z1h11hm
"Noile educatii" sunt definite in programele UNESCO, adoptate
in ultimele decenii, "ca raspunsuri ale sistemelor educationale la
imperativele lumii contemporane" de natura politica, economica, ecologica,
demografica, sanitara eic.
Continuturile specifice, propuse din aceasta perspectiva, sunt integrabile la
toate nivelurile, dimensiunile si formele educatiei. Ele sunt prezentate in
termenii unor o-biective pedagogice prioritare care vizeaza: educatia relativa
la mediu, educatia pentru buna intelegere si pace, educatia pentru participare
si democratie, educatia in materie de populatie, educatia pentru o noua
ordine internationala, educatia pentru comunicare si pentru mass-media, educatia
pentru schimbare si dezvoltare, educatia nutritionala, educatia casnica moderna
( Noile educatii, coordonatori, Vaideanu, G.; Neculau, A., ).
"Noile educatii" sunt adaptabile la nivelul fiecarei dimensiuni a educatiei,
in functie de particularitatile acestora dar si de "ciclurile vietii"
si de conditiile sociale specifice fiecarui sistem educational. De exemplu, educatia
ecologica sau educatia relativa la mediu, caic poate fi integrata la nivelul educatiei
morale (in invatamantul general), educatiei intelectuale (in
invatamantul liceal), educatiei tehnologice (in invatamantul
profesional), ridica probleme specifice in anumite zone sau tari ale lumii,
respectiv in cadrul diferitelor sisteme sociale si educationale.
Metodologia valorificarii "noilor educatii" vizeaza toate dimensiunile
(intelectuala, morala, tehnologica, estetica, fizica) si formele (formala, nonformala,
informa-la) educatiei. Procesul declansat stimuleaza trecerea de la demersurile
specifice la abordarile globale, interdisciplinare, care permit aprofundarea unor
probleme sociale care cer solutii concrete: pacea, democratia, justitia sociala,
dezvoltarea, mediul, alimenta tia, sanatatea, protejarea copiilor si a tinerilor, promovarea invatamantului
si a cercetarii stiintifice...
Implementarea "noilor educatii" presupune elaborarea si aplicarea unor
strategii pedagogice si sociale speciale. Ele vizeaza:
- patrunderea "noilor educatii" in programele scolare si universitare
sub forma u-nor recomandari sau module de studiu independente, difuzate si prin
sistemele de comunicare moderne: televiziune, radio, retele de calculatoare etc;
- implicarea "noilor educatii" in programele educationale ca alternative
proiectate in diferite formule pedagogice: module de instruire complementara
(formala-nonfor-mala), ghiduri, indrumari metodologice, lucrari fundamentale
centrate asupra problemelor mari ale lumii contemporane (dezvoltarea economica,
tehnologia societatii informatizate, educatia permanenta, democratizarea scolii,
reforma educatiei...):
- regandirea sistemelor de selectare si de organizare a informatei' in
cadrul unui curnculum care, fie "introduce module specifice"- pentru
"noile educatii" - integrate ca discipline distincte in planul
de invatamant (educatia ecologica, educatia pentru o noua ordine economica
internationala...), fie introduce continuturile specifice unei "noi educatii"
in sfera mai multor discipline, printr-o "abordare infuzionala"
( Vai-deanu, George, , .,).
Aceste strategii pot dezvolta si o alta tendinta tipica proiectelor transdisaplinare:
abordarea unei probleme sau chiar a unei discipline de invatamant
cu contnbutia unor cunostinte metodologice provenite din directia tuturor continutunlor
integrate generic in formula "noile educatii".
Evolutia "noilor educatii" raspunde provocanlor "emergente, grave
si de anvergura planetara" inregistrate mai ales dupa sub genericul
"problematicii lumii contemporane" (JP.L.C.) - Vaideanu, George,
, .-.
"Noile educatii" reprezinta, intr-un fel, o continure a curentului
pedagogic afirmat la inceputul secolului XX, sub numele de "Educatia
noua".
"Educatia noua" era centrata indeosebi asupra innoirii raportului
metodologic educator - educat.
"Noile educatii" sunt centrate, mai ales, asupra unor obiective si mesaje
noi, care determina continuturile si strategiile educatiei in conditiile
lumii contemporane.
"Noile educatii" evolueaza in functie de procesarea realizata
la nivelul obiectivelor propuse care dau si "denumirea" fiecarei structuri
de continut, care poate fi proiectat ca modul sau disciplina de studiu conceput
strategic in plan disciplinar, dar mai a-les in plan interdisciplinar
si transdisciplinar.
Educatia ecologica sau educatia relativa la mediu vizeaza formarea si cultivarea
capacitatilor de rezolvare a problemelor declansate odata cu aplicarea tehnologiilor
industriale si postindustriale la scara sociala, care au inregistrat numeroase
efecte negative la nivelul naturii si al existentei umane.
Educatia pentru schimbare si dezvoltare vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor
de adaptare rapida si responsabila a personalitatii umane la conditiile inovatiilor
si ale reformelor sociale inregistrate in ultimele decenii ale secolului
XX, in perspectiva secolului XX.
Educatia pentru tehnologie si progres vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor
generale si speciale si a atitudinilor afective, motivationale si caracteriale,
deschise in directia aplicarii sociale a cuceririlor stiintifice in
conditii economice, politice si culturale specifice modelului societatii postindustriale
de tip informational.
Educatia fata de mass-media vizeaza formarea si cultivarea capacitatii de valorificare
culturala a informatiei furnizata de presa, radio, televiziune etc, in conditii
de
diversificare si de individualizare care solicita o evaluare pedagogica responsabila
la scara valorilor sociale.
Educatia demografica sau educatia in materie de populatie vizeaza cultivarea
responsabilitatii civice a personalitatii si a comunitatilor umane in
raport cu problemele specifice populatiei, exprimate la nivelul unor fenomene:
crestere, scadere; densitate, migratie; structura profesionala, pe varste,
sex; conditii de dezvoltare naturale, sociale (economice, politice, culturale,
religioase etc.) - situate in context global, regional, national, teritorial,
zonal, local.
Educatia pentru pace si cooperare vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor
si a atitudinilor civice de abordare a problemelor sociale prin dialog si participare
efectiva la rezolvarea pedagogica a contradictiilor obiective si subiective
care apar in conditii de (micro)grup sau in contextul comunitatii
sociale (profesionale, economice, politice, culturale, religioase etc), la nivel
national, teritorial, zonal, local.
Educatia pentru democratie vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de intelegere
si de aplicare a democratiei la nivelul principiilor sale valorice de conducere
sociala eficienta Areprezentarea, separarea puterilor, legitimitatea) si a institutiilor
sale recunoscute la scara universala, care promoveaza drepturile omului, incluse
si in programele scolare si universitare in cadrul unor module sau
discipline de invatamant.
Educatia sanitara moderna vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor specifice
de proiectare si de organizare rationala a vietii in conditiile rezolvarii
unor probleme specifice educatiei pentru petrecerea timpului liber, educatiei
casnice moderne, educatiei nutritionale, educatiei sexuale...
Evolutia "noilor educatii" marcheaza si procesul de valorificare metodologica
a a-cestora la nivelul celor cinci dimensiuni ale activitatii de formare-dezvoltare
a personalitatii. Putem vorbi astfel de un demers intelectual al "noilor
educatii"; un demers moral al "noilor educatii"; un demers tehnologic
al "noilor educatii"; un demers estetic al noilor educatii; un demers
fizic - sanitar si sportiv - al "noilor educatii".
Raporturile metodologice deschise intre dimensiunile educatiei si "noile
educatii" angajeaza urmatoarele patru demersuri pedagogice institutionalizate,
deja, la nivelul sistemelor moderne de invatamant.
A) Demersul "infuzional" angajeaza "noile educatii" in
aria unor discipline scolare diferite dar si a unor dimensiuni ale educatiei
diferite. De exemplu, problemele educatiei ecologice sunt abordate simultan
la biologie,chimie, fizica, geografie, dar si la nivelul educatiei intelectuale-morale-tehnologice-estetice-fizice
(sanitare).
Acest tip de demers ridica doua probleme metodologice de maxima importanta pedagogica
si sociala: necesitatea de a integra informatia adusa de la nivelul "educatiei
ecologice" in structura programei scolare, eliminand practica
juxtapunerii acesteia doar ca o anexa, la sfarsitul unui capitol sau manual;
necesitatea de a realiza efectiv o sinteza curriculara intre cele doua
tipuri si circuite informationale.
B) Demersul modular/disciplinar angajeaza "noile educatii" in
cadrul unor discipline de studiu integrate la nivelul unor trepte scolare dar
si la nivelul unor dimensiuni ale educatiei. De exemplu, "educatia ecologica"
este abordata ca "modul" in cadrul biologiei, in invatamantul
liceal, cu obiective specifice dimensiunii educatiei intelectuale.
Acest tip de demers ridica problema corelatiei existente intre diferitele
"module" introduse in cadrul unor discipline de invatamant.
De asemenea, ridica problema riscului unilateralizarii obiectivelor specifice
in cadrul aceleiasi dimensiuni a educatiei.
C) Demersul disciplinar anagajeaza "noile educatii" in cadrul
unei discipline scolare distincte. De exemplu "educatia ecologica"
apare ca disciplina de invatamant, integrata in planul de
invatamant, proiectat la nivelul sistemului scolar respectiv, cu
obiec tive pedagogice institutionalizate la nivelul programei scolare, care proceseaza
adecvat resursele generale si specifice ale tuturor dimensiunilor educatiei.
Acest tip de demers a consacrat deja in planurile de invatamant
noi discipline scolare: educatia ecologica, educatia civica, educatia pentru
drepturile omului, educatia sanitara, educatia demografica si mai ales educatia
tehnologica.
Problema metodologica pe care o ridica demersul disciplinar tine de statutul
special al disciplinelor scolare promovate pe aceasta cale. Ele nu au baza academica
specifica stiintelor particulare, care dau si titulatura majoritatii disciplinelor
scolare. Proiectarea lor presupune, astfel, in mod obiectiv, depasirea
tendintelor monodiscipli-nare in favoarea strategiilor pluridisciplinare
centrate simultan asupra continutunlor stiintifice preluate informativ dar si
a efectelor sociale, aplicative prelucrate formativ, in sens intelectual,
moral, tehnologic, estetic, fizic.
D) Demersul transdisciplinar angajeaza "noile educatii" la nivelul
unor "sinteze stiintifice" propuse trimestrial sau anual de "echipe
de profesori". De exemplu, problemele globale si speciale ale educatiei
ecologice sunt abordate de o echipa formata din profesori de filosofie, sociologie,
economie; biologie, chimie, fizica, etc., in cadrul unor lectii de sinteza,
seminarii etice, conferinte tematice, dezbateri ideologice, concursuri scolare
etc.
Acest tip de demers, "probabil cel mai interesant, mai promitator, dar
si mai greu de pus in aplicare" (Vaideanu, George, , .). raspunde
unor teme incluse in continutul "noilor educatii", care reflecta
tensiunea ideologica si psihosociala a problemelor lumii contemporane: democratia;
dezvoltarea economica; apararea mediului natural, valorificarea timpului liber,
relatiile dintre sexe. rolul religiei, raportul dintre national si international
in viata politica; raportul dintre national si universal in creatiile
culturale; cultura societatii postindustriale de tip informatizat...
Dificultatile metodologice inerente acestui demers angajeaza sensibilitatea
si responsabilitatea sociala a educatorilor: capacitatea lor de abordare globala
(intelectuala-morala-tehnologica-estetica-fizica) a activitatii d&formare-dezvolFare
a personalitatii: atitudinea lor de deschidere fata problemele instruirii permanente:
vointa lor de auto-perfectionare profesionala continua. - Continutul educatiei,
Dimensiunile educatiei.