q5s10sd
Statul totalitar a fost intotdeauna foarte grijuliu cu cetatenii sai. Grija lui de capetenie era ca nu cumva acestia sa piara cu totii. Si atunci, printr­un mecanism de o perversitate infinita, proceda in asa fel, incit nu te lasa nici sa mori, dar nici sa traiesti cum ai fi dorit. Nu te lasa sa mori, nu fiindca te iubea, ci fiindca avea nevoie de tine, pentru a supravietui EL in eternitate. Ca sa nu­ti dai prea devreme obstescul sfirsit, iti azvirlea piinea (neagra si pe cartela !), ca sa nu te revolti iti oferea circul (de prost gust si ieftin). Strategia nu e de azi, de ieri ; o cunosteau si romanii, doar de la ei ne­a ramas formula panem et circenses.
In vremurile „moderne”, ale socialismului biruitor, circul era adaptat epocii si, mai ales, „necesitatilor obiective” ale cetateanului. Chiar daca penibil, noul circ era mai bine adaptat realitatilor decit cel antic si, in orice caz, mai diversificat decit alimentatia zilnica ; el raminea insa mizerabil, ridicol si de prost gust precum epoca „multilateral dezvoltata” ce l­a generat ; pentru unii au fost inventate spectacole, care se desfasurau pe mari stadioane, pentru altii — marsuri intru salvgardarea pacii mondiale ; unora li se ofereau mitinguri marete pentru proslavirea comandantului suprem, altora „cu simt artistic” — spectacole ale subculturii intitulate pompos : Cintarea Romaniei. Popoarelor mai insetate li se repartiza generos portia zilnica de alcool (vodca, in speta), care tinea loc si de piine, si de circ. Prin anii ’80, dupa moartea lui Brejnev, unuia din succesorii lui (daca nu ma insel, Andropov) i­a venit ideea nefericita sa limi-teze consumul de vodca. A fost cea mai mare greseala… ideologica, fiindca nici o masura luata dupa 1917, cit de drastica va fi fost ea, n­a bulversat, in asemenea hal, societatea sovietica. Cartela de piine, rationalizarea caldurii si a curentului electric, ingradirea drepturilor individuale, limitarea calatoriilor, chiar si in interiorul Uniunii, toate acestea au fost biete mofturi pe linga restrictia la vodca. In acei ani, mi­a cazut din intimplare in mina un numar din revista frantuzeasca de umor Le Canard enchainé, un fel de Academia Catavencu a francezilor, in care am contemplat o caricatura foarte inspirata, infatisind un grup de oameni pe fetele carora se citea disperarea si revolta. Ei implorau la unison : „Brejnev, reveille­toi, rends nous la vodka !”, ceea ce, in versiune romaneasca, ar fi : „Brejnev, desteapta­te din mormint si ada­ne noua vodca cea de toate zilele !”.
Religia, poreclita de corifeii fericirii universale : „opiul popoarelor”, a fost inlocuita cu sfestania patrio-tismului nationalist, clamat indecent pe toate drumurile si in toate ocaziile. Dragostea de aproapele propovaduita de crestinism a fost substituita cu ura de clasa ; cind „exploatatorii” au disparut, ura viscerala n­a parasit totusi mintile ideologice si atunci ea a fost indreptata impotriva alogenilor (minoritatilor religioase, culturale, nationale). Internationalismul proletar, promovat cu consecventa de Internationalele, cite vor fi fost ele, si sintetizat in atit de cunoscutul slogan : „Proletari din toate tarile, uniti­va !” si­a pierdut, ca prin minune, actualitatea ; el a fost inlocuit, la rindu­i, cu mefienta fata de tot ceea ce venea din afara granitelor tarii. Insusi imnul proletarilor, Internationala („Sculati, voi oropsiti ai vietii, / Voi osinditi la foame, sus !”, va mai amintiti ?), pe care scolarii il fredonau obligatoriu la sfirsitul cursurilor a disparut din repertoriul corurilor si forma-tiilor artistice de amatori. Caci muncitorii din Occident, cei „osinditi la foame” din cintec, veneau in tara cu Mercedesuri, in timp ce ai nostri, in calitatea lor de clasa conducatoare, circulau pedestru, pastrind patriotic legatura cu solul strabun…