n1x1xn

Motto : „De astazi avem un nou stapan: primavara !“ -; Antena 1,
1 martie 1997

Istoria omenirii a ara tat ca societatea, inca de la primele sale forme de cristalizare, a tinut cont de diferent ele fizice dintre ba rbati si femei, asociindu-le si diferente intelectuale si caracteriale si a trasat granite intre rolurile pe care barbat ii puteau si trebuia sa si le asume si cele pe care erau capabile si erau obligate sa si le asume femeile. Intreaga evolutie a societatii a demonstrat formarea si consolidarea stereotipurilor culturale legate de trasa turile specifice femeilor si barbatilor. Perpetuarea acestora a demonstrat incapacitatea celor doua categorii de a-si depaseasca conditia impusa de diferentele aparente, legate, de multe ori in mod superficial sau abuziv, de presupuse diferente calitativ umane generale. Indiferent de perioada istorica , si femeile si ba rbatii n-au facut altceva decat sa se muleze tiparelor existente si sa se conformeze cat mai bine asteptarilor conditionate de modelul cultural si sa se achite de sarcinile care decurgeau din asumarea unor roluri prestabilite. De-a lungul istoriei femeile au fost mai preocupate de pa strarea acestui status-quo artificial pentru conservarea sigurantei pe care le-o da dea, in timp ce barbatii erau preocupat i exclusiv de raporturile de putere dintre barbati. De aceea schimba rile acestei sta ri de fapt la nivelul mentalitatii colective sunt extrem de dificile si de dureroase pentru ca risca sa modifice structura relatiilor din societate. Exista o dubla provocare careia trebuie sa-i facem fata: schimbarile la nivelul membrilor societatii umane
in general (mult publicizata globalizare) si cele dintre barbati si femei, ca parteneri in confruntarea cu noile cerinte ale structurii sociale.
De aceea, inainte de a analiza modul in care femeia este vazuta in societatea romaneasca, trebuie sa vedem cateva dintre starile de fapt la ora actuala pe plan mondial:
Femeile
- traiesc mai mult
- reprezinta juma tate din populatia globului
- realizeaza aproape doua treimi din intregul volum de munca
- isi asuma cea mai mare parte a activitat ilor casnice

Tot ele
-primesc doar a zecea parte din venitul generat
-detin in proprietate mai putin de a suta parte din bunurile mondiale
Studiile realizate la nivelul tarilor din Europa de Est au ara tat aparitia, in special dupa 1989 a unor fenomene comune:
- feminizarea populatiei
- feminizarea sa raciei
- un somaj mai ridicat in randul femeilor
- un numa r crescut de femei care renunta la serviciu pentru a se putea ocupa de casa
- diminuarea reprezenta rii politice
Analizele culturale efectuate de-a lungul timpului in tara noastra au aratat ca romanii au stereotipuri personale extrem de puternice. Ele se refera la atributele unui grup (al unui sex). Consideram in general ca grupul respectiv are anumite trasaturi caracteristice care se rega sesc la fiecare membru al lui. Orice neconcordanta intre realitate si stereotipul nostru cultural este privita cu suspiciune si i se dau, de cele mai multe ori, explicat ii bazate pe convingerile noastre si nu pe argumente obiective.
Iata care sunt trasaturile barba testi prezente in imaginea pe care romanii o au despre ei:
- Independenta
- Rat ionalitate
- Agresivitate
- Obiectivitate
- Incredere in sine
- Spirit de competitie
- Capacitati de analiza
- Inclinat ie spre esenta
- Inclinat ie spre stiinta
- Ambitie
- Autoafirmare
Iata, in contrapondere, trasa turile feminine considerate definitorii de catre romani:
- Dependenta
- Emotivitate
- Blandete
- Subiectivitate
- Nevoie de protectie
- Teama de a nu-i rani pe ceilalt i
- Sensibilitate la context
- Inclinat ie spre detaliu
- Inclinat ie spre arte
- Tact

- Grija fata de alt ii
In general, activarea stereotipurilor depinde de cantitatea si calitatea informatiilor pe care le avem despre o persoana . Suntem tentati sa folosim stereotipurile atunci cand avem putine informatii. O femeie care fumeaza pe strada este considerata (chiar si in cartile de bune maniere) indecenta . O femeie beata este mult mai odioasa chiar si in ochii femeilor decat un barbat beat. O femeie trebuie, in general, sa asculte.
Efectele stereotipurilor sunt dintre cele mai variate. Astfel, faptul ca ne asteptam ca ba rbatii sa se comporte intr-un anumit mod iar femeile in altul, ca barbat ii trebuie sa -si asume unele roluri iar femeile alte roluri, ca barbatii sunt cei dotati de natura pentru a conduce societatea in timp ce femeile sunt destinate doar asigurarii conditiilor necesare, duce la descurajarea persoanelor apartinand fiecarui sex de a-si asuma rolul celorlalti. Stereotipurile exagereaza diferentele dintre grupuri si le minimalizeaza pe cele din cadrul aceluiasi grup.
Stereotipurile duc la prejudecati si, prin urmare, la discriminari. Se stie ca , in multe companii, femeile sunt puse sa emneze la angajare un contract prin care se angajeaza sa nu ra mana insa rcinate o anumita perioada de timp.
Aceste stereotipuri sunt impartasite in comun de cele doua genuri. Astfel, tra saturile de care vorbeam mai sus nu sunt atribuite persoanelor unui gen doar de cele apartinand celuilalt gen ci si de ele insele. Multe femei impartasesc opinia ba rbatilor despre ele si-si educa copiii-fete in acelasi spirit. Mai mult, femeile actioneaza de multe ori pentru confirmarea trasaturilor pe care stiu ca le sunt atribuite (inclusiv de catre celelalte femei) pentru a nu iesi din tipare, pentru a nu se trezi izolati sau ironizati de ceilalti. De multe ori, femeile renunta din proprie initiativa sau, mai mult, privesc anumite subiecte ca fiind tabu, numai pentru ca stiu ca ele nu sunt de competenta femeilor sau nu pot fi abordate cu tra saturile specifice lor (considerate astfel de stereotipuri).
Succesul in viat a poate fi atins (in baza stereotipurilor) pe cai diferite.
Baietii au talent, au capacitat i deosebite si sunt perseverenti in timp ce femeile sunt harnice, rabdatoare, ambitioase si pline de tact. Astfel, de la varste fragede, copiii sunt indrumati sa-si foloseasca acele tra saturi care sunt considerate de succes in viata, tinand cont, evident, de genul caruia ii apartin. Ba ietii sunt inhibati sa-si foloseasca latura sensibila iar fetele pe cea pragmatica . Li se dau exemple de cariere de succes, bazate, cum ar putea fi altfel, pe acele trasaturi specifice, devenite stereotipuri culturale. Astfel si formele de succes devin stereotipuri culturale. O femeie general al Politiei Romane este considerata o dovada de succes in timp ce un barbat in aceesi pozitie este tratat ca un caz normal. Un sef de cabinet barbat este privit cu curiozitate daca nu cu suspiciune.
Din fericire, cel putin la nivel mediu, nu mai este considerat straniu de catre nimeni faptul ca sunt foarte multe femei avocat si judecator, medic, manager.
Se pot explica, in mare parte, conceptiile despre femei si barbati prin analiza istorica a acestora. In Romania a existat la inceputul acestui secol o societate patriarhala , in care rolul dominant, de lider si factor de decizie revenea

exclusiv barbatului. El era cel care dispunea de bani si singurul care decidea cursul vietii copiiilor. Singura grija a femeilor era sa supravegheze insusirea de catre copii a principiilor tatalui. In cadrul familiilor sarace, femeile aveau doar rol de executant in timp ce in familiile bogate, era folosita ca element decorativ si ca factor de influenta in relatiile dintre familii. Fetele erau crescute pentru a
indeplini aceste roluri si era singurul lucru pe care stiau sa -l faca atunci cand se casatoreau. Femeile aveau la dispozitie doar doua domenii in care se puteau manifesta: fie familia, pentru cele care nu dispuneau de posibilitati materiale pentru angajarea altor femei, fie familia si viat a mondena . Cea mai notabila prezenta a femeilor in viat a publica a fost caracterizata de existenta saloanelor in care se intalneau artistii si oamenii de cultura ai vremii. Despre femei se vorbea public atunci cand se casatoreau si atunci cand reuseau sa creeze un spatiu frecventat de personalitat i publice - ba rbati. Excluse din spatiul social dar stapane in universul casnic, femeile incercau sa iasa din el, sa iasa din anonimatul inerent spatiului privat. Au facut-o aducand socialul la ele in casa.
Sub invelisul generos cultural artistic, in aceste saloane se faceau de multe ori aranjamente politice sau matrimoniale care influentau viata sociala. Practic, societatea romaneasca de dinainte de 1948, rolurile erau impartite si asumate tacit, neaparand convulsii deosebite la nivelul relatiilor dintre ba rbati si femei, vazuti ca membri ai unui grup. Sferele de decizie si influenta erau impartite strict si nu exista pericolul ca corectitudinea stereotipurilor culturale sa fie puse la incercare. In Romania, votul universal pentru barbati a fost introdus abia in
1923, dupa interminabile discutii despre considerarea femeilor ca cetat eni sau nu. Acestea vor fi recunoscute ca avand drepturi legale egale cu ba rbatii abia in
1948, dupa instaurarea comunismului. S-a creat un cadru care cuprindea un sistem de invatamant nediscriminatoriu, o serie de politici sociale bune menite sa sprijine familiile cu copii si femeile care lucrau. Dintr-o data, femeile au avut acces la orice profesie ba, de multe ori, alegerea ei era o problema politica.
Politica vremii prevedea echilibrarea numarului barbatilor si femeilor in majoritatea sectoarelor de activitate. In marea Adunare Nationala existau 34 % femei. Astazi, ele sunt in Parlament doar 5,5 %. In guvernele comuniste existau aproximativ 11 % femei, in timp ce, in cei 10 ani de democrat ie au existat doar doua femei ministru. Mentalitatea patriarhala s-a schimbat fragmentat. Pe de o parte schimbarile erau inevitabile si nu puteau fi contestate (asa cum nu puteau fi contestate celelalte politici de stat), pe de alta parte nu apa rea competitia directa intre barbati si femei care ar fi putut duce la zgandarirea stereotipurilor culturale. Pe de alta parte, reminiscentele mentalitatii antebelice au indus ideea de transformare nemeritata a raporturilor din societate. Chiar daca au acceptat ca femeile pot face aceleasi lucruri ca si ei, ba rbatii au ra mas in continuare convinsi ca acest lucru nu se datoreaza decat condit iilor favorizante. Dupa 1989, s-a revenit intr-o oarecare masura la stereotipurile de dinainte de razboi, stereotipuri provenite si din programelor de televiziune din tari in care se mentin active.

Mihaela Miroiu are o teorie interesanta: „Mostenirea patriarhala pretotalitara a

subzistat ideologic, alimentata religios si cultural in toata perioada comunismului. Destramarea comunitatii pretins egalitare si inlocuirea ei cu o societate a diferentelor a fost insotita de interiorizarea relat iei inferior-superior si nu de o valorizare a diferent elor pe baze paritare“. Astazi, romanilor nu li se mai pare nimic ciudat in ascensiunea femeilor dar nu sunt dispusi s-o stimuleze sau s-o sprijine. Cu alte cuvinte, nu au nici o problema cu o femeie care ajunge in posturi cheie, considerate pana la comunism ca fiind rezervate barbat ilor, atat timp cat a facut-o prin forte proprii si nu a fost in competitie directa cu ei. Din pacate, marea problema ra mane la nivelul mentalitatii femeilor care, daca sunt acum convinse ca pot face anumite lucruri, raman tributare mentalitatii care le asociaza cu alte moduri de manifestare. Din pacate, multitudinea organizatiilor de femei apa rute in Romania dupa 1989 au ca obiectiv principal schimbarea mentalitatii in randul barbatilor si nu, asa cum ar fi normal, o schimbare a ei in randul femeilor. Exista si multe femei care se arunca in competitia cu barbat ii nu pentru ca si-ar dori pozitia pusa in joc sau statutul aferent ci pentru a demonstra ca sunt in stare. Aceasta deficienta tine, insa, de incapacitatea familiilor din
Romania de a stabili o strategie de viata pentru copiii lor in funct ie de caracteristicile proprii, de calitatile si capacitatile lor. In construirea acestor strategii se t ine cont mai mult de circumstant e si conditiona ri exterioare. Printre acestea sunt si cele legate de stereotipurile culturale. Fetele confunda de cele mai multe ori (din cauza educatiei) realizarea lor ca persoane cu cea de femeie.
Iata, in viziunea Societatii de analize feministe ANA cum sunt reflectate
in educat ie experientele feminine:
1. Experiente femeiesti: ciclu, graviditate, nastere
Repere educationale: Femeile au un destin biologic ca ruia este obligatoriu sa-i dea curs. Cele care nu o fac, sunt considerate neimplinite. Fetele tind sa le socoteasca experiente private iar ba ietii sunt privati de int elegerea corecta a acestora.
Consecinte la nivelul societatii: implicare slaba a responsabilitatii barbatesti -; culpabilizare aproape exclusiva a femeilor pentru abandon sau infanticid.
2. Experiente feminine: viol, pornografie, prostitutie, abuz si ha rtuire sexuala
Repere educationale: Este promovata imaginea femeii ca obiect sexual.
Cazurile sunt reflectate nu ca o carenta a societatii ci ca pe evenimente izolate, asociate cu anormalitati psihice. Prezentarea lor in mass-media rareori are rolul de a educa sau de a trage un semnal de alarma ci, de cele mai multe ori, doar de fapt divers. Femeile trebuie sa placa si nu sa convinga. Nu au viata privata ca persoane ci doar ca familie.
Consecinte: violul marital nu este pedepsit de lege. Prostitutia si pornografia sunt tacit tolerate de autoritati. Inmultirea numarului de cazuri de viol prezentate nu duce la o aprofundare a cauzelor ci la o imunizare a oamenilor. Pe de alta parte a crescut numarul fetelor care incearca sa obtina succesul in viata prin stimularea tendintei ba rbatilor de a le considerate obiect

sexual: invazia de agentii de fotomodele.
3. Experienta subordonarii: dependenta economica, politica si sociala
Repere educationale: rareori se dau publicitatii statistici referitoare la femei. Puterea este vazuta ca un mijloc de dominare, modelul acesta nepermitand prezenta femeilor, considerate sust ina toare ale compromisului. De multe ori sunt realizate emisiuni cu sotiile persoanelor publice sau cu fiicele acestora. Calitatea principala pentru care sunt invitate in astfel de emisiuni este numele de familie. Revistele de femei si cele de can-can prezinta in mod egal aspecte din viata femeilor cunoscute pentru act iunile lor si cea a femeilor cunoscute pentru actiunile sotilor lor. Ele nu au putere ci influenta . Au identitati functionale: mama, sotie, sora.
Consecinte: a crescut ingrijora tor numarul casnicelor - 26,7 % dintre femeile din Romania sunt casnice. De asemenea se constata revenirea la modele traditionale: femei -; manechin, secretara , gospodina. Strategia de implinire personala a fost inlocuita cu cea de ca sa torire cu un barbat cu posibilitati materiale.
3. Experienta anonimatului: femeile nu au istorie individuala, nu au modele individuale ci doar prin except ie.
Repere educationale: Femeile sunt considerate mai mult muze, surse de inspiratie decat creatoare. Creatiile lor sunt in mediatizate daca apartin domeniilor in acre se manifesta acele trasaturi considerate feminine de catre stereotipurile culturale. Lecturile esentiale sunt reflectii masculine asupra experientelor umane. Femeile nu se citeaza unele pe celelalte, prefera sa-i citeze pe ba rbati. Eroinele sunt vazute ca accidente ale istoriei si nu ca modele posibil de urmat.
Consecinte: intimidarea reciproca. Intarirea stereotipurilor de gen, lipsa motivarii pentru iesirea din anonimat.


Televiziunea si femeile
In ultimii ani, stimulate de importul masiv din ta ri in care comunicarea este atat de fragmentata, de reviste pentru femei, si televiziunile au inceput sa se preocupe mai mult de studierea caracteristicilor lor si sa-si adapteze programele pentru a raspunde astepta rilor specifice. Astfel, televiziunile au inceput sa analizeze si sa foloseasca nu problemele femeilor sau cele de care ele ar putea fi interesate ci, mai mult, reactia lor emotiva la diversi stimuli. Astfel, programele televiziunilor romanesti vorbesc foarte rar despre femei ci, cel mai des, construiesc situatii si personaje care sa stimuleze emotional publicul feminin si sa -l determine sa accepte realitatea prezentata ca pe o alternativa la viata de zi cu zi.

Continuand pe linia patriarhala potrivit careia femeile sunt mai putin active si mai putin rat ionale decat barbatii, televiziunea nu pune in discutie concept iile respective ci, folosindu-se de ele, isi construieste mesajele astfel

incat sa perpetueze acest mod pe care chiar majoritatea femeilor il au de a se privi. Cu alte cuvinte, ca si in cazul folosirii (stimularii) tendintei naturale a copiilor de a acorda lucrurilor o atentie scazuta si un timp limitat, si in privint a femeilor, se foloseste mentalitatea deja existenta in societate pentru a face mai eficiente programele de televiziune si, prin urmare, de a consolida aceasta mentalitate la nivelul telespectatorilor ei.
Exista o preocupare intensa in departamentele de programming pentru crearea de noi oferte pentru femei. Se identifica acele elemente, care, in opinia celor ce se ocupa de structura programului, le-ar putea interesa cu precadere pe femei si se introduc intr-o emisiune difuzata la ore la care studiile au aratat ca majoritatea telespectatorilor sunt femei.
Analiza cantitativa a aratat ca programele de televiziune prezinta mai multe personaje masculine decat cele feminine (desi este cunoscut faptul ca raportul este invers in societate). De asemenea, in prime-time, sunt de trei ori mai multe personaje principale masculine decat cele feminine. Diferentele pot fi mai mari. In serialele de aventuri, barbatii sunt de 6 ori mai multi decat femeile,
in comedii, doar de doua ori, iar in publicitati, raportul se inverseaza. Nu exista studii care sa poata identifica efectele concrete ale acestui mod de subreprezentare a femeilor. Dar pot aprecia ca , pe termen lung, aceasta subevaluare, aceasta lipsa a modelelor feminine si aceasta tendinta de a folosi stereotipurile culturale influenteaza modul in care sunt vazute femeile dar, in primul rand, modul in care se vad ele.
O alta analiza arata ca femeile din televiziune sunt mai tinere decat barbat ii, ca sunt prezentate in ipostaze lucrative mai rar decat acestia, ca sunt pasive, dependente de ba rbati si preocupate excesiv de aspectul fizic. De asemenea, in programele de televiziune, barbatii apreciaza mai mult femeile pentru infatisarea lor decat pentru inteligenta lor si pentru capacitatile si competent ele personale si profesionale.
Odata cu constientizarea importantei femeilor in folosirea resurselor unei familii si capacitatii de a le influenta in primul rand datorita timpului sporit pe care il aloca privitului la televizor, strategii televiziunilor au inceput sa impinga lucrurile spre o reprezentare mai apropiata de realitate a caracteristicilor si relatiilor femeilor, spre o inmultire a rolurilor destinate acestora si spre diversificarea lor. Cu toate acestea, s-a constatat ca programele care le au pe femei in prim plan (exceptand talk-show-rile sau emisiunile sociale) sunt vizionate in egala masura si de barbati.
Chiar si atunci cand femeile sunt mai des prezentate, exista diferente intre realitatea construita si cea din viat a de zi cu zi. Astfel, in televiziune sunt mult mai multe femei bogate decat in realitate (un sfert din personajele avute fata de
0,2 % in realitate), au slujbe care presupun responsabilitati crescute si problemele cu care acestea se confrunta in realitate (ingrijirea copiilor, discriminarea sexuala, ha rt uirea si saracia) sunt subreprezentate. Chiar daca, in ultimii ani, au aparut mai multe personaje feminine in varsta, ele tind sa

interpreteze acelasi rol ca si cele mai tinere.
Interesant, in acest context, este raportul echilibrat care exista intre femeile si barbatii care prezinta stirile. Explicat ia rezida in faptul ca emisiunile informative se adreseaza preponderent laturii rationale si atrag, prin urmare, in fat a televizoarelor un numa r egal de femei si barbati. Studiile au ara tat ca , in timp ce prezentatorul barbat este mai credibil si privit ca un garant al seriozitatii si aprofundarii stirilor, prezentatorul femeie este receptata ca pe un factor de echilibru, de implicare si de dovada a relevantei stirii pentru telespectator. Se poate observa ca aceste mesaje se combina prin folosirea, cu preponderenta, a echipelor de prezentatori la buletinele de prime-time.
In schimb, in programe care presupun analiza rapida si capacitate de a raspunde prompt confrunta rii, cum ar fi talk-show-rile, femeile sunt subreprezentate. Mai mult, si invitatii acestor emisiuni sunt in marea lor majoritate barbati. Acest lucru nu reflecta absenta femeilor capabile sa sustina un talk-show ci prezent ei mentalitatii potrivit carora de lucrurile grave, importante trebuie sa se ocupe barbat ii. Moderarea unei discutii este privita de telespectatori ca un lucru greu si, prin urmare, este destinata barbatilor. Mai mult, o femeie agresiva (rol cerut de cele mai multe tipuri de dezbateri) este receptata negativ, spre deosebire de ba rbatul agresiv care nu face decat sa ilustreze stereotipul cultural despre masculinitate. Asa cum femeile nu plecau la razboi (iar figurile eroice -; Ecaterina Teodoroiu si Jean D Arc au fost considerate exceptii de geniu) nu sunt la fel de credibile in confrunta ri, chiar si verbale. Se poate observa pa strarea stereotipului privind pasivitatea femeii si implicarea acestora doar in actiuni care nu presupun confruntari directe cu ceilalti. Femeile sunt asociate in viata de fiecare zi cu notiuni precum: educat ie, grija, divertisment. Mult mai rar sunt asociate cu: analiza, strategie, confruntare si dezbatere. Nu e de mirare ca ele asuma roluri in aceste domenii si in cadrul emisiunilor de televiziune. Astfel, realizatorii incearca sa nu creeze o discrepanta intre prezentarea femeii si asteptarile telespectatorilor, conditionate de mentalitatea de tip patriarhal. Cu alte cuvinte, absenta femeilor din situatii care presupun analiza si confruntare nu reflecta misoginismul realizatorilor ci teama lor de a nu fi credibili in ochii unui auditoriu cu stereotipuri culturale extrem de puternice.

Cu toate acestea, s-a putut observa ca televiziunea este printre mijloacele mass-media care incearca, timid, sa schimbe cate ceva in atitudinea telespectatorilor fata de acest aspect al funct ionarii societatii. Realizarea de tot mai multe programe care au in prim plan personaje feminine ce pot deveni modele pentru tinerele telespectatoare, abordarea unor probleme specifice intr un stil mai putin sectar precum si ilustrarea unor noi moduri de a se relationa la celelalte elemente ale societatii au inceput sa modifice atitudinea telespectatorilor fata de femei. Daca, inainte de 1989, o femeie director era privita cu multa neincredere, asta zi, majoritatea oamenilor s-au obisnuit cu ideea ca pot avea oricand un sef-femeie. Chiar daca numarul acestora este mult mai

mic decat ar trebui sa fie daca s-ar respecta proportiile existente la barbati, existent a acestora nu mai contravine stereotipurilor culturale, ba, mai mult, le-au modificat intr-o mare masura. Promovarea femeilor in politica ar avea, pe langa efectul dorit de liderii de partid de atragere a electoratului feminin, si rolul de a modifica stereotipul cultural legat de capacitatea acestora de a coordona si gestiona probleme importante, care nu se rezuma doar la ca minul sau locul lor de munca.


Femeile si televiziunea
In timpul copila riei, ba ietii se uita mai mult la televizor decat fetitele.
Acest lucru nu se datoreaza lipsei de oportunitati egale ci faptului ca cele mai multe programe pentru copiii sunt mai interesante pentru baieti. Acestia sunt mai interesati de desene animate, seriale de aventuri, stiri si emisiuni sportive. In general, in momentul in care televizorul este deschis, baietii si barbatii au tendinta de a fi mai atenti la ceea ce se intampla pe ecran decat femeile. Baietii sunt mult mai atrasi de imaginile puternic animate si la programe care presupun actiune. Femeile sunt mult mai rabdatoare in acest sens, preferand imaginile mai statice, pe care le pot admira un timp mai indelungat si programele cu desfasurare a intrigii intr-un timp mai indelungat si fara schimbari spectaculoase
in derularea actiunii.
In schimb, dintre adult i, femeile sunt cele care se uita cel mai mult la televizor. De data aceasta, unul dintre motive este diferent a de oportunitat i.
Femeile stau mai mult acasa decat barbatii si au, prin urmare, mai multe ocazii de a privi emisiunile de televiziune. Acest lucru a fost demonstrat de studiile care au reflectat faptul ca femeile care lucreaza 8 ore pe zi se uita mult mai putin la televizor decat cele care merg la serviciu mai putin sau stau acasa dar tot atat de mult ca si barbatii care lucreaza normal. S-a aratat astfel ca televiziunea nu este mai atractiva pentru femei ci ca ele reprezinta, din motive exterioare calitatii programelor, grupul de telespectatori cel mai numeros, fiind, prin urmare si cel mai supus influentei pe care o exercita televiziunea. Mai mult, studiile au aratat ca in prime-time, atunci cand ambele categorii de femei se uita la televizor, nu exista diferent e notabile intre timpul acordat de acestea programelor.
E greu de stabilit o legatura cauzala intre reflectarea femeilor la televizor si modul in care acestea sunt privite in societate. De altfel, toti analistii tind sa considere ca mentalitatea din societate a influentat in mod categoric reflectarea femeilor in programele de televiziune si mult mai put in invers.
Un studiu realizat asupra a doua grupuri a aratat ca , fetele din grupul care n-a avut acces la televizor au mult mai put ine stereotipuri legate de sex. In schimb, fetele din cela lalt grup au atitudini negative fata de propriul gen si dezvolta stereotipuri puternice legate de rolul femeii in societate si, mult mai important, de ceea ce pot si trebuie sa faca femeile sau de ceea ce nu sunt capabile sau nu e bine sa faca femeile.

Asa cum spuneam, televiziunea reflecta intr-o mare masura modul in care societatea se vede. Si in cazul femeilor, realitatea prezentata reflecta mai degraba conceptia cvasiunanim impa rtasita despre interesele lor, despre relatiile lor cu barbatii, despre raporta rile lor la munca, maternitate, social, politic, cultural. Fara sa incerce punerea acestora in discutie si redefinirea lor pentru o constientizare mai profunda a adeva ratei valori si pentru dezvoltarea unei strategii prin care femeile sa contribuie in mod mult mai activ la evolutia societatii, programele de televiziune abordeaza, de cele mai multe ori, aceleasi probleme, considerate de toata lumea, ca fiind cele ce le preocupa (sau ar trebui sa le preocupe) pe femei. Cu alte cuvinte, in loc sa se incerce descoperirea de moduri in care femeile sa ceara si sa dea mai mult societatii, emisiunile le invata cum sa ceara si sa dea mai bine ceea ce se considera in mod traditional ca ar trebui sa ceara si sa dea femeile.
De aceea cred ca atentia realizatorilor de televiziune ar trebui sa se
indrepte nu exclusiv asupra unei reflectari cat mai exacte a perceperii femeilor in societate ci asupra prezentarii rolului pe care acestea l-ar putea juca. Accentul ar trebui pus pe combaterea mentalitatii si nu doar pe ilustrarea ei. Promotorii acestei strategii ar putea deveni tocmai tinerii a caror mentalitate a fost modificata prin participarea mai activa la viata cetat ii si de schimba rile aparute
in programele prezentate de televiziunile din Romania.