 | |
 | |
  |
| Politica de confidentialitate |
|
|
 | |
| • domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
| |
 |
||||||
| Citate | ||||||
|
||||||
|
||||||
|
“Dupa ce am intervievat sute de persoane celebre, am ajuns la concluzia
ca banii si faima nu te fac automat fericit. Fericirea trebuie sa vina din interior.
As prefera mai degraba sa am in inima un milion de zambete decat un milion de
dolari in buzunar. “Supa de pui pentru suflet” va va ajuta sa puneti
un milion de zambete in inimile dumneavoastra.” v3g19gr Robin Leach Personalitate TV si scriitor “Sa spui povesti este una dintre cele mai puternice cai de a preda valorile si de a deschide usi catre noi posibilitati. In aceasta colectie bogata si variata, toata lumea va gasi cel putin o poveste care sa impresioneze - o poveste pe care veti dori sa o pastrati ca pe o comoara si sa o impartasiti si altora.” Nathaniel Branden “Aceasta este o carte minunata, calda, care inspira, plina de idei si profunzime, pe care toata lumea o poate folosi ca pe o parte integranta a vietii lor. Ea ar trebui citita, apreciata si recitita intr-una.” Brian Tracy “Aceasta carte este intelepciune si confort pentru toate varstele. Este tot atat de contemporana ca si o calatorie in spatiu si fara sfarsit ca o piramida. Lumea are nevoie de povestitori ca sa ne ajute sa iesim din confuzia si haosul acestor vremuri. Jack si Mark sunt povestitori talentati si colectionari de povesti adevarate. Ce har divin: pentru profesori, pentru oratori, pentru oricine aflat pe calea vindecarii si a dezvoltarii. Totul este aici, scris cu intelepciune, compasiune si integritate.” Sidney B.Simon Aceasta carte va fi un dar minunat de impartasit cu cei iubiti, si puteti fi siguri ca voi cumpara si alte exemplare pentru prietenii si familia mea.” Richard Loughlin Dawn Steel Fost Presedinte, Columbia Pictures “Supa de pui pentru suflet ne aduce aminte ca principalul ingredient al vietii este Dragostea. Trebuie sa o cititi pe toata.” Wally Amos Povestirile pe care le-ati selectat incalzesc inima omului si echilibreaza socul provocat de stirile din mass-media zilnica. Cartea dumneavoastra revigoreaza sufletul si ne arata sensul pozitiv al vietii. O treaba superba! Sunt sigur ca va fi un succes imens.” Bob Reasoner Presedinte, Consiliul International pentru Pretuirea de Sine CUPRINS Autor, Edificiul Pretuirii de Sine Daca exista lumina in suflet, Proverb chinezesc Cu dragoste dedicam aceasta carte sotiilor noastre,Georgia si Patty, si copiilor
nostri,Cristopher, Oran, Kyle, Elisabeth si Melanie,care sunt supa de pui pentru
sufletele noastre. DESPRE DRAGOSTE Si va veni si ziua cand, dupa ce vom exploata spatiul, vanturile, mareele si gravitatia, vom exploata si energiile de dragoste ale lui Dumnezeu. Si in ziua aceea, pentru a doua oara in istoria lumii, vom descoperi focul. Tielhard de Chardin DRAGOSTEA: SINGURA FORTA CREATIVA Imprastiati dragostea oriunde mergeti: prima data in casele voastre. Oferiti
dragostea copiilor vostri, sotiei sau sotului, unui vecin... Nu lasati pe nimeni
sa plece de la voi fara sa se simta mai fericiti. Fiti expresia vie a bunatatii
lui Dumnezeu; bunatate pe chipul vostru, bunatate in ochii vostri, in zambetul
vostru, bunatate in primirea calda. Cand tata vorbea cu mine, intotdeauna incepea cu “Ti-am spus deja astazi cat de mult te iubesc?” Sentimentul de dragoste a fost reciproc si, in ultimii ani, pentru ca viata sa parea vizibil ca se afla in ultima faza, am devenit si mai apropiati…daca se putea asa ceva. La varsta de 82 de ani el era gata sa moara, si eu eram pregatit sa-l las sa plece de langa mine, pentru a nu-i mai prelungi suferinta. Am ras si am plans, ne-am tinut de maini si ne-am spus unul altuia cat de mult ne iubim si am hotarat ca venise timpul. I-am spus, “Tata, dupa ce nu vei mai fi, sa-mi dai un semn ca esti bine”. A ras de absurditatea cererii mele. Tata nu credea in reancarnare. Nici eu nu pot sa spun ca eram prea convins, dar trecusem prin mai multe situatii care m-au facut sa cred ca poti primi niste semne “de pe lumea cealalta”. Eu si cu tatal meu eram atat de profund legati, incat am simtit atacul de inima in propriul meu piept in momentul in care a murit. Mai tarziu am jelit la gandul ca cei din spital, in intelepciunea lor sterila, nu m-au lasat sa-l tin de mana atunci cand si-a dat ultima rasuflare. Zi dupa zi ma rugam sa aud ceva de la el, dar nimic nu s-a intamplat. Noapte dupa noapte m-am rugat pentru un vis inainte de a adormi. Si totusi au trecut patru luni lungi in care nu am auzit si nu am simtit altceva decat durere pentru pierderea suferita. Mama murise cu cinci ani inainte de boala Alzheimer, si desi aveam propriile mele fete, am simtit moartea ei ca pe moartea unui copil. Intr-o zi, in timp ce stateam intins pe o masa de masaj intr-o camera mica, intunecoasa, asteptand sa-mi vina randul, m-a izbit brusc un dor de tatal meu. Am inceput sa ma intreb daca nu cumva fusesem prea exagerat cand ii cerusem sa-mi dea un semn. Mi-am dat seama ca mintea mea este intr-o stare hiper-acuta. Capul meu era cuprins de o claritate nefamiliara incat as fi putut sa adun coloane intregi de cifre. Am verificat sa vad daca sunt treaz si nu visez, si mi-am dat seama ca mai treaz de atat nu se poate. Fiecare gand al meu era ca o picatura de apa care pica in mijlocul unei baltoace, si m-am minunat de linistea si pacea fiecarui moment care trecea. Apoi m-am gandit, “Am incercat sa controlez mesajele de pe cealalta lume. Ma voi opri acum”. Brusc, mi-a aparut in fata chipul mamei mele, asa cum arata el inainte ca boala Alzheimer sa-i fure inteligenta, umanitatea si cele 60 de kilograme. Parul ei, de un argintiu splendid, ii inconjura fata dulce. Era atat de reala si atat de aproape, incat am avut senzatia ca, daca intind mana, o s-o ating. Arata exact cum era ea cu douazeci de ani in urma, inainte ca declinul sa o copleseasca. Puteam chiar simti aroma de Joy, parfumul ei preferat. Parea sa astepte si nu spunea nimic. Ma intrebam cum se poate intampla asa ceva, sa ma gandesc la tatal meu si sa apara mama, si in acel moment m-am simtit putin vinovat ca nu ma gandisem si la ea. I-am spus, “O, Mama, imi pare atat de rau ca a trebuit sa suferi de boala aceea asa de ingrozitoare”. Ea atunci si-a aplecat capul putin, ca si cand ar fi inteles ceea ce i-am spus. Apoi a zambit - un zambet superb - si mi-a spus foarte clar, “Singurul lucru de care imi aduc aminte este dragostea”. Si a disparut. Am inceput sa tremur intr-o camera devenita rece dintr-o data, si am stiut din acel moment, cu toata puterea sufletului meu, ca dragostea pe care o dam si o primim este unicul lucru care conteaza si de care ne amintim. Suferinta dispare; dragostea ramane. Cuvintele ei sunt cele mai importante cuvinte pe care le-am auzit vreodata, iar acel moment va ramane pe veci in inima mea. Inca nu am auzit nimic din partea tatalui meu, dar sunt absolut sigur ca intr-o zi, cand ma voi astepta mai putin, el va aparea si imi va spune, “Ti-am spus astazi ca te iubesc?” Bobbie Probstein CANTEC DE INIMA A fost odata ca niciodata un om mare care s-a casatorit cu
femeia visurilor lui. Din dragostea lor, s-a nascut o fetita mica. Era o copila
luminoasa si vesela, si omul cel mare tare mult o iubea. Cand ea era foarte
mica, tatal ei o ridica in brate, punea muzica si dansa cu ea prin toata camera,
si ii spunea, “Te iubesc, fetita mica”. Cand fetita a crescut, omul
cel mare o imbratisa si ii spunea, “Te iubesc, fetita mica”. Fetita
se bosumfla si spunea, “Nu mai sunt o fetita mica”. Atunci omul
cel mare radea si ii spunea, “Dar pentru mine intotdeauna vei ramane fetita
mea mica”. Fetita, care nu mai era mica deloc, pleca de acasa si intra
in lume. Cu cat invata mai mult despre ea, invata mai mult despre oameni. Ea
isi dadu seama ca este cu adevarat mare si puternica, pentru ca isi cunostea
puterile. Una dintre puterile ei era dragostea pe care o arata familiei sale.
Nu avea importanta unde se ducea sau unde se afla, pentru ca intotdeauna exista
langa ea un om mare care ii spunea, “Te iubesc, fetita mica”. Veni
ziua in care fetita care nu mai era mica demult primi un telefon. Omul cel mare
era ranit. Avusese un atac. Este afazic, explicara ei fetitei. Nu mai putea
sa vorbeasca si nu erau siguri ca este in stare sa inteleaga ce i se spune.
Nu mai putea sa zambeasca, sa rada, sa mearga, sa imbratiseze, sa danseze sau
sa-i spuna fetitei lui, care nu mai era mica demult, ca o iubeste. Si astfel
merse ea sa fie alaturi de omul cel mare. Cand intra in camera, vazu un om micut
si fara putere. Se uita la ea si incerca sa-i vorbeasca, dar nu reusi. Fetita
facu singurul lucru pe care il putea face. Se urca in pat si se aseza langa
omul cel mare. Din ochii lor incepura sa curga lacrimi si fetita isi petrecu
bratele in jurul umerilor slabiti ai tatalui ei. Isi puse capul pe pieptul lui
si se gandi la multe lucruri. Isi aminti clipele minunate petrecute impreuna
si cum se simtea ea intotdeauna protejata si adorata de omul cel mare. Simti
o durere adanca la gandul acelei pierderi uriase, cuvintele de dragoste care
o inconjurasera atata vreme. Si apoi, auzi din interiorul omului cel mare, bataile
inimii. Inima unde muzica si cuvintele traisera intotdeauna; inima batea intruna,
parca indiferenta la suferintele din restul corpului. Si, in timp ce fetita
se odihnea la pietul lui, se intimpla minunea. Auzi ceea ce isi dorise sa auda.
Inima lui rostea cuvintele pe care gura sa nu le mai putea rosti... Te iubesc
Te iubesc Te iubesc Fetita mica Fetita mica Patty Hansen DRAGOSTEA ADEVARATA Moses Mendelssohn, bunicul binecunoscutului compozitor german, era departe de a fi un barbat frumos. Pe langa faptul ca era mic de statura, mai avea si o cocoasa grotesca. Intr-o zi el se duse in vizita la un negustor din Hamburg care avea o fata incantatoare pe nume Frumtje. Moses se indragosti nebuneste de ea. Insa Frumtje simtea numai repulsie la vederea infatisarii lui nefericite. Cand veni timpul sa plece, Moses isi lua inima in dinti si urca in camera ei pentru a putea vorbi cu ea inca o data. Fata era o aparitie incantatoare, cereasca, dar pentru ca ea refuza sa se uite la el, il intrista profund. Dupa mai multe incercari de a inchega o conversatie, Moses intreba timid, “Tu crezi in casatoriile care sunt aranjate in Ceruri?” “Da”, raspunse ea, uitandu-se in continuare in jos. “Dar tu?” “Si eu cred,” spuse el. “Vezi tu, in ceruri, la nasterea fiecarui baiat, Dumnezeu anunta cu ce fata se va casatori el. Cand m-am nascut eu, mi s-a aratat si viitoarea mea sotie. Apoi Dumnezeu a adaugat, “Dar sotia ta va fi cocosata”. “In acel moment am strigat, ‘O, Doamne, o femeie cocosata va fi o tragedie. Te rog, Doamne, da-mi mie cocoasa si lasa-i ei frumusetea”. Apoi Frumtje s-a uitat drept in ochii lui si sufletul ei a fost coplesit de niste amintiri care veneau de dincolo de vremuri. I-a intins mana lui Mendelssohn, si mai tarziu a devenit sotia lui devotata. Barry si Joyce Vissell JUDECATORUL CARE IMBRATISEAZA Nu ma supara! Mai bine imbratiseaza-ma! Lee Shapiro este un judecator pensionat. El este de asemenea, unul dintre cei mai veridici iubitori de oameni. La un moment dat din cariera sa, Lee si-a dat seama ca dragostea este cea mai mare putere care poate exista pe lume. Si astfel a devenit Lee omul cu imbratisarile. A inceput prin a oferi tuturor o imbratisare. Colegii lui l-au poreclit atunci “judecatorul care imbratiseaza”. Cu sase ani in urma Lee a creat ceva ce el numeste Cutia cu imbratisari. Pe una dintre fetele cutiei se poate citi “O inima pentru o imbratisare”. Interiorul cutiei contine 30 de inimioare rosii brodate pe spate. Lee scotea Cutia lui cu imbratisari, mergea peste tot si oferea oamenilor cate o inimioara in schimbul unei imbratisari. Lee a devenit atat de cunoscut pentru acest lucru incat deseori este invitat la conferinte si conventii, unde transmite mesajul sau despre dragostea neconditionata. La una dintre conferinte, la San Francisco, mass-media locala l-a provocat spunandu-i, “Este usor sa imparti imbratisari la o conferinta unde oamenii sunt pe jumatate selectati. Dar n-o sa poti niciodata sa faci asa ceva pe strada sa zicem”. Si astfel l-au pus pe Lee sa imbratiseze lumea pe strazile din San Francisco. Urmat de o echipa de televiziune de la postul local, Lee a iesit in strada. Mai intai s-a apropiat de o femeie care trecea pe acolo. “Buna, eu sunt Lee Shapiro, judecatorul care imbratiseaza. Va dau una din inimioarele astea in schimbul unei imbratisari”. “Bineinteles”, raspunse ea . “Prea usor”, il provoca din nou comentatorul local. Lee se uita in jur. Vazu o taxatoare care se afla intr-un moment dificil, incercand sa-i dea un bilet unui posesor de BMW. Se indrepta catre ea cu echipa de filmat pe urmele lui, si spuse, “Se pare ca ai nevoie de o imbratisare buna. Eu sunt judecatorul care imbratiseaza si iti ofer si tie o imbratisare”. Ea accepta imediat. Comentatorul de televiziune il provoca pentru ultima oara. “Uita-te, vine un autobuz. Se stie ca soferii de autobuz din San Francisco sunt cei mai aspri, mai indaratnici si mai rautaciosi oameni din tot orasul. Hai sa te vedem daca poti sa-l imbratisezi si pe el. Lee accepta provocarea. Cand autobuzul trase pe dreapta, Lee spuse, “Buna, eu sunt Lee Shapiro, judecatorul care imbratiseaza. Aceasta trebuie sa fie unul din cele mai stresante sevicii din lumea intreaga. Eu le ofer oamenilor imbratisari ca sa le mai luminez putin viata. N-ai vrea si tu o imbratisare? Uriasul de 115 kg si inalt de 1,85 m se ridica de pe locul lui, se dadu jos din autobuz si spuse, “De ce nu?”. Lee il imbratisa, ii dadu o inimioara si ii facu cu mana in timp ce autobuzul se indeparta. Echipa de televiziune ramasese fara grai. In sfarsit, comentatorul zise, “Trebuie sa recunosc, sunt impresionat”. Intr-o zi prietena lui Lee, Nancy Johnston trecu pe la el acasa. Nancy este clown profesionist si in acea zi era imbracata, machiata, aranjata exact ca un clown. “Lee, ia niste cutii din alea de-ale tale cu imbratisari si haide sa mergem pana la caminul pentru cei bolnavi in stare grava”. Cand ajunsera acolo, au inceput sa imparta pacientilor palarii cu baloane, inimioare si …imbratisari. Lee se simtea stanjenit. Nu mai imbratisase pana atunci bolnavi critici, retardati sau paraplegici. Era cu adevarat o incercare. Dar, dupa un timp, totul a fost mult mai usor pentru ca in drumul lor prin saloane li s-au alaturat medici, surori medicale si batranei. Dupa cateva ore intrara in ultimul salon. Acestea erau cele mai grave 34 de cazuri pe care Lee le vazuse in viata lui. Atmosfera era atat de nenorocita incat simti cum i se rupe sufletul de mila. Dar, pentru ca dorinta lor, a lui Lee si a lui Nancy, era sa impartaseasca dragostea, s-au comportat ca si mai inainte si au mers prin tot salonul urmati de ceilalti, care aveau cu totii inimioare atarnate la gat si palarii cu baloane in cap. Intr-un final, Lee se apropie si de ultima persoana, de Leonard. Leonard purta o babetica alba, uriasa, pe care saliva intruna. Lee se uita la Leonard caruia ii curgeau balele si spuse, “Haide sa mergem, Nancy, aici nu mai e nici o sansa”. Nancy raspunse, “Fugi de-aici, Lee. E si el o fiinta umana, nu-i asa?”. Apoi ii puse o palarie din aceea caraghioasa pe cap. Lee lua una din inimioarele lui rosii pe care o prinse pe babetica lui Leonard. Trase aer in piept, se apleca in fata si il imbratisa. Dintr-o data Leonard incepu sa tipe, “Eeeeeehh! Eeeeeehh!” Unii dintre ceilalti pacienti din camera incepura sa loveasca lucrurile intre ele. Lee se intoarse catre medici parca pentru a primi o explicatie, si vazu cu surprindere ca toata lumea plangea. Lee o intreba pe sora sefa, “Ce se intampla?” Lee nu va uita niciodata ce i-a raspuns aceasta: “Este pentru prima data in 23 de ani cand Leonard a zambit”. Ce simplu este sa faci ceva semnificativ pentru viata celorlalti. Jack Canfield and Mark V. Hansen NU SE POATE INTAMPLA SI AICI? Avem nevoie de 4 imbratisari pe zi ca sa supravietuim. Avem nevoie de 8 imbratisari
pe zi ca sa ne mentinem. Avem nevoie de 12 imbratisari pe zi ca sa crestem. Sunteti siguri? Iata o scrisoare pe care am primit-o de la una dintre participantele la seminarele noastre. Draga Jack, Am inceput ziua de astazi mai degraba deprimata. Prietena mea Rosalind a trecut
pe la mine si m-a intrebat daca am imbratisat pe cineva astazi. I-am mormait
ceva despre faptul ca incepusem sa ma gandesc la imbratisari si toate celelalte
in weekend, dar foarte putin. M-am uitat la foita aceea despre “Cum sa
faci un seminar animat” si m-am impotmolit la partea cu imbratisarile,
pentru ca nu-mi puteam imagina ca este posibil ca cineva sa se apuce sa-si imbratiseze
colegii la servici. Cu dragoste, P.S.: In drum spre casa am imbratisat un politist pe Strada 37. Acesta mi-a
spus, “Uau! Politistii nu primesc niciodata imbratisari. Esti sigura ca
nu vrei sa arunci cu ceva in mine?” Un alt absolvent al seminariilor noastre ne-a trimis urmatoarea scrisoare despre imbratisari: Imbratisarea este: Charles Faraone Jack Canfield CEEA CE SUNTETI INSEAMNA CEVA O profesoara din New York se hotari sa le ofere un semn de pretuire studentilor din anul terminal, spunand fiecaruia in parte cat de importanti sunt. Folosind o metoda dezvoltata de Helice Bridges de Del Mar, California, i-a chemat in fata clasei unul cate unul. Apoi a daruit fiecaruia dintre ei cate o funda albastra pe care scria cu litere aurii, “Ceea ce sunt eu inseamna ceva”. Dupa aceea profesoara a hotarat sa faca un proiect de clasa pentru a vedea ce fel de impact are aprecierea asupra unei comunitati. I-a dat fiecarui student alte trei funde, si i-a instruit sa mearga si sa faca si ei la randul lor aceasta ceremonie de recunoastere. Apoi trebuiau sa urmareasca rezultatele si sa le raporteze la ora dupa o saptamana. Unul dintre baietii din clasa s-a dus la vicepresedintele unei companii din apropiere si i-a daruit una dintre funde pentru faptul ca il ajutase in planificarea carierei sale. Acesta si-a prins funda pe camasa. Apoi i-a dat si celelalte doua funde si i-a spus, “Facem un proiect de clasa despre apreciere si am dori ca si dumneavoastra sa gasiti pe cineva pe care sa-l apreciati si sa-i dati funda albastra, apoi sa i-o dati si pe cea care a ramas, pentru ca la randul ei sa poata onora pe altcineva. Va rog sa-mi povestiti dupa aceea ce s-a intamplat”. Mai tarziu, vicepresedintele intra in birou la seful sau, care era cunoscut a fi un tip destul de morocanos. L-a rugat sa ia loc, si i-a spus ce mult il admira pentru ca este un adevarat geniu. Seful ramase pur si simplu uimit. Atunci vicepresedintele il intreba daca nu ar vrea sa accepte funda albastra in semn de recunoastere si sa si-o prinda pe haina. Seful cel uimit spuse, “Cu siguranta ca da”. Vicepresedintele lua funda cea albastra si o prinse pe haina sefului sau chiar deasupra inimii. Dandu-i si cealalta funda, spuse, “Va suparati daca imi faceti o favoare? Va deranjeaza daca luati si funda aceasta pentru a o darui altcuiva pe care il apreciati? Tanarul care mi-a dat fundele face un proiect la scoala si ar vrea ca noi sa facem aceasta ceremonie de recunoastere si sa remarcam cum ii afecteaza pe oameni”.Zilele mele sunt atat de pline incat atunci cand ajung acasa, nu prea iti acord mare atentie. Cateodata tip la tine pentru ca nu iei note suficient de mari la scoala si pentru ca dormitorul tau arata ca un camp de bataie, dar nu stiu cum, in seara asta mi-am dorit sa stau langa tine aici si sa-ti spun ce mult insemni tu pentru mine. Pe langa mama ta, tu esti cea mai importanta fiinta din viata mea. Esti un copil minunat si te iubesc!” Pustiul uimit incepu sa suspine si nu se mai putea opri din plans. Tot corpul ii tremura. Se uita in sus la tatal lui si ii spuse printre lacrimi, “Ma pregateam sa ma sinucid maine, tata, pentru ca eu credeam ca nu ma iubesti. Acum nu mai e nevoie sa fac asta”. Helice Bridges Sunteti invitat sa deveniti administratorul visului “Cine sunt eu inseamna ceva”. O Funda Albastra pentru fiecare persoana din America - crearea unei fundatii de recunoastere pentru generatia actuala si pentru cele care vor veni. Visul lui Helice Bridges este sa prinda o funda albastra in pieptul fiecarui american pana in anul 2000. Pentru a-l ajuta sa-si indeplineasca visul, puteti comanda fundele albastre “Cine sunt eu inseamna ceva” sunand la (800)887-8422 sau scriind la HBC, P.O. Box 2115, Del Mar, California 92014. TOATE LA TIMPUL LOR Un prieten de-al nostru se plimba pe o plaja mexicana pustie pe la apusul soarelui.
In timp ce se plimba, vazu un alt barbat la distanta. In timp ce se apropie
de el, il vazu pe localnic cum ridica ceva de jos si arunca in apa. Si facea
acest lucru in continuu. Jack Canfield si Mark V. Hansen DARUL Bennet Cerf ne relateaza aceasta poveste emotionanta despre un autobuz care
se taraia de-a lungul unui drum din Sud. UN FRATE CA ACESTA Un prieten de-al meu pe nume Paul, a primit de la fratele lui, de Craciun,
un automobil. In Seara de Ajun, cand Paul s-a intors de la birou, un pusti se
tot invartea in jurul masinii stralucitoare, admirand-o. “E masina dumneavoastra,
domnule?” intreba el. “Da, cred”. “Poate ca sunt. Dar asta datorita unor profesori inspirati. O sa va povestesc despre unul dintre ei. Cu multi ani in urma, cand lucram ca voluntara la Spitalul Stanford, am cunoscut o fetita, Lisa, care suferea de o boala rara si grava. Singura ei sansa de vindecare parea a fi o transfuzie de sange de la fratiorul ei de cinci ani, care supravietuise intr-un mod miraculos aceleiasi boli si reusise sa dezvolte niste anticorpi impotriva acestei maladii. Doctorul i-a explicat situatia fratiorului ei mai mic, si l-a intrebat pe baietel daca vrea sa-i doneze sange surorii lui mai mari. L-am vazut atunci ca ezita putin, dupa care, a tras aer in piept si a spus: “da, o sa-i dau sange daca asta o va salva pe Lisa”. In timp ce se efectua transfuzia, el statea intins in pat langa sora sa si zambea, asa cum faceam si noi toti, vazand cum fetitei ii revenea culoarea in obraji. Dintr-o data insa, chipul lui pali, si zambetul ii pieri de pe buze. Isi ridica ochii catre doctor si-l intreba cu o voce tremuranda, “Voi muri chiar pe loc?”. Fiind micut, baietelul intelesese gresit; el credea ca o sa-i dea tot sangele surorii lui. “Da, am invatat ce e curajul,” adauga ea, “pentru ca am avut profesori inspirati”. Dan Millman MARELE ED Cand am ajuns in orasul unde urma sa prezint un seminar despre Managementul
Rigid si Dur, un mic grup de oameni m-a invitat la cina pentru a-mi povesti
pe scurt despre cei carora urma sa le vorbesc a doua zi. Am inceput sa citesc carti despre acest subiect. Cu siguranta, Joe, multi oameni mari au ceva de spus si am inceput sa realizez cat de practic este sa folosesti dragostea in viata de zi cu zi, atat acasa cat si la servici. Asa cum multi dintre voi stiti, mi-am schimbat total modul de lucru cu oamenii. Acum ii ascult mai mult si ii aud mai bine. Am invatat ce inseamna sa cunosti punctele bune ale unei persoane si sa le imbunatatesti pe cele rele. Am inceput sa descopar adevarata placere de a-i ajuta pe ceilalti sa capete incredere in sine. Poate lucrul cel mai important dintre toate a fost faptul ca am inteles ca un mod excelent de a arata dragostea si respectul este sa-i ajuti sa-si descopere calitatile pe care si le pot folosi la potential maxim. Joe, acesta este felul meu de a-ti multumi. Apropo, pentru ca am vorbit de practica. Acum sunt vicepresedintele executiv al companiei la care lucrez, si ei imi spun liderul principal. Acum, voi baieti, luati aminte la ce spune tipul asta!” Joe Batten DRAGOSTEA Si TAXIMETRISTUL Intr-una din zilele trecute ma aflam cu un prieten intr-un taxi. Dupa ce ne-am dat jos, prietenul meu i-a spus soferului, “Multumesc mult ca ne-ai dus. Esti un sofer excelent”.Soferul de taxi ramase surprins timp de cateva secunde. Apoi spuse, “Sunteti vreun tip din ala intelept sau ceva de genul asta?” “Nu, dragul meu, si nu incerc sa te lingusesc. Ti-am admirat doar sangele rece de care ai dat dovada in traficul acela nenorocit”. “Daa, bine”, spuse soferul si pleca. “Ce-a insemnat chestia asta?” “Incerc sa aduc dragostea inapoi in New York”, spuse el. “Cred ca e singurul lucru care mai poate salva orasul”. “Cum poate un om sa salveze New York-ul?” “Nu este vorba despre un singur om. Eu sunt sigur ca l-am fericit pe omul ala astazi. Sa presupunem ca are 20 de pasageri. O sa fie dragut cu cei 20 doar pentru ca cineva a fost dragut cu el. Acestia, la randul lor, vor fi mai amabili cu ceilalti angajati, ori cu vanzatorii si ospatarii sau chiar si cu familiile lor. In final, bunavointa va atinge cel putin 1.000 de oameni. Si asta nu e rau, nu-i asa?” “Da, asa e, dar depinzi de acel sofer de taxi ca sa imprastii aceasta bunavointa”. “Nu depind de el”, spuse prietenul meu. “Sunt constient de faptul ca sistemul nu este perfect, asa ca voi lua in considerare zece persoane diferite pe zi. Daca din zece, fac trei oameni fericiti, in final voi putea influenta indirect 3.000 de oameni”. “Suna bine pe hartie,” am admis eu, “dar nu sunt sigur ca poti sa pui si in practica”. “Nu poti sa pierzi, daca nu incerci. Nu m-a costat nimic sa-i spun omului ca si-a facut treaba asa cum trebuie. N-a primit un bacsis mai mare sau mai mic. Daca urechile lui sunt surde, ce se intampla? Maine va fi un alt sofer de taxi pe care voi incerca sa-l fac fericit”. “Esti cam nebun”, i-am spus. “Asta dovedeste cat de cinic ai devenit. Eu am facut un studiu. Lucrul care pare sa lipseasca angajatilor nostri de la posta, pe langa bani, evident, este faptul ca nimeni nu le spune ce treaba buna fac ei”. “Pai, nici nu fac treaba buna”. “Intr-adevar asa este, dar se intampla asa doar pentru ca au senzatia ca nimanui nu-i pasa de munca lor. De ce sa nu le spuna si lor cineva o vorba buna?”. Tocmai treceam pe langa o cladire in constructie, langa care stateau cinci muncitori ce-si luau pranzul. Prietenul meu se opri. “Ati facut un lucru minunat aici, domnilor. Trebuie sa fie foarte periculos si dificil sa lucrezi aici”. Muncitorii se uitara la el cu ochi suspiciosi. “Cand va fi gata?” “In iunie”, mormai unul dintre ei. “A, dar asta e chiar impresionant. Trebuie sa fiti tare mandri”. Dupa aceea ne-am indepartat. I-am spus atunci: “N-am mai vazut pe cinva ca tine de cand cu filmul Omul din LaMancha”. “Cand oamenii aceia vor rumega cuvintele mele, se vor simti deja mai bine. Intr-un fel sau altul orasul va beneficia de fericirea lor”. “Dar nu poti sa faci asta de unul singur! am protestat. Esti doar unul singur”. “Lucrul cel mai important este sa nu te descurajezi. Sa-i faci pe oamenii din oras sa devina mai buni din nou nu este o munca usoara, dar daca as putea gasi si altii ca mine...” “Tocmai ai facut cu ochiul unei femei urate”, am spus. “Da, stiu, raspunse el. Dar daca acea femeie este profesoara, elevii ei vor avea o zi minunata”. Art Buchwald UN GEST SIMPLU Toata lumea poate fi minunata... pentru ca toata lumea poate servi cuiva.
Nu trebuie sa ai facultate ca sa faci asta. Martin Luther King, Jr. Intr-o zi, cand Mark se intorcea de la scoala, observa ca baiatul din fata
lui se impiedica si-si scapa pe jos toate cartile, impreuna cu doua pulovere,
o bata de baseball, o manusa si un casetofon micut. Mark ingenunchie si-l ajuta
pe baiat sa-si adune lucrurile. Pentru ca mergeau in aceeasi directie, il ajuta
sa duca o parte din bagaj. In timp ce mergeau, Mark descoperi ca pe baiat il
chema Bill, ca ii placeau jocurile video, baseball-ul si istoria, ca avea o
gramada de probleme la celelalte materii si ca tocmai se despartise de prietena
lui. Mai intai au ajuns la casa lui Bill si atunci acesta il invita pe Mark
sa bea o Coca-Cola si sa se uite la televizor. Dupa-amiaza trecu pe nesimtite,
cu multa voie buna si multe discutii, pana cand Mark trebui sa plece acasa.
Au continuat sa se intalneasca si pe la scoala, au mancat de vreo doua ori impreuna,
si astfel trecu si primul an de liceu. Au absolvit impreuna acelasi liceu unde
s-au intalnit de mai multe ori de-a lungul anilor. In sfarsit a venit si mult
asteptatul ultim an de liceu, si cu trei saptamani inainte sa termine, Bill
l-a intrebat pe Mark daca pot sta de vorba. Maica Tereza Multi americani cunosc povestea minunata a “Micutului Print”,
scrisa de Antoine de Saint-Exupery. Aceasta este o carte extraordinara si plina
de intelepciune si poate fi citita si ca o poveste pentru copii, dar si ca una
plina de intelesuri pentru oamenii mari. Sunt foarte putini aceia care cunosc
si alte scrieri ale autorului. Hanoch McCarty |
||||||
|
||||||
 |
||||||
|
||||||
|
||||||
| Copyright© 2005 - 2025 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite |
|
|||||
|
|
