Moliere s-a nascut in Paris, probabil in ianuarie 1622. Certificatul de nastere accepta data de 1622 15 ianuarie, dar asta nu e posibil ca el sa fie nascut in ziua lui de botez. Locul de nastere este de asemenea disputat, dar mai degraba vede lumina in casa de pe strada Sf. Honore. Tatal lui era Jean Poquelin, un tapessier, care in 1631 a mostenit de la unchiul sau care era valet tapissier de chambre du roi. Familia Poquelin a venit din Beauvais, care timp de citeva secole, prosperau in domeniul negotului. Deci, legenda despre descendenta scotiana va fi contrazisa, aici. Mama lui Moliere era Marie Cresse; de partea taica-sau era conectat cu familia Mazuel care era legata de curtea Franceza.

In 1632 Moliere isi pierde mama; Tata-l sau se recasatoreste in 1633. Tata era in possesia citorva magazine in acoperitul Halle de la Foire, la Saint-Germain des Pres, si viografii si-au imaginat ca Moliere si-a inceput acivitatea prin spectacolele oferite oamenilor in timpul unor sarbatori. Despre educatia primara putin este cunoscut; dar cu adevarat se stia ca mama-sa stia bine Biblia si Vietele lui Plutarch, carti care un copil intelegent nu ar reusi sa-le studieze. Necatind la traditia persistenta, nu se poate spune ca pentru educatia de mai departe, parintii nu acordau o atentie. El a invatat la College de Clermont. p6o4og

Cunostintele cu familia Bejard i-au adus lui Moliere multe nefericiri. Tatal acestei familii, Iosif Bejard mai mare era un om nevoias, cu 11 copii cel putin. Numele sotiei era Marie Herve. Unul din cei mai notati copii ai aceste familii erau Iosif, Madeline, Genievieve si Armande. Dintre acesti, Madeline era o femeie cu mare talent in actorie, care era si prietena cu Moliere, fiindca toti acesti erau oameni de aceasi virsta cu Moliere. Pe 14 februarie, de ziua sfintului Valentin la 1662 Moliere se casatoreste cu Armande Claire Elisabeth Gresinde Bejard. Dusmanii de la acel timp spuneau ca Armande Bejard nu era sora cu Madeline ci fiica ei; aceste au fost argumentele lui Houssaye Arsene, lipsite de logica si cu confuzii ignorante, care nici nu trebuie criticate.

Dar sistema lui M.Loiseleur sint mai serioase, el nu merge mai departe de idea ca Madlene era mama Armandei. Aceasta chiar era o opinie populara, opinie, viziune bazata pe birfele lui Montfleury, un rival de a lui Moliere, dar care era si era autoritar fiindac isi impunea drepturile asupra "La Fameuse comidienne" (1688), a carui autor era anonim, si asupra numai prejoase piese "Elomire hypochondre". In 1821 birfele intra intr-un soc cind Beffara cind discopera "acte de manage" in care se spune ca Armande este sora Madlenei Bejard, de la acelasi tata si aceasi mama. Scandalul, s-a aprins din nou se catre M.Fournier si M.Bazin, in 1863. A fost descoperit un document legal de la 10 martie unde vaduva lui Iosif Bejard a anuntat, a scris din numele ei si din numele copiilor sai, despre mostenire si despre facturile neplatite. Aici in acest document copii sunt descrisi ca niste minori. Despre Armande Bejard se spune ca inca nu era botezata in martie 1643, care apoi a devenit sotie lui Moliere.

Noi ajungem la concluzie ca Armande cind era copila era cunoscuta ca sora Madlenei si nu ca fiica. M.Loiseleur refuza sa accepte astfel de evidente. Madleine spune ca a devenit mama la 1638, de la fiica lui Esprit Raymond de Moirmoron, conte de Modene, si graf de Gaston duce de Orlean, fratele lui Louis XIII. In 1642 Modene, care a fost exilat din motive politice, era gata sa se intoarca, fiindaca Richelieu numai a murit, si Louis XIII era gata sa-l urmeze. Acum Madeleine era gata sa devina iarasi mama, aceasta este ipoteza lui M.Loiseleur, despre a deveni iarasi mama, si daca Modene ar reveni, el nu ar continua relatia, pina la moment ce nu se casatoreste cu dinsa, ceea ce nu putea sa faca fiindca sotia lui era inca in viata. Madeleine a anuntat pe mama adevararta a fetitei sa o socoata ca fiica adevarata a ei.

Teatrul Ilustru
Intorcindu-se la ordinea evenimentelor, Moliere a trecut anul 1643 jucind si ajutind sa menajeze Teatru Illustre. Aceasta organizatie a participat pe multe corturi de tennis, dar cu un succes foarte neinsemnat. Moliere a fost arestat de catre un comerciant care aproviziona cu lumnari, organizatia a fost nevoita sa imprumute bani din Auey pentru a-l elibera pe liderul lor din Grand Chatelet (august 1645).Procesul de transformare a cortului de tenis intr-un teatru era destul de scump, stiind faptul ca si nici locuri nu erau in groapa teatrului. Trupa era o vreme sub protectia ducelui de Orlean, dar aceste favori nu erau profitabile. Due de Guise, conform unor versuri tiparite in 1646, l-a facut pe Moliere sa prezinte scenele in costume. Dar nici costumele nu erau de ajuns ca sa cheme publicul…la teatrul de la Croix Noire, si locurile pustii l-au facut nevoi sa plece tot cu Teatru, din Paris, la sfirsitul lui 1646.

"Nul animal vivant n'entra dans notre salle" spune autorul grotesc in una din piesele lui Moliere, Elomire hypochondre. Dar la acel moment, in acel timp, multe trupe si-au gasit posibilitatea de a supravetui in provincie, si astfel Moliere a inceput sa joace dea lungul oraselor rurale, si prin sate. Un comic roman din Scarron ne da o imagine asupra aventurilor, dificultatile cu transportul, invalmasala cailor, carutele enorme care transportau dulapurile cu costume, noptile la tara, dupa viata de la oras, era ca un mars la razboi.

Perrault ne spune ca aranjamentele erau infaptuite in tineretea lui Moliere. Tapeseria era aranjata in jurul scenei, si intrarile si iesirle erau acoperite cu niste materii foarte grele…care citeodata la intrarea actorului in scena incurcau sau distrugeau machiajul, sau isi aninau palariile de ele…si astfel creiind incomoditate. Lumina in sala era creata de catre luminarile, care erau amplasata imprejur, una citeuna, erau putine, dar erau de ajuns. Era si obiecte de pret…ca de exemplu luminarile care erau puse pe o lustra care atirna de podul scenei..incaperii. Muzica era sub oferita de doi vioristi, o toba si o fleita.Cele mai inalte preturi erau cele de la balcoane…pretul careia era de 5 penny, pentru priviligiati erau cele din groapa 2 penny si jumatate. Usile teatrului se deschideau la unu, iar cortina la doua.

Directorul nominal al Teatrului Ilustru in provincie era Du Fresne; cei mai imortanti actori erau Moliere, Bejarzii, si Du Parc numit si Gros Rene. Este extrem de greu sa urmezi concertarile trupei in provincie. Ei au jucat la Bordeaux, de exemplu, dar data acestei aparitii este necunoscuta, cind Moliere (conform lui Montesquieu) cind a fost renuntat la tragedie si a fost fugarit, este diferit dat, 1644-1645 (Trallage), 1647 (Loiseleur), 1648-1658 (Lacroix). Posibil ca teatrul a prosperat mai bine in alte locuri in comparatie cu Paris, unde strazile erau erau baricadate in zilele razboiului de Fronde. Il gasim pe Moliere la Nantes in 1648, la Fontenay-la-Compte, si in prima-vara lui 1649 la Agen, Toulouse si probabil la Angouleme si Limoges.In ianuarie1650 ei au aparut cu stagiunea la Narbonne, si intre 1650 si 1653 Lyons era inima trupei.

In ianuarie 1653, sau posibil la 1655, Moliere a prezentat L'Etourdi la Lyon, una din piesele sale terminate, care este contrastata cu mici farse cu care a si exclus audienta rurala. Ar fi interesant sa aflam data precisa a iesirii piesei,dar La Grange (1682) spune ca "in 1653 Moliere a venit la Lyon, unde si-a dat prima comedie, L'Etourdi", pe cind in Registru de la La Grange el introduce data, anul de 1655. La Lyon in trupa intra si sotia lui Moliere.

In 1653 Prince de Conti, dupa mullte aventuri politice, isi avea rezidenta la La Grange, linga Pozenas, in Languedoc, si sansa i-a suris o relatie cu vechiul prieten de scoala. Conti era cunoscut cu Daniel de Cosnac, carui memorii isi arunca lumina. Cosnac a inchiriat trupa , dar o alta trupa, adica ce a lui Cormier, care a interceptat favoarea printului. Datorita lui Cosnac, Moliere i s-a acordat o sansa de a aparea pe scena teatrului privat de la La Grange.Excelenta in actorie, de interpretare, splendoarea costumelor, insistenta lui Cosnac si a secretarului Surasin, secretarul lui Conti, a facut ziua lui Moliere, si pensia, ii era acordta lui. Cind Cosnac i-a propus lui Moliere 1000 de Crown, ca recompensa, si ca sa suprapuna trupa lui Cormier, este evident ca profesia a devenit destul de profitabila.

In 1654, in timpul sesiunii de la Languedoc, Moliere si trupa lui a jucat la Montpellier. Aici Moliere a dansat balet (Le ballet des incompatibles), la care au asistat si oameni cu grad, fiindca era la moda pe acele vremuri, ca oamenii cu stare sa-si petreaca timpul la ballet. Rolurile personale a lui Moliere erau cele de ale unui poet si SotiaPestelui. Greautatea acestui mic rol era de a introduce caracterele oposite, dansind si cintind impreuna. Tacerea dansa cu sase femei, Adevarul cu patru curteni. Banii cu poetul….ai asa mai departe. Este discutat ca baletul sa faca parte din opera lui Moliere. In aprilie 1655 este cunoscut ca trupa era la Lyon, unde l-au intilnit pe clovnul Charles d'Assoucy, care ne informeaza ca Moliere tinea usile deschise. In noiembrie 1655 il gasim pe Moliere la Pezans, unde Moliere isi gasea obiceiul de a studia caracterul in scaunul barbierului. Cel mai vechi autograf de al lui Moliere dateaza cu 4 februarie 1656, pentru 6000 de lire, grant de ale autoritatilor de Languedoc. In acest an este notabil ca Moliere isi termina a doua sa comedie la Beziers, Depit amoreux. Conti in 1657 a incercat sa desfiinteze trupa, dar care nu s-a infaptuit. Relatiile cu Conti, Moliere si le-a inchis pina la 1666, cind printul a scris un tractat, impotriva lui Moliere si impotriva stagiunii, acuzind ca liderul finanta o scoala noua, scoala ateisa.

Moliere era acum independent de print si de favorile lor (1657). El a intrat intr-un nou circuit la Nismes, Orange si Avignon, unde a intilnit un nou fost coleg de scoala, Chapelle, si s-a intilnit cu prietenul vietei de mai tirziu, pictorul Mignard. Dupa caritatea oferita saracilor la Lyon el pleaca la Grenoble, de unde se intoarce la Lyon si de aici pleca la Rouen. La Rouen el s-a intilnit cu Pierre si Thomas Corneille. Trupa sa a jucat citeva piese de ale lui Corneille la Lyon si in alte parti. Dar intr-adevar Moliere a venit la Rouen pentru a se pregati de a se intoarce la Paris. "Dupa citeva calatorii, el a reusit sa fie protectat de Rege, care a si permis ca trupa sa ia numele sau, pentru a se prezenta in fata regelui si regina mama". Trupa pentru prima oara a aparut in fata regelui, in vechiul Luvru, la 24 octombrie 1658.

Moliere a fost distins cu titlu de maestru in ballet. Conform lui Grimarest, primul scriitor care a publicat viata lui Moliere (1705), "el nu numai a reusit cu umanismul dar si a terminat filosofia in cinci ani." El a terminat Colegiu de Clermont in 1641, anul in care Gassenti, un mare istoric de a lui Aristotel, a venit la Paris. Logica si Etica cu Fizica si Metafizica erau principalele carti, de baza, carti filozofice, de la colegiu de Clermont. Dar cind el a devenit unul din elevii lui, in companie cu Cyrano de Bergerac, Chapelie, si Hesnaut, Moliere a fost invatat sa aprecieze filozofia atomara a lui Lucretius. Nu exista nici o indoiala ca Moliere aproape sau chiar a terminat traducerea "De natura rerum". Conform manuscrisului de la Trallage, publicat de M.Paul Lacroix, manuscrisul scris de Moliere a fost vindut de catre vaduva lui , unui vinzator de carti.

Studiile Filozofice au lasat un semn in geniul (lui) Moliere. S-ar putea spune ca filozofia era exercitiul, ocupatia lui favorita in timpul vietii sale, si chiar citeva idei sunt clar expuse in unele din piesele lui. Datorita studiilor efectuate de dinsul in domeniul filozofiei au luat exemplu si pedantii contemporani.

Inainte de a intra, de a organiza trupa Moliere a obtinut niste cunostinte in Ocupatia tatalui sau. In 1637 tatal lui a obtinut pentru dinsul dreptul de a mosteni oficiul si locul de munca ca valet tapissier de chambre du roi. Acest document este mentionat in lucrurile sale, luate dupa moartea sa. Cind regele calatorea valetul il insotea sa aranjeze, sa menajeze mobila regala. Ar fi bine sa credem ca acest valet a fost Moliere, care l-a acompaniat pe Louis XIII ca pe tapisierul sau in provincie in 1642.
Aceasta este chiar imposibil ca Moliere a fost tinarul valet , chiar inainte de 13 iunie cind a fost arestat in 1642.

Dar asta ar fi mai degraba o romanta decit o istorie adevarata. Din documentul de la 6 ianuarie 1642, de la o chitanta cunoastem ca Moliere primeste o suma , de la decesul mamei sale, si posibilitatea de a succeda postul tatalui sau. La 28 decembrie al aceluasi an noi afla ca Jean Baptiste Poquelin cu Joseph Bejard, cu Madeleine Bejard si Genevieve Bejard si altii au inchiriat un cort de tennis si au aranjat locul pentru niste prezentari drama-tice. Trupa s-a numit L'Illustre Theatre, Illustre fiind un cuvint slang, liber incorporat de catre scriitorii timpului.

Moliere in timpul lucrului

Moliere acum avea 36 de ani. El a folosit experienta care au fost de cei 15 ani de activitate. El a vazut multi oameni si multe orase, toate mentinute cu umor rural si civic caracteristic Frantei. El era capul trupei, care la Grange, un prieten si camard spunea "cu adevart il iubim". El nu a avut profituri inainte de fapta cu printul Conti, gelos pe piesele lui Moliere, a si contestat. Noi l-am urmarit cu drumul sau dupa notele sale lasate, din Registru La Grange.

Prima aparitie a lui Moliere in fata regelui a fost catastrofala. Nicomede, de Corneille cel mai mare, era piesa, si noi putem crede ca actorii de la Hotel de Bourgogrie, care era prezenti au gasit mult de criticat. Cind opera s-a terminat, Moliere a venit in fata regelui sa-i ceara permisiunea de a juca una din piesele cele mici care le juca in fata provincialilor. "Docteur amoreux", una din cele comedii care produceau haz in rindurile spectatorilor, si sa te abtii era imposibil. Dupa punerea in scena a piesei, sala a fost surprinsa. Regele a ordonat ca trupa sa-se stabileasca la Paris. Teatrul isi avea sala la Petit Bourbon, intr-o linie cu prezenta strada du Louvre. Citiva actori deja au ocupat casa Marti, Vineri si Duminica, trupa lui Moliere juca in celelate zile. Prima piesa s-a prezentat la 3 noiembrie 1658 care a fost L'Etourdi. La Grange spunea ca comedia a avut un succes enorm, producind 70 de pistoale fiecarui actor. Succesul era reunoscut si chiar de inamicul lui Moliere, autorul Elomire hypocliondre (Paris 1670) "Je jouai l'Etourdi, qui fut une merveille".

Succesul oarecum atribuit elementelor de actorie din scena, si modul de expunere a sentementelor. Originalul piesei L'Etourdi este o comedie italiana (1629) L'Inavertito de Nicolo Barbieri detto Beltrame; Si multe invinuiri au fost aduse lui Moliere, din cauza ca acesta lua originala piesa si o schimba si introducea elemente de ale lui. Mult a fost insultat si acuzat de hotie de furt, insa el a si adus succesul trupei datorita acestor piese. Moliere isi cauta unele drepturi asupra acestor piese.

Urmatoarea piesa a lui Moliere era mai putin importanta, Sganarelle; ou le cocu imaginaire (Mai 28, 1660). Publicul a preferat o lucrare cu un caracter mai luminos, mai usor, si Sgnarelle era pusa in scena in fiecare an atit timp cit Moliere traia. Piesa a fost furata de un om care se pare ca a furat cuvintele tinind in memorie fiecare cuvint din sprectacol. Copia a fost publicata de Ribou, o rana dubla pentru Moliere atunci cind a fost tiparita, si fiecare trupa putea sa o joace. Moliere cu caracterul sau bun nu numai a lasat sa fie jucata de Ribou, dar practic i-a cadonat niste bani. La 11 octombrie 1660 Teatru du Petit Bourbon a fost distrus de conducatorul lucrarilor. Regele i-a acordat truepei Sala Du Palais Royal, dar mecanica vechiului teatru era destul de stricata.In acelasi timp Marais si Hotel de Bourgogne au avut intentia de a alunga trupa lui Moliere, dar cum spune La Grange "toti actorii il iubeau atit de mult pe seful pe liderul lor, care i-au unit intr-un colectiv genial, si care ne-a invatat bunului si manerilor, care le-a adus la aceea de a protesta, si impotriva de a pleca din trupa". In timp ce teatrul se aranja, se menaja, Moliere a jucat inainte regelui in diferite case, si la Louvre. In casele lor noi, original construite de Richelieu , Moliere a inceput sa joace la 20 ianuarie 1661. Moliere acum i-a impus pe inamici la o pier-dere catasrofala. Don Garcie de Navarre, o grea trage-comedie, care se nastea greu pe hirtiile lui, a fost prezentata pentru prima data la 4 februarie 1661.

Inainte de Paste Moliere a cerut doua parti ale profitului de la trupa,una pentru sine si una pentru sotia sa, daca se casatorea. La 24 iunie el a adus piesa L'ecole des maris. Idea piesei era tot asa de veche ca cea a lui Menander, si Moliere a fost direct acuzat de furt de la Adelphi de Terence. Una din scene este imprumutata de la istorie veche ca Boccaccio. Urmatoarea piesa era Les Fascheux, o comedie ballet, jucata inaintea regelui la Casa lui Fouquet la Vaux le Vicomte (Aug.15-20, 1661).

Inamicii lui Moliere

De la 1662 Moliere era in razboi cu multi rivali de ai sai. La Grange a mentionat vizita lui Floridor si Montfleury la Regina-mama, care vroiau sa obtina niste favoruri. La 26 decembrie era pusa in scena admirabila piesa "Ecole des femmes" care a provocat un adevarat razboi literar;

Iata o mica cronologie:

Decembrie 26, 1662 - Ecole des femmes.

Februarie 9, 1663 Nouvelles nouvelles, de De Vise. Moliere este acuzat de furt de la Straparola.

Iunie 1, 1663- Piesa lui Moliere, Critique de l'ecole des femmes. Aici Moliere recurge la critici, si in special la lucrul lui preferat, la marchizul critic.

August 1663- Zilinde o piesa de a lui De Vise, este tiparita. Scena din magazie, ataca reputatia "Elomire", care este a lui Moliere. El fura din italiana, spaniola, de la Furetibre Francion,el insulta nobilimea, el insulta crestenismul si asa mai departe.

Noiembrie 17, 1663 Portrait du peintre este tiaprita, un atac asupra lui Moliere de la Borsault. Aceasta piesa este o critica detaliata, de citeva persoane, asupra L'Ecole des femmes. Este pronuntat vulgaritatea. De aici aflam un lucru interesant in viziunea lui Borsault care il vede pe Moliere ca pe un jucator de tennis.

Moliere riposta cu L'Impromplu de Versailles, unde Borsault era mentionat cu nume.

Decembrie 7-Riposta lui De Vise, la L'Impromptu;ou La vengeance des marquis

Ianuarie 9 1664 L'Impromptu de l'hotel de Condi. Raspunsul unui fiu de a lui Montfleury.

Un aliat de a lui Moliere era Boileau care pune piesa "La Guerre comique; ou defense de l'ecole des femmes", asta a fost la 17 martie 1664.

Ultimii ani a lui Moliere

Dupa asta Moliere a mai scris si a pus in scena multe piese care au avut si succese si pierderi. La 17 aprilie 1667 Robinet, un jurnalist spune ca viata lui Moliere este in pericol din cauza unor dureri si boli. La 10 iunie, el a jucat in "Le Sicilien" inaintea orasului. Moliere a iesit din pericol. S-au jucat Tartuffe, dar Lamoignon l-a oprit dupa prima noapte. Urmatoarea piesa era Amphitryon, o adoptare libera de la Plautus, care ii era in atentia lui. Apoi in Avarul a imprumutat ceva de la dinsul.

Ce s-a intimplat cu Moliere pe 17 februarie, noi spunem din Registru lui La Grange "O zi obisnuita, aproape ora 10 seara, dupa comedie, Monsieur de Moliere a murit in casa sa, Rue de Richelieu. Suferind mult de la raceala si inflamatie, care a cauzat o tusa violenta. In aceasta violenta de tusa se zbuciuma tot corpul, dupa care s-a linistit, nu a trait mai mult de juamate de ora,dupa asta. Corpul lui este inmormontat St Joseph, regiunea St Eustache. Este acolo o piatra funerara aproape un fut deasupra pamintului".

Funeralele au avut loc pe 21 februarie la noua seara. Era inmormontat Jean Baptiste Poquelin Moliere, tapisier valet de chambre si un actor faimos.

Moliere ne-a deschis o noua poarta, o poarta care aprinde lumina in fata noastra, lumina cind noi suntem intr-un somn lung, din care fara de dinsul nu ne-am fi trezit nciodata. A vazut realitatea cu ochii sai insa aceea realitatea este vazuta si de noi datorita personalitatii si aportului adus de catre dinsul.