Stabilizatoarele de tensiune sunt instalatii care asigura tensiuni de alimentare constante pentru echipamentele de telecomunicatii. Aceste instalatii se monteaza in general intre sursa de alimentare si sarcina, micsorand variatiile tensiunii de alimentare pana la limitele impuse de performantele aparatului comutator, cand variaza : o7q24qn
- tensiunea sursei de alimentare;
- frecventa retelei;
- sarcina;
- conditiile de mediu (temperatura, presiune).

Pentru alimentarea echipamentelor de telecomunicatii sunt necesare stabilizatoare de tensiune continua, cat si stabilizatoare de tensiune alternativa. Ele pot fi actionate mecanic, electric sau electromagnetic.
Analizand principiul de functionare al stabilizatoarelor, dupa metoda folosita pentru mentinerea constanta a tensiunii se deosebesc urmatoarele tipuri:
- regulatore electromecanice;
- stabilizatoare parametrice;
- stabilizatoare comandate de un detector de eroare

A. TIPURI DE STABILIZATOARE :

1. REGULATOARELE ELECTROMECANICE :

Regulatoarele electromecanice se utilizeaza, de obicei, pentru reglarea tensiunii alternative sau continue in dispozitivele de mare putere.

2. STABILIZATOARE PARAMETRICE

Stabilizatoarele parametrice folosesc in montaj o impedanta neliniara, care poate compensa variatia sarcinii sau pe cele ale tensiunii de alimentare.
Acest tip de stabilizator foloseste ca impedanta neliniara, fie un element neliniar cu o comportare rezistiva (un tub cu gaz stabilizator de tensiune sau o dioda Zener), fie un element neliniar cu o comportare reactiva.
Impedanta neliniara se pate monta in serie sau in derivatie.
Deoarece impedanta neliniara consuma energie daca are caracter rezistiv sau acumuleaza energie, daca are un caracter reactiv, randamentul acestor stabilizatoare, in special pentru cele de curent continuu, este scazut.

Stabilizatoare parametrice cu rezistenta neliniara. La stabilizatoarele parametrice de tensiune alternativa sau continua de puteri mici se folosesc elemente de circuit neliniare cu comportare rezistiva, cum ar fi : stabilitroane, tuburi stabilovolt, diode Zener.

Stabilizatoare parametrice cu reactanta neliniara. In schema de stabilizatoare parametrice pot fi folosite reactante neliniare, ca: bobine cu miez de fier saturat sau condensatoare cu dielectric din sare Seignette.
Bobinele cu miez de fier saturat au inductanta neliniara datorita variatiei permeabilitatii magnetice a miezului in functie de intensitatea campului magnetic.
La sarea Seignette (titaniul de bariu), constanta dielectrica variaza in functie de intensitatea campului electric, iar condensatoarele care utilizeaza acest dielectric au o capacitate electrica neliniara.

3. STABILIZATOARE COMANDATE DE UN DETECTOR DE EROARE

Prin stabilizatoare comadate de un detector de eroare se inteleg, de obicei, stabilizatoare de tensiuni continue (sau curenti continui) cu tuburi electronice sau tranzistoare, la care elementul de reglaj este comandat de un semnal de eroare.
Stabilizatoarele electronice pot mentine tensiunea constanta cu o precizie foarte mare.
Dupa modul in care se obtine semnalul de eroare care comanda elementul de reglaj, stabilizatoarele de tensiune electronice pot fi impartite in doua grupe :
- stabilizatoare de compensare
- stabilizatoare cu reactie.

La stabilizatoarele cu compensare semnalul de eroare se culege la intrarea sistemului, comparand permanent, cu un detector de eroare, tensiunea aplicata la intrare, cu tensiunea unui element de referinta. Dezavantajul acestui tip de stabilizator consta in faptul ca el nu este deloc eficace la variatiile rezistentei de sarcina.
Stabilizatoarele de tensiune cu reactie contin in schema un circuit de reactie care comanda compensarea variatiilor de tensiune. La acest tip de stabilizatoare, tensiunea de iesire este comparata cu o tensiune etalon constanta, iar tensiunea de eroare rezultata, comanda prin intermediul unui amplificator un element de executie care readuce tensiunea de iesire la valoarea nominala.
Un stabilizator de tensiune cu reactie este compus din :
- un divizor de tensiune DT ;
- un etalon de referinta ER ;
- un detector de eroare DE ;
- un amplificator de eroare AE ;
- un element de reglare sau executie EE.

Etalonul de referinta ER este o sursa de tensiune constanta (tensiune etalon) si poate fi o pila galvanica, un acumulator sau un montaj cu rezistenta neliniara (stabilovolt, dioda Zener).
Divizorul de tensiune DT preia din tensiunea de la iesire o parte comparabila cu tensiunea etalon, si este constituit dintr-un divizor potentiometric pentru stabilizatoarele de tensiune continua sau dintr-un transformator si un redresor pentru cele de tensiune alternativa.
Detectorul de eroare DE este alcatuit in geneal dintr-o schema in punte care compara tensiunea de iesire, preluata partial prin DT, cu tensiunea etalon ; diferenta dintre aceste doua tensiuni este semnalul de eroare.
Etalonul de referinta ER, divizorul de tensiune DT si detectorul de eroare DE constituie elementul de masurare (EM) al stabilizatorului de tensiune, care produce semnalul de eroare. Deoarece semnalul de eroare este mic, se foloseste un amplificator de eroare AE, realizat cu tuburi, tranzistoare sau circuite magnetice, care produce la iesire tensiunea de comanda, de valoare mai mare, capabila sa actioneze elementul de reglare EE.
Elementul de reglare EE (de executie sau de control) este o impedanta a carei valoare poate fi reglata de tensiunea de comanda si poate fi constituit din tuburi electronice, tranzistoare, amplificatoare magnetice.