z8y24yb
In episodul de saptamina trecuta, spatiul tipografic nu mi­a permis sa duc pina la capat consideratiile despre Europa. In consecinta, am expediat destul de sumar locutiunea intrarea in Europa. De aceea cred ca notele ce urmeaza sint o completare necesara.
Intrarea in Europa este un slogan la moda. Se aude des in Parlament. De asemenea la radio si la televiziune. In presa scrisa e nelipsit. Prin ambiguitatea ei, sintagma devine profitabila pentru retorismul demagogic, fiindca ascultatorul, sedus de argumentatii abile, poate fi facut sa inteleaga din aceasta formula ceea ce vor — dupa imprejurari si interese — politicienii.
Ultranationalistii, ca si patriotii de ocazie sau de parada, se revolta numai la auzul expresiei. Cum, adica, protesteaza dinsii, noua, care ne­am nascut si am rezistat eroic, de­a lungul unei istorii ostile, in acest perimetru atit de bine delimitat cartografic, chiar noua, romanilor, ni se contesta apartenenta la acest spatiu geografic ? Oare nu sintem noi aici de veacuri si pe veci stapini ? Si, atunci, de ce trebuie sa mai intram o data in Europa ? Nu am fost noi o bariera in calea invaziilor asiatice, nu am salvat noi insine Occidentul european de stihiile istoriei ? Cine are dreptul, si de pe ce pozitie, sa puna la indoiala aceasta realitate ? Atitudinea lor pare destul de logica si de indreptatita. Si pina la un punct si este astfel. Dar numai pina la un punct… Caci ar trebui sa ne intrebam onest : in care Europa ne gasim si in care Europa vrem sa intram ? Sintem noi, oare, cu adevarat, in Europa civilizatiei, a ratiunii si a tolerantei ? Putem raspunde, in toata sinceritatea, si DA, si NU. DA, prin Eminescu si Cioran ; DA, prin Enescu si Brincusi ; DA, prin alte valori spirituale romanesti care ne­au dus faima in lume. Din pacate insa NU sintem complet in Europa si aceasta ar trebui s­o recunoastem raspicat, daca vrem, intr­adevar, sa indreptam lucrurile. Vom fi in Europa pe deplin numai atunci cind granicerii si vamesii nu ne vor mai trata ca pe niste prezumtivi tradatori de tara sau infractori de drept comun ; numai atunci cind, trecind prin fata hotelului Continental din Timisoara, nu ni se va mai sopti conspirativ la ureche : marci, dolari ; numai atunci cind vom merge la Moldova Noua fara canistre si cind nu ne va mai fi frica de agresiuni verbale telefo¬nind la 931 ; vom fi in Europa numai atunci cind ne vom respecta unii pe altii indiferent de convingerile politice sau religioase si indiferent de limba pe care o vorbim in propria familie sau pe strada ; vom fi in Europa definitiv numai atunci cind vor disparea gropile de pe soselele romanesti, iar pe marginea drumurilor vom putea opri in parcari curate si ingrijite ; numai atunci cind trenurile vor sosi la vreme si, mai ales, numai atunci cind vom fi prosperi la noi acasa…, pentru ca nimeni nu­l respecta pe sarac (chiar daca­i cinstit !), in ciuda declaratiilor fraterne de pe la dineurile oficiale.
Iar bogatilor, nici Europa nu le cere vize !