u5d23du
Etimologia cuvintului semidoct e la indemina oricui ; nu­i deloc greu de recunoscut particula semi­, care inseamna „jumatate” si care se regaseste in cuvinte precum : semicerc, semifinala, semiluna, semiton, semivocala. Neologismul doct („erudit”, „invatat”) e binecunoscut si el ; vorbitorii fac repede asocierea cu alte cuvinte romanesti precum : doctor, doctorat sau docent, dupa cum cei ce stiu frantuzeste sau latineste il pot raporta la francezul docte ori la participiul latinesc doctus „invatat”. Semidoct inseamna „pe jumatate invatat”, adica, citind dupa Dictionarul explicativ al limbii romane : „om care are cunostinte putine si superficiale (dar se crede cult), om putin instruit”.
Cum se vede, cel mai popular dictionar romanesc pune intre paranteze, in formularea­i lexicografica, precizarea „dar se crede cult”, lasind sa se inteleaga, dupa parerea mea cu totul inoportun, ca un semidoct este doar un om putin instruit, care numai uneori se crede cult. Nu este asa : semidoctul se crede intotdeauna instruit, sau, cel putin, se comporta ca si cum ar fi astfel. Pe un individ care nu stie ceva important, nu­l numesc automat semidoct, ci­i spun, dupa imprejurari, fie naiv sau necultivat, fie ignorant ori stupid, fie chiar prost. Nu zic despre un nescolit ca e semidoct, cita vreme el nu­si da aere de erudit. Ii voi spune insa ca­i semidoct unui farsor care­si aroga calitati intelectuale. Atunci cind notiunea careia i se ataseaza particula semi­ este socialmente prestigioasa, precum doct, compusul rezultat capata nuante peiorative, fiindca, in asemenea cazuri, orice „imputinare” este jignitoare. (Fenomenul se cunoaste de la diminutive : puisor e gingas, doctoras — ironic.) Tot dispretul si oprobriul, toata ironia si tot sarcasmul (dupa caz) pe care le presupune cuvintul semidoct se trag din impostura personajului numit sau calificat astfel ; caci incultura, ignoranta — prostia chiar — pot fi intelese si compati-mite, nu insa si… potlogaria.
Iata, spre neuitare, „alergia la impostura” a lui Geo Bogza, din Paznic de far : „Nici un om, din citi am cunoscut, oricit de neinsemnat ar fi fost, oricit de sarac, oricit de umil, fie ca era cizmar, sau dulgher, sau acar de cale ferata, nu s­ar putea plinge ca ar fi simtit intre mine si el vreo distanta, oricit de mica, si ca n­am stat de vorba ca doi oameni la fel de simpli, impartind intre noi piinea si apa, sau piinea si vinul, daca era si vin.
Dar impostorii, oricine ar fi fost sa fie, oricit de sus pusi, orice rol ar fi avut, mai ales in cultura, ei, da, au simtit distanta de netrecut, distanta de prapastie fara fund, dintre falsa lor importanta si gheata din pri-virile mele”.
Consecinta imediata a semidoctismului este, asadar, impostura ; aceasta, la rindu­i, induce complexul omniscientei. Niciodata un om simplu : „cizmar, dulgher sau acar de cale ferata”, nu­ti va tine lectii de etica, nici discursuri de filozofie… Da­i insa o instructie aproximativa, hraneste­l cu iluzii culturale, da­i diplome, titluri academice si functii universitare, da­i, mai cu seama, putere. Fara sa clipeasca, iti va oferi, in schimb, generoase sfaturi mobilizatoare, prelegeri „docte” de filozofie si — cu vocatie pedagogica ! — parintesti lectii de morala…