfel actiunea sociala se manifesta prin activitate imperativa ? cunostiintei comune deci ca ,,actiune morala”(difuza si organizata),si prin activitatea functionala,adica prin integrarea muncilor specializate prin redistributia armonizatoare ? muncilor(regulatorul muncii medii): ,,Prima grija ? unui sef inteligent si experimentat va fi sa suprime ocupatiile inutile si sa distribuie munca astfel ca fiecare sa fie suficient ocupat ,sa sporeasca activitatea functionala ? fiecarui lucrator si ordinea va renaste spontan in acelasi timp in care munca va fi economiceste amenajata”.
In consecinta ,orice diminuare ? activitatii functionale aduce dupa sine anomia .Exista anumiti parametri sub care nu trebuie sa scada activitatea functionala pentru ? nu provoca dezordinea functionala ? societatii.Rolul statului este sa vegheze asupra acestor parametri strategici. Cand activitatea functionala (munca sociala )scade sub nivelul mediu critic al acestor parametri, apar perturbari ale ordinii colective(sociale)si este necesara interventia statului.In caz contrar apar fenomene de pierdere functionala(emigrari masive ,coruptie,blocaje functionale,abandonul institutiilor ,razboi civil etc…).
In societatile moderne avem de-? face cu legea progresului continuu al activitatii functionale,astfel ca orice crestere de activitate functionala intr-un palier al societatii trebuie sa se propage si in celelalte paliere.Tot ceea ce blocheaza aceasta propagare este sursa de anomie.Durkheim este ,iata , primul functionalist al sociologiei,caci enunta imperativul echilibrului functional al societatii .Durkheim face din activitatea functionala un criteriu si un potential evolutionar. Adica aceasta (activitatea functionala) creste ,ca pondere si ca importanta ,pe scara evolutiei.Este clar ca dizarmoniile functionale nu afecteaza decat speciile cu activitate functionala foarte dezvoltata (mamiferele,insa nu si serpii).
O alta opera in care Durkheim trateaza despre conceptul de anomie este ,,Despre sinucidere”.In aceasta lucrare anomia ,perceputa ca un rau care provine din nelimitarea infinita ? dorintei umane si ? indeterminarii obiectivelor viitoare, este caracteristica sistemului de valori institutionale si functionarii societatilor industriale moderne.Anomia este una din cele trei cauze(patru daca luam in considerare pe langa sinuciderea altruista,egoista si anomica si sinuciderea fatalista descrisa de autor in subsolul unei pagini)Sinuciderea anomica apare odata cu dezvoltarea societatilor organice ,mai ales in perioadele de crize economice sau de ,,boom” economic.In aceste perioade ,oamenii sunt mai putin pastrati aproape de ordinea societatii astfel ca dorintele primare pot depasi orice limite creand confuzie.In acest moment anomia devine aproape o stare psihologica de dezordine ? societatii si ? ordinii sociale .Durkheim subliniaza faptul ca dorintele umane sunt diferite de instinctele animale deoarece primele nu prezinta nici un mecanism de autolimitare astfel ca pot fi limitate doar prin reglementari sociale.Ori, cand acestea nu mai exista intervine anomia.
Astfel anomia se explica prin disparitia traditiei care nu mai inglobeaza cu strictete activitatea sociala.Cum fortele integratoare slabesc indivizii aflati in competitie unul cu celalalt,acestia nu-si mai pot tine dorintele in frau.Ei incep sa ceara prea mult de la viata , pana la iritare si dezgust fata de ea.Sinuciderea anomica apare limpede in fazele ciclurilor economice :in perioadele de ,,boom” economic ambitiile si aspiratiile indivizilor nu mai au limite precise ,ci se intind la infinit.Disproportia dintre aspiratii si satisfactii constituie o cauza a sinuciderii.Aceasta tulburare este caracteristica societatilor moderne care au cunoscut o dezvoltare exceptionala ? activitatilor economice.Dispersand comunitatile traditionale,industria si comertul ,,abia atinse de moralitate”devalorizeaza numeroase valori si obligatii indispensabile vietii sociale,punand mai presus de orice interesul(de aceea procentul sinuciderilor anomice e mai ridicat in sectoarele cele mai avansate ale societatii:in mediul citadin,la protestanti). Asadar pentru Durkheim ,, sinuciderile sunt sporite de crizele industriale sau financiare, fenomenul nu se datoreaza doar saracirii ,de vreme ce si valurile de prosperitate au aceleasi efecte.Orice perturbari ale ordinii colective,orice zdruncinare ? echilibrului chiar daca provoaca belsug si sporirea vitalitatii generale ,favorizeaza sinuciderea”. ,, Anomia este deci , in societatile moderne ,un factor regulat si specific al sinuciderii.Sinuciderea anomica depinde de felul in care societate? reglementeaza viata indivizilor,apare din suferinta oamenilor ,este datorata dereglarii activitatii lor.”Asemeni sinuciderii egoiste ,sinuciderea anomica apare cand societatea nu e suficient prezenta in viata oamenilor ,nu mai reuseste se franeze pasiunile individuale.
Pentru rezolvarea anomiei economice Durkheim propune dezvoltarea de organisme asociative sau facilitarea unor politici contractuale.Adica dezvoltarea corporatiilor pe meserii ,institutii intermediare intre stat si indivizi pe care isi doreste sa le vada jucand rolul de organizatii economice,politice ,juridice insarcinate cu reglementarile ,dar mai ales inzestrate cu o autoritate morala capabila sa umpla ,prin sensul innoit al comunitatii ,golul pe care sociologul il deplange fara incetare.
Totusi anomia economica nu e singura care favorizeaza sinuciderea .Numarul sinuciderilor variaza la fel ca al divorturilor si separatiilor .Insa numarul mare de sinucideri in tarile in care divortul este frecvent nu tine de vreo dispozitie organica ,adica de numarul de subiecti dezechilibrati(dupa cum sustinea Bertillon),ci ,aceasta dezvoltare paralela ? divorturilor si sinuciderilor provine din starea de anomie conjugala produsa de institutia divortului.,,Anomia matrimoniala poate ,deci ,sa existe in conceptie fara a fi inca prevazuta in lege.Dar isi produce toate efectele abia cand capata o forma legala. Cat timp dreptul matrimonial nu este modificat,el se opune dezvoltarii anomiei conjugale ,prin simplul fapt ca o condamna.De aceea efectele sale caracteristice sunt evidente doar cand anomia devine o institutie juridica”.
Pentru ? contracara aceasta criza sociala ,Durkheim militeaza in favoarea luptei impotriva anomiei conjugale cu ajutorul unui caracter indisolubil imprimat casatoriei care implica intarirea structurii familiale si prin activitati sociale mai intense ale femeii.
Prin toate acestea Durkheim este considerat ca fiind initiatorul sociologiei deviantei.

Bibliografie:1. Ilie Badescu „Istoria sociologiei”, vol. I ,Editura Economica ,2002,Bucuresti, pag. 358-359,362;
2.Michel Lallement „Istoria ideilor sociologice”,vol.I,,Editura Antet,1993,pag 163-165,171-173;
3.Émile Durkheim „Despre sinucidere”,Editura Institutul European ,Iasi,1993, capitolul V,pag. 197,210,216,222,225;
4. „Dictionaire de la sociologie” Larousse ,Paris,1996;
5. „A dictionary of sociology” Oxford.

Referat realizat de :Burnea Georgeta Cristina ,Facultatea de Istorie-Filosofie-Geografie, Specializarea Filosofie-Sociologie,Anul al-II-lea.