v8s12se
Avantaje
Televiziunea este, fara indoiala, una dintre cele mai importante inventii
ale acestui secol, nu atat prin complexitatea sa tehnica, cat, mai
ales, prin schimba rile pe care le-a provocat in mentalitatile oamenilor si prin controlul
indirect pe care l-a exercitat asupra evolut iei societatii.
„Modul in care comunicam este cel put in la fel de important ca lucrul
pe care il comunicam“ spunea Mc Luhan, unul dintre cei mai cunoscuti
cercetatori
in domeniul televiziunii. Este foarte important sa intelegem ca mesajul
poate fi corect dar transmis incorect, poate fi simplu, dar poate deveni complicat prin
transmiterea sa intr-un anumit mod, poate avea un scop sigur, identificat
si sustinut dar poate avea efecte neasteptate prin transforma rile suferite in
procesul transmiterii sale. O sa va dau un exemplu simplu: daca stau drept, serios si va
spun ca ma rul este un fruct, vet i considera, in cel mai bun caz, ca vreau
sa va transmit banalitat i stupide. Dar daca voi sta in cap, imbra cat intr-un
sari, voi rade ca un disperat si va voi spune ca marul e un fruct, spectacolul pe
care vi-l voi oferi nu va va mai permite sa asimilati mesajul meu ci va va direct iona atentia si concentrarea asupra modului de comunicare, efectul obtinut fiind direct legat de acesta si nu de continutul mesajului. Este una dintre caracteristicile televiziunii, care o deosebeste de celelalte mijloace mass-media.
Este singurul mod de transmisie viu, care imita realitatea, astfel incat
e foarte usor sa creeeze un ambient care sa te extraga din mediul tau obisnuit si sa te
transpuna intr-o pseudorealitate, in care mesajele vor avea viata
lor si se vor supune regulilor irealului. Irealul este direct dependent de senzatiile noastre,
este o creatie a senzatiilor noastre si nu a ratiunii noastre.
E adevarat ca si un ziar poate apela la aceleasi mijloace. Prezentarea unui titlu cu litere de-o schioapa si inflorate, in timp ce altul este
scris cu litere minuscule, cu un stil ilizibil. Sau un articol extrem de interesant, pus in
apropierea unui anunt publicitar la telefoanele erotice. si exemplele pot continua.
Insa televiziunea este singurul mijloc mass-media care poate imbina
sunetul cu scrisul si cu imaginea. De aceea, mijloacele de alterare a realitatii
devin practic infinite.
De ce, totusi, televiziunea a avut o astfel de dezvoltare si a ca patat o astfel
de importanta ? In primul rand pentru ca este cel mai ieftin mijloc
de informare
in masa, lucru deloc de neglijat intr-o economie mondiala caracterizata
de decalaje enorme intre diferite categorii de oameni. De altfel, se poate
constata ca orice om, odata aflat in posesia unui televizor, are acces aproape gratis
(daca nu punem la socoteala abonamentul si curentul electric) la informatie. Nu exista
diferent e intre modul de receptie al unui bogat fata de un sa rac. Exista,
de exemplu, ziare sau reviste de specialitate extrem de scumpe, cu o realizare
grafica de except ie care impiedica achizit ionarea lor de catre orice
om. Dar la televiziune nu exista astfel de diferente. Sigur ca pot i sa-ti cumperi un televizor
ultraplat, digital, mare cat tot peretele care se vede din balconul vecinului,
dar mesajul ajunge la fel in orice casa. De aceea, produca torii de programe
de televiziune trebuie sa-si puna mintea serios la contributie pentru a putea transmite un mesaj corect tuturor telespectatorilor sai, mesaj pe care il
primesc tot i, in acelasi timp si nediferentiat. Cu alte cuvinte, diferentierea
receptorilor se face la iesire si nu la sursa, ca in cazul presei scrise.
Un alt motiv pentru care televiziunea are o astfel de raspandire este
tocmai progresul lent tehnologic de prezentare a imaginii si a sunetului. Atentie!
Nu ma refer la schimbarile tehnice uriase din interiorul cutiei ci la interfata
mesaj-receptor. Cea mai importanta schimbare este aparitia ecranului panoramic
care nu face decat sa accentueze efectele psihologice induse de ecranul
obisnuit
(dezvoltarea pe orizontala si nu pe verticala ). O alta schimbare este aparitia
televiziunii color care a permis diversificarea mijloacelor de recreere a realitatii,
intr-un mod mult mai veridic, asadar mult mai eficient. Oamenii nu au
trebuit sa se adapteze la schimbarile timpului, putand si acum sa receptioneze programele
televiziunii cu un aparat primitiv. Spre deosebire de radio, unde, trecerea
de la unde medii la unde FM s-a facut treptat, necesitand investitii serioase,
o astfel de investitie in cadrul televiziunii se va impune abia peste cativa
ani, odata cu trecerea la televiziunea digitala. Va fi, de altfel, cea mai mare revolutie
mediatica de pana acum, permit and combinarea televiziunii cu computerul.
Asadar, de la inventarea sa, transmiterea mesajului se face prin intermediul
unui ecran dreptunghiular si a unui difuzor. Poate senzatiile sa fie ceva mai puternice
in cazul unui ecran urias, color si a unui sunet dolby surround. Dar diferentele
sunt minore si emita torii de mesaj nu se preocupa de acestea.
Capacitatea de a receptiona practic oriunde mesajul prin intermediul televiziunii. Spre deosebire de ziare, care pot lipsi de pe varful unui
munte, televiziunea este, prin intermediul satelit ilor, omniprezenta.
Mai are un avantaj. Folosirea unui limbaj universal, care poate transmite mesajul indiferent de limba pe care o vorbeste receptorul. O combinatie sunet imagine, profesionist facuta, poate obtine aceleasi efecte la oameni provenind
din tari diferite. Un exemplu concludent in acest sens este rubrica „no-comment”
a Euronews-ului, care repropune stirile zilei, fa ra comentariu.
Oamenii reali
O alta caracteristica importanta a televiziunii, care ii confera, prin
efecte, si o importanta sporita, este prezenta oamenilor „reali”. Telespectatorii
sunt in contact „direct” cu cei care, in opinia lor, sunt responsabili
de mesajul transmis.
Cu alte cuvinte, mesajul este insotit de cel care il transmite sau
care da senzatia telespectatorilor ca o face. Prezent a oamenilor in fata noastra, trasaturile
lor, modul de a vorbi, de a se imbra ca si de a gesticula face ca urma rirea
unui program sa devina o intalnire intre cel de acasa si cel de
pe ecran. Este un fel de discutie prieteneasca, la care cel de acasa are senzat ia ca participa direct.
Chiar daca nu este asa, senzatiile pe care le traieste si pe care le poate vedea pe
fetele
„interlocutorilor sai” sunt cu atat mai puternice si cu atat
mai mult tind sa ia locul unei analize rat ionale a mesajului transmis. Un ziarist din presa scrisa,
pe care nu l-ai vazut niciodata it i poate deveni simpatic sau antipatic
numai dupa ce i-ai citit materialele si le-ai supus unei analize. In cazul televiziunii,
mesajul poate deveni inutil, in momentul in care cel care-l transmite ii
este antipatic telespectatorului. E ca atunci cand langa tine, intr-un bar
se aseaza un individ antipatic, care-si da si el cu parerea. Multi oameni traiesc cu iluzia ca pot
int elege corect un mesaj daca va d fata celui care-l transmite. Nu ne
dam seama, ca cei mai multi dintre noi nu avem capacitatea de a „citi” fet
ele celorlalti si ca senzat iile tra ite la vederea lor nu fac decat sa se adauge la senzatiile
determinate de mesajul in sine.
Televiziunea nu solicita prea mult intelectul telespectatorilor. Este, de cele
mai multe ori, exhaustiva si explica sau ilustreaza de la A la Z o situat ie,
facilitand astfel in mod deosebit, asimilarea acestei explicatii
de catre cei care nu au o opinie formata sau care nu dispun de alte informatii care sa le permita
analizarea pe cont propriu a situat iei respective. Cu alte cuvinte, faciliteaza
extrem de mult receptarea mesajului, imbracandu-l cu toate acele
elemente pe care, in mod normal, receptorul ar trebui sa le caute singur si sa le
corelationeze.
Intr-o lume cu sute de milione de analfabeti (in Statele Unite 30
% dintre americani sunt analfabeti) si cu superspecializati (adica fara cunostinte din
domenii diferite care sa le permita realizarea unor corelatii logice pentru
a putea
int elege mesajele transmise de obicei de mediile care ii inconjoara),
oferirea unui complex care sa-i permita receptorului sa-l „inghita ”
fara prea mare efort face din televiziune mediul preferat de oameni pentru a primi informtiile. Daca
celelalte mijloace de informare in masa iti prezinta informat iile
semipreparate sau semicoapte, televiziunea le ofera gata mestecate si prezentate pe un platou
frumos garnisit.
Pentru ca intermediaza realitatea pentru telespectatorii sa i, reconstruind-o
in funct ie de interesele sale si determinand inlocuirea adevarului
fiecaruia dintre receptori cu adevarul unic al transmitatorului, telviziunea a fost denumita
industria irealului.
Industria Irealului
Analiza industriei irealului are ca obiect un fenomen nelinistitor: pe noi
insine. Este o analiza a modului in care am permis televiziunii
sa devina una dintre cele mai importante forte din viat a noastra care nu numai ca defineste
realitatea pentru cei mai multi dintre noi, dar ceea ce este infinit mai grav,
sterge distinctia dintre realitate si irealitate.
In analiza noastra trebuie sa pleca m de la ideea ca televiziunea este
departe de a fi inofensiva. Ea nu este, asa cum crede cea mai mare parte a oamenilor, un simplu instrument de petrecere a timpului liber sau de obtinere
de informatii pure care ne dau libertatea de a le analiza asa cum credem noi de
cuvinta. Televiziunea este foarte importanta si tot ceea ce este important este
si extrem de periculos. Nu atat prin simpla existenta ci prin implicatiile
si efectele acestei existente. Societatea contemporana se confrunta cu unul dintre cele
mai importante experimente ale istoriei, al ca rei subiect si este. Ne intalnim
acum cu o situatie unica : societatea umana se reinventeaza pentru a se intelege.
Televiziunea este unul dintre cele mai puternice mijloace folosite in
acest experiment, fiind in acelasi timp si campul principal de incercare
pentru o mare parte din ceea ce noi numim realitate. Este cel mai complex laborator pentru
producerea realitatii.
Pe masura ce realitatea lumii exterioare devine din ce in ce mai complexa,
solicitand din ce in ce mai mult capacitatile fiecarui om si obligandu-l
la o evolut ie continua (in timp ce natura umana are o inertie fantastica in
a se adapta si a face fata mediului inconjurator), oamenii au dezvoltat o arta a simplifica
rii acestei realitat i si a remodelarii ei pentru a facilita adaptarea si a usura
ga sirea unor raspunsuri la problemele vietii. Oamenii au dezvoltat, in special
in anii de dupa al doilea razboi mondial, o fascinatie a irealului nemaiintalnita
in istorie.
Scopul transfigura rii bunului simt (al realitatii nemediate) este sa evita
m sa facem fata unei lumi mult prea complexe pentru disponibilitatile noastre intelectuale de a o intelege.
Faptul ca aceasta sarcina a cazut in seama unei industrii arata faptul
ca societatea noastra nu mai lasa inventarea irealului pe seama sansei, a accidentului sau a unor actiuni izolate. Fabricarea irealului a devenit o mare
afacere. El este produs si vandut pe scara larga . Rezultatul final este
o societate din ce in ce mai putin capabila sa faca fata propriilor probleme direct,
onest si inteligent. La fabricarea irealului isi dau mana doi factori: primul
este spaima oamenilor ca realitatea ii depaseste si ii obliga sa asculte de
„alt ii” si al doilea, paradoxal, dorint a „altora” de a crea o realitate pe care s-o controleze
si in care sa apara ca garanti ai adeva rurilor enuntate. Sa ma explic. Oamenii nu mai
int eleg multe lucruri. Nu mai au timp sau nu mai au capacitatile intelectuale,
nu mai pot face fata avalansei extraordinare de informatii. Astfel, pentru ca se
simt dezarmati in aceasta lume care merge inainte cu sau fa ra ei, riscand
sa ramana pe drum la cea mai mica greseala, oamenii viseaza la o societate simpla , in
care lucrurile sunt simple si legea cauza-efect este aplicabila in mod elementar
si
extrem de vizibil. Oamenii incearca sa transpuna acest vis in realitate.
O fac prin filme, prin carti, dar in special o fac prin televiziune. Aici viata devine
extrem de simpla . Explicat iile vin inainte de terminarea programului, concluziile
sunt trase de altii care sunt creditati din start cu det inerea adevarului pentru simplul
fapt ca se afla acolo. Nu trebuie decat sa deschizi televizorul pentru a afla
cum trebuie sa interpretezi ultimele evenimente si ce atitudine trebuie sa ai fata de o
schimbare sau o situatie inedita aparuta in societate. Efortul intelectual
se reduce si siguranta creste, In functie de numa rul celor care sustin un anumit
adeva r. Cu senzat ia ca sunt informati si ca trag concluzii cu mint ile proprii, oamenii
nu fac decat sa accepte o realitate creata de televiziune care sa le dea senzatia
ca sunt stapani pe destinul lor, fa ra sa trebuiasca sa asculte sau sa se supuna
altora. Pe de alta parte liderii societatii au nevoie sa obtina calitatea de garanti ai
adevarului. O pot face prin simplificarea realitat ii in sensul in
care ei au raspunsuri. Cu alte cuvinte, se inventeaza o realitate la care ei au raspunsuri.
Acest lucru le permite pastrarea statutului de conducator. Introducerea realitatii
intr-un sablon simplificat le permite sa controleze si sa prevada mersul
mentalitatii oamenilor si evolut ia sistemelor de referinta ale acestora. Intr-o
realitate reconstruita cu maiestrie, un lider sau un garant social poate sa
-ti demonstreze ca albul e negru si sa te faca sa accept i un fapt irational, pentru
simplul fapt ca el este corelat cu celelalte elemente ale noii realitat i prezentate.
Noua realitate globala
Printr-o simpla comparare a caracteristicilor noii realitati globale si cele
ale noii irealitati, construite si transmise in special de televiziune
putem constata un contrast care explica rolul dar si efectele recreerii realitat ii inconjura
toare cu ajutorul imaginilor si sunetelor.
Caracteristicile Noii Realitati Globale:
1. Un grad mai mare de complexitate datorita efortului sporit de gandire
necesar pentru a int elege corect orice eveniment sau fenomen din societatea moderna
.
2. Din ce in ce mai multe sfere ale vietii aruncate impreuna in
conjuncturi stranii.
3. Ritmul mai rapid al tuturor evenimentelor datorat capacitatii de a comunica
rapid prin calculatoare; nivel general de stres mai mare in viata noastra.
4. Din punct de vedere social, economic si moral vom deveni, daca n-am devenit
deja, o natiune de a doua mana.
5. Din ce in ce mai mult destinul nostru este controlat de alte natiuni.
6. Din ce in ce mai mult valorile noastre sunt subiectul unor discutii
serioase.
Caracteristicile Noii Irealitati:
1. Versiuni din ce in ce mai simplificate, daca nu trivializate ale oricarui
lucru, de la prezentarea unor mari cantitati de date necorelate, imagini rapide si
fara lega tura, care nu trebuie integrate, si care sfideaza capacitatea oricui de
a le corela intr-un mod coerent.
2. Din ce in ce mai multe fragmente de imagini sau sunete de 15 pana
la 20 de secunde cu informatii limitate, simplificate si desprinse din context care se
concentreaza intr-o singura directie prin folosirea a nenumarate imagini
disparate.
3. Concentrarea pe scopuri pe termen scurt cum ar fi banii, notorietatea, faima
imediata, incercarea de a ne crea stabilitate, refuzand sa ne actualizam
concept iile despre lume.
4. Continuam sa credem ca suntem cei mai mari si cei mai buni.
5. Continuam sa credem ca ne putem descurca foarte bine si fara altii.
6. Continua m sa credem ca suntem poporul ales al lui Dumnezeu, si ca toti ceilalti ne invidiaza si ne baga bete in roate.
Vreau sa fiu inteles foarte bine. Departe de mine intentia de a blama
televiziunea in sine. Televiziunea este doar un instrument. Ceea ce este
de blamat este usurinta cu care se lasa folosita dar mai ales usurinta cu care
ajung oameni de televiziune si, prin urmare, garanti ai adevarurilor transmise, persoane care nu au un control al subtilitatilor de transmitere a unui mesaj
astfel
incat sa reflecte in masura cat mai mare realitatea,
persoane care sunt ele insele rezultate ale procesului de producere a irealului. De cele mai multe ori, producerea irealului este un proces care se perpetueaza nu printr-o vointa superioara ci prin sistemul de promovare in fotoliul produca torilor a
celor mai bune rezultate ale experimentului. Se garanteaza astfel continuitatea procesului
si perpetuarea unei realitati mediate. Cu alte cuvinte, pune un om care n-are
cunostinte suficiente sa -ti povesteasca despre integrarea in Uniunea
Europena si vei vea o viziune simplista a fenomenului. Pune-l apoi pe cel care a ascultat
aceasta explicatie in situatia de a vorbi despre politica agricola si
veti constata surprinsi cu cata usurinta face trimiteri la „adeva rurile”
lansate de personajul televiziv anterior.
Principalul defect al analizelor care au ca subiect televiziunea este ca sunt
facute in mare masura izolate de multe din celelalte forte care se manifesta
in societatile moderne. In era sistemelor complexe nici o forta sau un aspect
major
al societat ii nu poate fi analizat izolat sau ignorat. Astfel, de o importanta
majora
in int elegerea fenomenului este faptul ca in industria irealului,
adica in televiziune, fenomenul irealului este vazut ca o caracteristica a societatii
contemporane. Ca rezultat, fenomenul irealului se manifesta simultan la diferite
niveluri ale societatii.
Analizand cu atentie evolut ia televiziunii, in special in
anii de dupa revolutie s-a putut identifica un mecanism folosit la producerea irealului.
Surprinzator poate parea faptul ca el nu difera decat foarte putin de
mecanismul mult mai vechi si, prin urmare, mai bine pus la punct, al producerii irealului
intr o societate ca cea din Statele Unite. Poate si faptul ca cea mai urma rita televiziune din Romania a importat o grila de programe, programe si moduri
de a realiza programe din Statele Unite de acolo de unde sunt proprietarii ei.
Mecanismele Producerii Irealului
1. Confundarea limitelor, adica confuzia si distorsionarea deliberata a domeniilor traditionale ale societatii - de exemplu intre divertisment
si stiri; regula generala este ca tot ce apare la TV, si din ce in ce mai mult in
orice segment al societatii este o ramura a divertismentului.
2. Producerea imaginilor, adica orice imagine pe care si-o pot imagina oamenii
poate fi acum construita electronic si este capabila sa interact ioneze cu orice
alta imagine; regulile generale sunt: (a) toate imaginile sunt egale si (b) cu cat
este mai bizara imaginea, „cu atat mai egala“, mai „buna“
este; in termeni
Orwellieni, unele imagini sunt mai egale decat altele.
3. Fragmentarea personalitat ii sau diviziunea persoanei - ideile nu numai ca
sunt divizate si prezentate incoerent la TV si din ce in ce mai mult in
toate formele de divertisment si comunicare in societatea noastra , dar astfel sunt si
diferitele aspecte ale oamenilor; astfel, pa rti izolate ale corpului (de ex. sani,
fet e, nasuri, par, dint i etc.) au o identitate proprie; in plus, aspectele individuale
ale psihicului persoanei (de ex. ego-ul), emotiile specifice (de ex. la comia, mania,
dragostea) sau caracterele arhetipale (de ex. Walker) sunt de asemenea izolate
si tratate in afara contextului care s-ar putea raporta la intreaga
persoana .
4. Producerea persoanei - principiul general este ca o anumita persoana poate
fi produsa sau fa cuta sa reprezinte orice caracteristici ale personalitatii, determinate prin cercetari de marketing. a fi atraga toare pentru un segment
important de populatie.
5. Dispararea ideilor - la suprafata cel putin exista o mica (daca exista) conexiune intre ideile care se perinda la TV sau in alte segmente
ale societatii noastre; nu apare nici un fir calauzitor, context de ansamblu, sau perspectiva
istorica care l-ar putea ajuta pe privitor, cititor, public etc. sa distinga
ceva din mozaicul de idei si imagini, presupunand ca exista ceva care le leaga
impreuna
intr-un tot coerent.
6. Un univers inchis in sine insusi - principiul general este
ca televiziunea si, din ce in ce mai mult toate celelalte forme de comunicare din societatea noastra
se refera din ce in ce mai putin la altceva din afara lumii lor artificiale,
auto construite, inchise in ea insasi; rezultatul este ca practic
toate formele irealului au devenit aproape total capabile sa integreze orice critica care le este adresata
prin includerea acestor critici in desfasurarea lor de zi cu zi; astfel,
emisiunile
TV si comerciale de orice fel, de exemplu popularele stiri de sambata
asta
incorporeaza chiar in ele acest cinism impotriva media.
7. Reducerea personalitatii - totul este personalitate la TV si in general
in societatea de divertisment in Romania; ideile abstracte au tendint
a sa nu existe; ele exista doar daca pot fi reprezentate intr-o persoana concreta; de
exemplu,
Einstein este personificarea intelectualului, Esmeralda este arhetipul femeii
care a suferit mult in viata etc.
8. Simplificarea radicala - toate formele irealului nu au loc pentru idei abstracte
si cu atat mai put in pentru idei complexe;
9. Mijloace imediate pentru a deveni celebru - unul din cele mai nelinistitoare
aspecte ale irealului este ca psihopatii pot intelege mai bine decat
cei care se presupune ca sta panesc asa-numita realitate „normala “ mijloacele
de obtinere a celebritat ii imediate, adica anihilarea cuiva care este deja celebru.
10. Cauzalitatea inversa - televiziunea a abandonat cauzalitatea traditionala,
adica secventa tradit ionala de evenimente, irelevanta; sunetul TV joaca un
rol important in acest proces, si din aceasta cauza, rolul sau este adesea
trecut cu vederea; sunetul TV il cheama pe privitorul/ascultatorul pasiv inapoi
in fat a televizorului ca sa urmareasca reluarea unui “eveniment important”
(de ex., mai
intai se marcheaza un gol - sau se prezinta un eveniment politic
important, sau o acest caz devenind “efect”.
11. Stadiul industrial descentralizat al productiei irealului - celebritatile
sunt producatorii principali ai intregii industrii si industria a avansat la
urma torul stadiu in dezvoltarea sa; celebritatile pot fi acum produse in aproape
orice televiziune din tara .
Standarde scazute
Exista o lega tura stransa intre procesul de creare a irealului
si standardele profesionale pe care le respecta realizatorii de programe de televiziune. Cu
cat standardele sunt mai scazute cu atat este mai usor sa modelezi realitatea
si s-o repropui telespectatorilor in forma dorita de tine. Cu cat este
mai coborat nivelul constiintei si al principiilor, cu atat este mai lipsit de dificultati
sa pui cap la cap lucruri care nu au decat o lega tura minora . Cu alte cuvinte, cu cat
ai mai putine reguli de urmat, cu atat te descurci mai usor in complexitatea societatii
contemporane. Standardele scazute, impuse de lipsa de profesionalism, de principii morale, de etica, de capacitate intelectuala, de nivel cultural permit
coborarea permanenta a calitatii programelor si diminuarea capacitatii
telespectatorilor de a alege, de a face judecati de valoare, de a capata uneltele
necesare pentru a deosebi calitatea de kitch, adevarul de fals, fictiunea de
realitate, frumosul de urat, interesantul de important.
Iata care sunt cele 6 argumente cel mai des folosite pentru a justifica impunerea si raportarea la standarde sca zute :
1. telespectatorii sunt vinovati pentru ca sunt incapabili sa inteleaga
lucruri importante si complexe si, de aceea, trebuie ajutat i - teoria marii prostii
2. trebuie dat oamenilor ceea ce-si doresc
3. daca telespectatorilor nu le place ce vad, pot inchide televizorul
sau pot schimba canalul
4. de ce e rau sa te distrezi ?
5. daca nu le dam oamenilor ce-si doresc, o va face altcineva
6. oamenii pot diferent ia intre „stirile fierbinti, reale si importante”
si distractie
Sa le lua m pe rand si sa le analizam.
1. Nu incape indoiala ca insusi publicul trebuie sa-si asume
o mare parte din vina pentru calitatea scazuta a programelor de televiziune care n-ar putea supravietui daca n-ar exista o cerere mare pentru ele. Totusi, chiar daca teza
Marii Prostii ar fi adevarata, acest lucru n-ar justifica lipsa de responsabilitate
a mass-media. Ceea ce se ignora este faptul ca mass-media este responsabila pentru alimentarea si incurajarea acestei „prostii” pentru
a-si atinge scopurile: cresterea audientei si a incasarilor din publicitate sau a masei de oameni
care pot fi subiectul tehnicilor de manipulare folosite de unele programe. A spune ca
publicul este singurul vinovat de prostia lui inseamna sa ignori legatura
simbiotica dintre cei considerati prosti si cei care alimenteaza si profita
de pe urma acestei prostii. Dupa cum se stie, in toata lumea, legea pedepseste
escrocheriile, chiar daca autorii lor sustin ca nu si-au obligat victimele sa
fie
„proaste”. In plus, acest lucru inseamna sa ignori imensul
rol pe care il joaca mass-media atat in crearea cat si in sustinerea acestei
prostii. Inseamna sa ignori principiile morale si etice pe care ar trebui sa se bazeze actiunile si politicile
media. Iata cum ar suna un astfel de principiu enuntat pentru a apa ra standardele
scazute „ Atunci cand exista un segment de public (si, desigur,
cu cat e mai
mare cu atat mai bine) care este destul de prost sa consume ceea ce producem
noi, atunci suntem justificati moral sa satisfacem acea nevoie sau cerere.”.
2. Al doilea argument este folosit si de traficantii de droguri sau de cei care
practica sau controleaza prostitutia si pornografia. Argumentul este fals, chiar
facand abstractie de etica si morala. O multime de emisiuni noi esueaza
tocmai pentru ca nu prezic si nu respecta preferintele telespectatorilor. Acesta este
un motiv pentru care o multime de emisiuni si de filme nu fac altceva decat
sa se maimuta reasca unele pe altele. De aici apare o noua idee, mai periculoasa.
Media n-ar face decat sa satisfaca o cerere deja existenta si nu participa
, ca traficantul de droguri, la crearea si mentinerea cererii. E ca si cand
ai spune ca romanii isi doreau telenovele chiar inante de a sti ce sunt
acelea. Acest lucru ignora cu desavarsire nu numai relatia simbiotica care exista intotdeauna
intre producatorul si cumparatorul unui produs sau al unui serviciu, dar si puterea
mass-media de a crea, ment ine si modela nevoile receptorilor.
Ganditi-va la relat ia dintre un parinte si copilul sa u. Orice copil
ar manca dulciuri pana ar face diabet. Cu cat oprobiu i-am privi pe parintii
care ar permite acest lucru ? si ei ar putea folosi aceeasi justificare: ii dau ceea ce-si
doreste !
In orice caz, si justificarea aceasta este falsa. Astfel, in grila
unei televiziuni ar trebui sa se regaseasca toate tipurile de programe dorite de
telespectatori. Acest lucru nu se intampla pentru ca importanta
este dorinta masei si nu a grupurilor. Masa cea mare este un viitor consumator de detergenti
sau de idei propagandistice, in functie de obiectivele pe care si le stabileste
o televiziune.
3. Al treilea argument este fie o dovada de ipocrizie, fie de prostie. A nega
dependenta telespectatorilor de televiziune inseamna sa nu cunosti impactul
urias pe care il are mass-media electronica aupra oamenilor. Inseamna
sa ignori analizele psihologice si sociologice care arata clar ca ruperea de televiziune
ar
insemna pentru cei mai multi oameni ruperea de „realitate”,
singura pe care o cunosc si care le da un sentiment de siguranta.
Din fericire, un astfel de argument poate fi folosit, e adeva rat ca din ce
in ce mai rar, in Romania, unde exista , macar la nivelul teoretic,
alternative la televiziune. Dar ne indrepta m rapid spre o societate in care televiziunea
va fi omniprezenta si omnipotenta , fiind un element de lega tura intre multe
dintre elementele sale. Televiziunea tinde si la noi in t ara sa ia locul culturii.
Astfel, pot i opri televizorul dar nu-i poti opri efectele. Este reconfortant sa crezi
ca, daca ai controlul unui buton, ai independenta si libertate de gandire
si de actiune, dar astfel de act iuni sunt simbolice, goale de orice semnificatie
adevarata. Ganditi-va la o telecomanda care ar schimba personalitatea
sau starea de spririt a unei persoane apropiate...
Partea a doua a argumentului este hilara . La ora 16, daca baleiezi pe toate
posturile romanesti, gasesti telenovele. Argumentul ignora cu buna stiinta
faptul ca toate emisiunile TV- de pe canalul public, cele comerciale sau prin cablu-
arata din ce in ce mai la fel. Numa rul mare de canale nu presupune si
imbunatatirea calitat ii alegerii. Un astfel de argument nu tine mai
ales in cazul in care, din motive economice, televiziunea publica este obligata sa produca acelasi
tip de programe ca si televiziunile comerciale, pentru a-si mari audienta si,
implicit, incasarile.
4. „Ce e ra u sa te distrezi ?” suna exact ca si „Ce e ra
u sa mananci desert ?”.
Nimic, cu conditia sa nu devina singura masa ! O societate care a devenit atat
de dependenta de baloane de sapun si distract ie in general pentru a functiona
nu este tocmai o societate pregatita sa faca fata unor relitati grele, fara a mai
vorbi de schimbare - si chiar sacrificiu - pentru a le rezolva. Cel mai frecvent argument este stresul in continua crestere ca ruia trebuie sa-i faca fata
omul de rand. Odata ajuns in casa, el trebuie sa uite de probleme si sa
intre intr-o atmosfera de relaxare. A imparti viata in alb si negru, in
stresul de la serviciu si relaxarea din fat a televizorului este o greseala care poate ii poate
costa scump pe cei care o fac. Stresul este real dar metoda cu care se combate este ireala,
este fabricata si nu analizeaza si, prin urmare, nu rezolva problemele care stau
la baza problemelor cu care se confrunta oamenii.
5. Argumentul este total lipsit de morala. Tradus in termeni de zi cu
zi, poti spune ca , daca mai este cel putin o persoana care ar putea ucide pentru a-si
atinge un obiectiv, esti justificat si tu sa ucizi, ba chiar imputernicit
s-o faci.
(exemplul cu portofelul) In plus, cu cat o iei inaintea „concurentei”,
cu atat mai bine. Justificarea unui rau prin posibilitatea existentei altuia este nefireasca
.
6. Al saselea argument, in afara faptului ca este folosit des de cei care
il folosesc si pe primul (al marii prostii) in functie de interese, nu t ine cont
de slaba informare a telespectatorilor si de dependent a lor de serviciul pe care il
face televiziunea. A spune ca un copil poate face diferenta dintre rau si bine in
alt mod decat a fost invat at de parinti, e ca si cand ai nega
rolul educatiei, al transmiterii unor not iuni si valori, lucru pe care il face si televiziunea.
Un alt aspect este construirea coerenta a irealului. Nu exista goluri in proces.
Nu exista spatii de manevra si nici termene de comparatie. Nu exista buletine de stiri
pure care sa poata sa-i ajute pe oameni sa faca distinctia intre important
si interesant.
Toate aceste argumente au la baza un singur lucru. Ignorarea cu buna realitati complexe. In secolele trecute realitatea putea fi descompusa
in pa rti relativ stabile, independente - la fel ca o masina care poate fi descompusa
in bucati - dar acest lucru nu se mai poate face asta zi, intr-o societate
in care totul este o parte a unui sistem electronic extrem de intercorelat. Un sistem este
prin definitie o entitate cu componente care nu au o existenta aparte sau nu functioneaza in afara intregului din care fac parte. Inima, plamanii
sau ochii omului nu functioneaza complet in afara corpului uman, din care sunt doar
simple parti.