Mihail Sadoveanu este unul dintre marii prozatori romani ai secolului al XX-lea. A creat o im-resionanta opera literara care cuprinde povestiri, nuvele si romane. A fost numit de catre Geo Bogza „Stefan cel Mare al literarturii romane”. Mihail Sadoveanu a trait intre anii 1880-1961. m7p22pr
Romanul „Baltagul” este una din capodoperele sadoveniene si ale prozei romanesti datorita conciziei. Dinamismului acttiunii si armoniei compozitiei fiind scris in numai 17 zile.
Autorul porneste da la balada populara „Morita” din care culege ca motto versurile: „Stapane, stapane Mai cheama s-un cane...”

Expozitiunea
Vitoria stand singura pe prispa in lumina toamnei si torcand isi aminteste de povestea auzita de Nechifor lipan de la unbaci batran si spusa de el la cumetre si nunti.
Femeia se gandea la sotul ei carte a plecat de mult timp la Dorna dupa oi si nu s-a mai intors. Ei ii trec prin minte anii traiti impreuna, unele fapte si obiceiuri ale barbatului, precum si realizarile lor printre care si cei doi copii: Minodora, care a ramas acasa si Gheorghita care a plecat si el cu oi la apa Jijiei de unde o instiinteaza pe Vitori ca Nechifor nu a ajuns nici acolo.
Vremea incepea sa se schimbe, se apropia anotimpul rece. Argatul Mitrea se intorcea cu oile si cu vacile din poiana, iar munteanca isi pregatea gospodaria penteu iarna, dar este din ce in ce mai ingrijorata de tacerea sotului ei. De aceea merge la preotul Danila, caruia ii destainuie necazul ei si ii cere sfatul. Acesta ii promite ca va face slujba si va citi in biserica pentru intoarcerea lui Nechifor Lipan si ii scrie lui Gheorghita din partea Vitoriei.
Gheorghita se intoarce acasa de sarbatori, iar Vitoria hotaraste, initial, sa-l trimita in cautarea celui disparut. Considera apoi ca baiatul are nevoie de experiensaaata ei de viata si decide ca vor pleca impreuna. Insa inainte fac un drum la manastirea Bistrita, unde se roaga la icoana Sfintei Ana si unde stareta o sfatuieste sa mearga la Piatra Neamt la „stapanirea pamanteana” pentru a-i cere sa cerceteze disparitia sotului ei.

Intriga
La Piatra ia legatura cu prefectul care o indeamna sa scrie o plangere in baza careia sa se faca cercetarile, dar neavand incredere in autoritati hotaratte definitiv sa plece impreuna cu Gheorghota in cautarea lui Nechifor Lipan. Inainte de plecare ii face lui Gheorghita un baltag pe care preotul Danila il sfinteste, iar pe Minodora o duce la manastirea Varatec pentru a fi in siguranta.

Desfasurarea actiunii
Vitoria este hotarata, precum chiar ea spune: „Astazi e o sfanta luni si incepem implinirea hotararii.”
Mai intai merge la biserica, se impartaseste, duce daruri, apoi vinde o parte din produse hangiului David din Calugareni, ca sa facarost de bani pentru drum, pe care ii lasa in grija preotului Danila pana a doua zi, pentru a nu fi pradata.
Vitoria pleaca la drum pana la Dorna insotita de hangiul David si dupa ce trec de Bistrita, fac popasul de seara la Bicaz, la hanul lui Donea, unde afla de trecerea lui. Nechifor, ca a doua zi sa ajunga la Calugareni, la hanul insotitorului lor, unde innopteaza.
La Farcasa, urmatorul punct al acestui itinerar al adevarului, drumetii il intilnesc pe subprefectul Anastase Balmez, care cerceteaza diferite pricini, dar si pe mos Pricop, fierarul, care isi aminteste de trecerea lui Lipan prin acele locuri.
In dumul lor la Borca, asista la o cumetrie, unde munteanca respecta obiceiurile care au loc intr-o astfel de ocazie, iar la Cruci trebuie sa faca fata veseliei unor nuntasi.
In tara Dornelor, Vitoria admira peisajul si oamenii si afla ca targ de oi n-a fost asta-toamna decat la atra Dornei. In drumul lor spre acest loc afla ca Nechifor Lipan a cumparat in luna noiembrie, prima duminica, trei sute de oi, din care a vandut apoi o suta doi gospodari si au coborat impreuna spre Neagra.
Acum Vitoria si Gheorghita refac drumul celor trei ciobani, de existenta carora afla la marginea celei din urma Dorne de la hangiul Macavei. Prezenta acestora este semnalata la Brosteni si Borca, de unde parasesc apa Bistritei apucand-o spre stanga. Urmatorul popas este la Sabasa, la domnul Toma, si de aici peste muntele Stanisoara, ajung lin satul Suha. Aici, Vitoria si Gheorghita afla de la hangiul Iorgu Vasiliu ca in preajma zilei de Sfantul Mihail si Gavril, a facut popas o turma de trei sute de oi insotita de doi ciobani: Calistrat Bogza si Ilie Cutui.
Acum munteanca isi da seama ca in acest perimetru Nechifor Lipan a fost ucis de cei doi insotitori si incepe sa cerceteze pe cont propriu, dar mai incolo apeland la ajutorul autoritatilor. Intre timp, ea il gaseste pe cainele Lupu, pripasit in curtea unui gospodar din Sabasa si cu ajutorul lui va descoperi osemintele sotului intr-o prapastie.

Punctul culminant
Vitoria indeplineste cerintele datinilor crestine si ale cinstirii mortului.
Prin inteligenta, intuitie, abilitate si diplomatie femeia reuseste sa reconstruiasca cele petrcute, dandu-si seama de adevar.
La praznic, Vitoria ii invita pe cei doi presupusi ucigasi, dar si pe preot si pe subprefect. Ea reface punct cu punct momentele crimei, ceea ce-l uimeste si-l infurie pe Calistrat Bogza care, iesindu-si dein fire, se repede asupra lui Gheorghita caruia ii daduse in prealabil baltagul sau. Lovit de baiat cu arma si atacat de cainele lui Nechifor Lipan, Bogza isi recunoaste vina inainte de a muri. Ilie Cutui, complicele lui, isi recunoaste si el fapta si este arestat.

Deznodamantul
Astfel, atingandu-si scopul, femeia ii da lui Gheorghita noi ordine si se pregateste de plecare pentru a duce la bun sfarsit si alte treburi presante, caci viata merge inainte si toate trebuie randuite dupa rostul lor.