|
Politica de confidentialitate |
|
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
ZORILE | ||||||
|
||||||
Din obiceiurile care se practic` la moartea ii dup`, a unui om, am ales, pentru
acest referat, o specie de bocete,Zorile,care au o vechime foarte mare,practican\ii
acestui obicei sus\in c` l-au moitenit din vremea lui Burebista.Antrucat acest
gen de bocete pare straniu,fa\` de obiceiurile care se practic` la ora actual`
an multe zone ale \`rii se cuvin cateva preciz`ri.Iat` ce concluzioneaz` Victor
Kernbach : c5z3zt „Mitologia rom@neasc` amparte universul nu an „rai” ii „iad” (care sant no\iuni creitine),ci an cele dou` t`ramuri: t`ramul acesta, adic` lumea real`, imediat`, palpabil`, supus` integral capacit`\ilor senzoriale omeneiti, ii t`ramul cel`lalt, lumea de dincolo, care nu este nici infernul, nici paradisul, ci o lume paralel`, magic`, suprasenzorial`, detectabil` an revela\iile ei, ans` an mod curent impalpabil` pentru om, o lume an care omul poate intra uneori prin accident, privilegiu sau act eroic, dar din care trebuie negreiit s` se antoarc` pe t`ramul s`u, legea obligatorie func\ionand an omul ansuii, sub forma chem`rii obariiei lui.” Religia creitin` nu a reuiit s` elimine din obiceiurile str`moieiti foarte multe obiceiuri ii tradi\ii, din contra la foarte multe dintre ele a fost obligat` s` le preia ca atare, cu uioare cosmetiz`ri.Cercet`rile efectuate an decursul timpului au demonstrat aceste realit`\i.S` ancepem cu cercet`rile efectuate de Simion Florea Marian, referitoare la subiectul materialului de fa\`. „Sub cuvantul zori se an\elege o specie anumit` de bocete, care sant cunoscute ii uzitate, dup` cate itiu eu pan` acuma, numai an Banat ii care se cant` nemijlocit anainte de rev`rsatul sau pe la rev`rsatul zorilor ii mai ales an prima diminea\` dup` repauzarea unui fecior,a unei fete sau a unei neveste tinere. Numirea lor le vine,aiadar, parte de la zanele Zori care se invoc` spre deiteptarea celui repauzat, parte de la timpul cand se cant`. Iar cantarea sau bocirea lor se exprim` prin verbul a canta. De aici vine c` an unele p`r\i ac\iunea acestei specii de bocete se numeite strig`tul sau strigarea zorilor, iar an altele cantecul zorilor. An iirele urm`toare reproducem Zorile proprii, adic` numai acele bocete an care se invoc` zanele cu acest nume. An comunele din jurul Maidanului ii andeosebi an Cacova ii Varadia cum moare cineva an familie ii se l`\eite vestea despre cazul mor\ii, prin comun`, mane an zori, patru,iase ori opt femei dintre cosangeni, - ori ii str`ini -; venind la casa celui mort se aieaz` jum`tate la un clo\ ii cealat` an cel`lalt col\ de-a lungul casei ii ancep alternativ a striga Zorile cantand. Trupa prim` cant` cu un glas jalnic -; p`trunz`tor strofa antreb`toare, iar cealalt` asemenea cu acelaii glas r`spunde : -- Zorilor,surorilor, Mandrelor voi zanelor ! Toate pe el mi-l petrec, Ian gr`bi\i voi de zili\i --Zorilor,surorilor Si pe Ion al antalni\i Mandrelor voi zanelor! Si-l antoarce\i anapoi Ian gr`bi\i voi de zili\i. S` vin` el iar cu voi Apoi bine voi s` face\i L-ast` lume luminat` Pe el anapoi s`-ntoarce\i De Dumnezeu bun l`sat`. L-ast` lume minunat` La vant,ploaie ii la soare De bun Dumnezeu l`sat`. Si la ap` curg`toare. La vant ploaie ii la soare --Noi, acum vezi c` gr`bim Si la ap` curg`toare; Iac` deloc c` zilim La fra\i,surori ii la mam` Dar nu-ntoarcem anapoi Care pe ea cu dor o cheam`. Pe Ion a veni cu noi --Bine,c` noi o vom gr`bi Ci c` vremea ne-a venit Si de loc c` vom zili De pornit la r`s`rit Dar cine-n lume c` poate Unde-un m`r mandru-nflorit S`-mplineasc` doruri toate? De tot c` s-a veitejit. Ce ursita a ursit --Zorilor,surorilor, Si-n lume s-a amplinit Mandrelor voi zanelor ! R`mane nestr`mutat, Ce gr`bi\i voi de zili\i Chiar ii pentru amp`rat. Si pe Ion al desp`\i\i A plange putem ii noi De jocuri nejucate Dimpreun` ii cu voi De lucruri nejucate Plange\i ii voi codrilor De flori mirositoare ? Mandrelor p`durilor. D-albe ii rumenioare Plange\i ii voi mun\ilor --Noi gr`bim, vezi de zilim Si voi mandre v`ilor. Nu pe Ion s`-l desp`\im Plange\i ii voi apelor, De jocuri nejucate Dimpreun` pietrelor. De lucruri nelucrate Plange\i dobitoacelor, De flori mirositoare Dimpreun` lemnelor. D-albe ii rumenioare Plangi tu lun` ii tu soare Ci c` vremea ne-a venit Cand omul din lume moare Acum iar` de pornit Plange\i ii voi patru vanturi C`ci, cate flori ampipesc, Din toate patru p`manturi. Toate pe una j`lesc. Plangi o lime ii alin` Toate lui se-nchin` cu dor. Clipa cu suspinuri plin` Si cate din lume trec, C` o stea iar a c`zut Si din lume a trecut. An comuna Ecica, comitatul Torontal, fetele ii nevestele, care se adun` ca
s` strige Zorile, le cant` mai antai an odaia, unde se afl` mortul,apoi ies
afar` ii se siue undeva la o an`l\ime oarecare pe paie sau pe o claie de fan
ii de acolo le cant` : Textul acesta precum ii cel al celorlalte bocete, care se mai cant` la aceast`
ocazie e anso\it de o melodie frumoas` ii duioas`, ancat stoarce lacrimi de
la to\i cei ce o ascult`. Sau s`-l conduc` la locuin\a etern`,unde nu este r`utate,unde nu e intrig`
degr`d`toare,nu sant suspine,nu lacrimi de durere,ci via\` etern`. --Scoal`-mi-te,scoal` ! El ap`-\i va da An fine, an alte p`r\i ale Banatului „Zorile mortului” se strig`
(cant`) nu numai dup` repauzarea omului, ci mai vartos dup` anmormantarea lui,mane
diminea\` an v`rsatul zorilor. Iac` deloc s` zilim C`ci cate flori ampupesc Dar nu-ntoarcem anapoi Toate pe una mi-o jelesc Pre An-a veni cu noi Si cate an lume-nflor Ci c` vremea ne-a venit Toate ei se anchin cu dor De pornit la r`s`rit Si cate din lume trec Unde-un m`r mandru-nflorit Toate pe ea mi-o petrec. De tot c` s-a veitejit. -;Zorilor, surorilor --Zorilor, surorilor, Mandrelor, voi zanelor! Mandrelor, voi zanelor! Ce-a\i antarziat Ce gr`bi\i voi de zili\i De n-a\i rev`rsat Si pe An-a-o desp`\i\i D-ast` diminea\` De fra\i, surori ii de mam` Ca eri diminea\`? Care pe ea cu dor o cheam`. Ori c` prea mult a\i c`tat De so\ vecini ii de tat` La cel soare luminat Care pe ea plangand o cat`? --Am antarziat --Noi gr`bim,vezi, de zilim De n-am rev`rsat Nu pre-Ana s-o desp`\im Nu c` prea mult am c`tat De fra\i,surori ii de mam` La cel soare luminat Care pe ea cu dor o cheam` Ci c` noi tot am privit Nici de so\, vecini ii tat` Pan` ce s-a desp`r\it Care pe ea plangand o cat` Cu o mult` jale Ci c` sus la rr`s`rit Si cu suspinare Trei stele c` s-au ivit Sufletul de la oase Dar una a ii perit Din lumea frumoas` F`r` vremea a-i fi venit. -;Zorilor,surorilor --Zorilor, surorilor, Mandrelor,voi zanelor Mandrelor voi zanelor! Ce-a\i antarziat Ce gr`bi\i voi de zili\i De n-a\i rev`rsat Si pe Ana-o desp`r\i\i D-ast` diminea\` De jocuri nejucate Ca ieri diminea\` De lucruri nelucrate Ori c-a\i adormit De v-a\i z`bovit? Chiar ii pentru amp`rat. --Am antarziat A plange putem ii noi De n-am rev`rsat Dimpreun` dar cu voi. Nu c-am adormit Plange\i ii voi codrilor, Cand am z`bovit Mandrelor p`durilor. Ci c-am aiteptat Plange\i ii voi apelor, Pan` ii-a luat Dimpreun` petrilor. Mortul iert`ciuni Plange\i dobitoacelor, De la oamenii buni. Dimpreun` lemnelor. De la p`rin\i ii fra\i Plange\i ii voi mun\ilor, Cu jale l`sa\i! Si voi mandre v`ilor. --Zorilor,surorilor, Plangi o lun` ii tu soare. Mandrelor, voi zanelor! Cand omul din lume moare, Ian gr`bi\i voi de zili\i Plange\i ii voi patru vanturi, Si pe Ana o-ntalni\i. Din toate patru p`manturi. Apoi bine s` f`ce\i Plangi o lume ii alin` Pe ea-napoi s-o-ntoarce\i Oar` cu suspinuri plin` L-ast` lume minunat` C`ci o stea iar a c`zut De Dumnezeu bun l`sat` Si din lume-a ii trecut. La vant ploaie ii la soare Colo sus an r`s`rit Si la ap` curg`toare Trei stele c` s-au ivit La fra\i,surori ii la mam` Si una c-a ii pierit Care pe ea cu dor o cheam` F`r` ca vremea a-i fi venit --Bine c` noi vom gr`bi Cucule, puiucule Si deloc c` vom veni Glas dulce de prim`var` Dar cine-n lume c` poate Tu te duci apoi vini iar`. S`-mplineasc` doruri toate! F`r-ca, cu venirea ta, Ce ursita a ursit S` vin` ii Ana mea! „ Si-n lume s-a s-a amplinit R`mane nestr`mutat, La peste un secol distan\`, un alt cercet`tor - (care probabil a vrut s` constate
dac` la poporul nostru mai exist` continuitate an gandire ii tradi\ii !) ii
al numim aici pe Bogdan Lupescu, ale c`rui articole pot fi trecute f`r` probleme
an monografii -; constat` c` aceast` tradi\ie a bocetului ii an special
Zorile, a supravie\uit an timp ii spa\iu. Este adev`rat nu la aceeaii dimensiune,dar
flac`ra este anc` vie. Femeile mai tinere sant chemate s` cante zorile atunci cand una sau mai multe dintre cele b`trane vor s` se retrag`, pe motiv c` :”nu mai pot s` \in` cantecu’ din piept ii trebuie s`-l lase la al\ii”. Bocitoarele zorilor sant anv`luite antr-o aur` de mister. „Ap`reau doar odat` cu moartea. Uneori lumea le ii uita, de b`trane ii singure ce erau, iar cand oamenii le vedeau iar`ii, cantand la fereastra vreunui mort, sim\eau nu spaim`, ci un fel de ocrotire pl`cut`”. P`iind an spatele anmormant`rilor, nu se amestecau an cortegiul funerar, nici la cimitir, printre celalte bocitoare, care „se cantau” zgomotos lang` mormant. „St`teau deoparte ii priveau t`cut, de undeva de pe un fundal analt, cu capetele plecate pe-o parte ii ochii seca\i de lacrimi. Aveau antr-ansele ceva nobil, de preotese p`gane, venite dintr-un alt timp.” Cu toate c` nu era vremea ii locul, Solomia ancepe a-i canta zorile, luand reporterul prin surprindere, de altfel aia dup` cum era tradi\ia,s` apar` pe neaiteptate, an zori, dup` ce au cantat cocoiii de trei ori. D`-le dalbe zori Si te-o andirepta Acest gen de bocete se aseam`n` an multe privin\e cu Cartea mor\ilor (an cele
dou` variante cunoscute -; cea egiptean` ii cea tibetan`), an care sufletul
celui decedat este andrumat pe drumul c`tre ceruri, fiind anitiin\at de pericole
sau de c`i greiite. Aceste „c`l`uze ale sufletului” cum le denumeite
dasc`lul Nicolae Cocie pe bocitoare, al invit` pe cel decedat s` revin` m`car,
la o anumit` dat`, de Rusalii, (cand se spune an popor c` „se deschid
cerurile” ii cei pleca\i pe cel`lalt t`ram aii pot vizita, pentru scurt`
vreme, rudele ii prietenii), pentru c` va fi aiteptat cu mas` antins`, cu toate
bun`t`\ile pe ea, dar ii cu dor ii p`reri de r`u pentru cel plecat. |
||||||
|
||||||
|
||||||
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite |
|