DEFINITII ALE COMUNICARII

a. “Faptul de a da, a transmite sau a schimba mesaje” b. “Transferul de ganduri si de mesaje, prin opozitie cu transportul sau transferul de bunuri si de persoane” c. Se vorbeste de comunicare de fiecare data cand un sistem, respectiv o sursa influenteaza un alt sistem, in speta un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leaga.

d. Cuvantul comunicare cuprinde procedeele prin care „un spirit poate afecta un alt spirit: limbajul, muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si in fapt toate comportamentele umane.” e. „Mecanismul prin care relatiile umane exista si se dezvolta, adica deopotriva toate simbolurile spiritului si mijloacele de a le transmite in spatiu si a le conserva in timp” f. Comunicarea este ca o impartasire, un mod de a pune in comun un ansamblu de semne informationale

Fiecare dintre definitiile redate specifica o dimensiune a comunicarii. Primele doua inteleg comunicarea ca un transfer de informatie, opunand transferul de idei, cunostinte, ganduri si mesaje transferului de lucruri materiale, a treia si a patra retin mai curand ideea de influenta sau de efect, decat pe cea de transfer. In a cincea definitie comunicarea constituie mecanismul relatiilor interumane. In a sasea se pune accentul pe impartasirea semnelor de catre cei aflati in comunicare. p7c4cz
Comunicarea este, deci, interactiune, interpretare comuna, relatie, actiune, efect de reducere a incertitudinii intr-o situatie data, echivalenta dintre codificare (la sursa) si decodificare (la destinatar). Ea presupune cel putin trei elemente -; comunicator, mesaj, receptor.

FUNCTII ALE MASS MEDIA

1. Activitatea de supraveghere consta in „producerea de informatii utile puterii si cetatenilor (informatii asupra evenimentelor care se produc in mediu), pentru a-i preveni asupra anumitor pericole si pentru a contribui la dezvoltarea culturala si a relatiilor interculturale.” In acelasi timp aceste informatii maresc prestigiul persoanelor respective, conferindu-le statut sau ne avertizeaza asupra indivizilor periculosi, criminali. In activitatea de supraveghere pot aparea, totodata, disfunctii ca: amenintari pentru stabilitatea societatii si a indivizilor, crearea de panica, anxietate sau apatie, amenintarea prerogativelor puterii sau facilitarea invaziei culturale.
2. Functia de punere in relatie a comportamentelor -; consta in atenuarea amenintarilor la adresa stabilitatii sociale si sprijinirea mentinerii puterii; furnizarea unor mijloace utile cetatenilor pentru a-si putea reduce anxietatea sau pentru mentinerea consensului cultural; indeosebi editorialele si comentariile asupra informatiilor ofera sugestii si prescriptii pentru conduite adecvate evenimentelor si situatiilor existente.

3. Functia de transmitere culturala -; consta in transmiterea valorilor si normelor sociale de la grupurile sociale catre indivizi, de la o generatie la alta, ceea ce are drept consecinta cresterea coeziunii sociale, intarirea integrarii sociale a indivizilor, reducerea armoniei, standardizarea normelor culturale.
4. Functia de loisir -; consta in producerea destinderii si a amuzamentului (independent de orice efect instrumental)
Proliferarea spectaculoasa si uriasa forta de influentare pe care au dovedit-o a facut din mijloacele de comunicare in masa deopotriva vedete ale vietii publice de la acest sfarsit de mileniu si obiect predilect de cercetare pentru sociologia contemporana.
Urmarea directa a acestui interes deosebit este imensa literatura consacrata analizei rolului mass-media in plan social, cultural, economic, organizational, care acrediteaza sintetic urmatoarele functii:
· functia de informare, ce satisface o incontestabila trebuinta umana
· functia de interpretare, ce se manifesta atat de explicit prin productii jurnalistice de genul editorialului sau al comentariului. Primul exprima punctul de vedere oficial al organului de presa, pe cand cel de-al doilea face cunoscute publicului numai opiniile personale ale autorului sau. Sunt cuprinse aici si selectarea informatiei transmise si stabilirea unor prioritati percepute de receptori drept adevarate ierarhii de importanta.
· functia instructiv-culturalizatoare, care se refera atat la furnizarea explicita de cunostinte cultural-stiintifice, ca in cazul unor filme documentare sau pagini de popularizare a stiintei din publicatiile periodice, cat si la promovarea, intr-o „forma mai putin evidenta, dar cu atat mai persuasiva, a valorilor, normelor, modelelor de comportament ce tin de paradigma culturala a societatii, la a carei stabilitate contribuie astfel, intr-o masura deloc neglijabila.”
· functia de liant, care deriva din precedentele, caci indivizii care poseda un bagaj de informatii asemanator, sunt preocupati de aceleasi probleme ale actualitatii si impartasesc valori morale si culturale comune se vor simti mai apropiati unul de celalalt si se vor solidariza, la nevoie, dincolo de frontierele nationale, religioase, politice sau rasiale, mobilizandu-se in favoarea unor cauze nobile, percepute drept ale intregii umanitati.
· functia de divertisment, care raspunde dorintei de relaxare a omului stresat de solicitarile profesionale, dar si setei de evadare intr-un univers imaginar a neadaptatului. Nu numai ca, procentual, emisiunile sau paginile dedicate amuzamentului sunt in continua crestere, dar, mai mult, se constata o orientare tot mai marcanta catre tratarea in termeni de spectacol a tuturor subiectelor abordate de mijloacele de comunicare in masa.