r6u21up
Logica pedagogica/educatiei studiaza procesul de elaborare a discursului si a limbajului pedagogic in perspectiva optimizarii mesajului pedagogic la nivelul corelatiei dintre subiectul educatiei - in calitate de emitator si obiectul educatiei - in calitate de receptor.
Functiile logicii pedagogice/educatiei, dependente de "propedeutica procesului de invatamant" evidentiaza importanta elaborarii unui proiect pedagogic rational inaintea declansarii actiuni didactice la niveluri de eficacitate sociala maxima. Din aceasta perspectiva, logica pedagogica intervine simultan in calitate de: a) stiinta a subiectului educatiei/emitatorului (logica proiectarii pedagogice/didactice); b) stiinta a "obiectului gandirii" (logica elaborarii mesajului educational); c) stiinta a formelor gandirii (logica valorificarii mesajului educational/elaborarii repertoriului comun optim); d) stiinta a structurilor gandirii (logica elaborarii si a valorificarii mecanismelor de conexiune inversa, externa si interna).
Implicarea logicii pedagogice in analiza activitatii de formare-dezvoltare permanenta a pesonalitatii evidentiaza calitatea acesteia de: a) "stiinta a gandirii asupra realitatii", care vizeaza logica de elaborare a finalitatilor educatiei; b) "stiinta a limbajului referitor la realitatea educatiei", care vizeaza logica de elaborare a mesajului educatiei; c) "stiinta a actiunii care vizeaza schimbarea si remodelarea realitatii" educatiei ( Ioan, Petru, coordonator, , .), pe circuitul: repertoriul comun-compor-tament de raspuns al elevului-co«exz««e inversa externa-conexiune inversa interna-perfectionarea proiectului pedagogic, corespunzator structurii de functionare a actiunii educationale.
Logica pedagogica a actiunii educationale reflecta nucleul functional al activitatii de formare-dezvoltare continua a personalitatii umane, proiectata si realizata in mod intentional dar si prin interventia influentelor directe si indirecte, situate la nivelul campului pedagogic intern (ambianta educationala) si extern (spatiul si timpul educatiei, stilurile educationale). Acest camp psihosocial deschis, "nu trebuie lasat la voia intamplarii ci trebuie supus unor transformari" dirijate in sens pedagogic explicit.
Logica pedagogica a actiunii educationale dobandeste astfel o baza "functional-si-tuativa" care permite valorificarea intentiilor asumate de un subiect al educatiei cunoscut si recunoscut dar si a efectelor, directe si indirecte, a caror cauze trebuie cautate si orientate in sens formativ explicit sau implicit ( Geissler. Erich. E.. . . -).
Baza reala functionala a actiunii educationale este relevanta !a nivelul schemei de organizare a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii proiectata si realizata conform unor finalitati asumate social (ideal, scopuri pedagogice) dar si a unui proiect pedagogic asumat individual sau colectiv.
Baza reala situativa vizeaza raporturile vizibile si invizibile existente intre nucleul functional-structural al activitatii de educatie si campul psihosocial care o inconjura. Aceste raporturi delimiteaza chiar "o situatie educationala cu o valoare potentiala pentru actiunea educationala", care constientizeaza influentele a numerosi factori sociali (economici, politici, culturali) angajati direct sau indirect in activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane (Nicola, Ioan, , .).
Logica pedagogica a actiunii educationale inglobeaza astfel urmatoarele circuite praxiologice:
- circuitul formativ, care da consistenta operationala corelatiei dintre subiectul si obiectul educatiei;
- circuitul autoreglatoriu, care da deschidere corelatiei dintre subiectul si obiectul educatiei;
- circuitul probabilistic, care da stabilitate statistica. in conditii de camp psihosocial neunivoc, corelatiei dintre subiectul si obiectul educatiei;
- circuitul teleologic, care da un echilibru intern indispensabil corelatiei functio-nal-structurale dintre subiectul si obiectul educatiei;
- circuitul cibernetic, care da ordinea si supraordinea corelatiei dintre subiectul si obiectul educatiei, "la intrarile si la iesirile sistemului";

- circuitul prospectiv, care da responsabilitate psihosociala suplimentara, participativa si anticipativa, corelatiei dintre subiectul si obiectul educatiei ( Nicola, I-oan, , .-);
- circuitul gnoseologic si metodologic complet, care da posibilitatea obiectului e-ducatiei (care in sens ontologic are deja statut de "subiect") sa devina subiect al educatiei (si in sens gnoseologic si metodologic).
Logica pedagogica a actiunii educationale, bazata pe corelatia functionala su-biect-obiect, delimiteaza practic un circuit complex, care asimileaza nu numai operatiile interne, intentionale, explicite, ci si influentele externe, spontane, implicite, orientate permanent in sens prioritar formativ, autoreglate permanent in sens prospectiv, in termenii (autoperfectionarii rezultatelor, evidente la "intrare" si la "iesire", pentru transformarea, in timp, a obiectului educatiei in subiect al educatiei.
Logica interventiei educative valorifica resursele psihosociale angajate la nivelul corelatiei dintre subiectul educatiei si obiectul educatiei, ( Salavastru, Constantin, in Ioan, Petru, coordonator, , . -). Ea poate actiona simultan in calitate de:
- logica standard, intelectuala, realizabila in sens traditional, aristotelic, in limitele unei gandiri formale, care pune accent pe factori previzibili, controlabili in timp si spatiu;
- logica a afectivitatii, realizabila pe alt palier decat logica intelectuala, prin anumite "stari difuze", care uneori pot deveni dominante;
- logica a autoritatii, realizabila la nivelul raportului dintre "purtatorul autoritatii "/profesorul - obiectul autoritatii/elevul - domeniul autoritatii /cunostintele stiintifice incluse in programele scolare;
- logica individuala, realizabila in raport cu o gandire formala ideala, nealterata de influente externe;
- logica sociala, realizabila pe alt palier decat logica individuala, manifestandu-se prin "detectarea cadrelor exterioare omului si gandirii sale" desfasurate la niveluri de; "indiferenta actionala" - "dezacord atitudmal"/unilateral sau bilateral - "acord atitudi-nal"/unilateral sau bilateral (idem, . , );
- logica deontica si juridica, realizabila prin respectarea normelor care vizeaza intotdeauna discursul practic al intervientului", in calitatea sa de subiect/emitator al educatiei (idem, . ).
Viitorul logicii pedagogice, in calitatea sa de posibila stiinta a educatiei, presupune centrarea investigatiilor asupra urmatoarelor doua probleme;
) perfectionarea comunicarii in contextul unei actiunii educationale situata in camp psihosocial deschis care influenteaza corelatia subiect-obiect;
) stimularea mecanismelor interne ale invatarii orientate in directia unei finalitati adaptative prin valorificarea tuturor factorilor intelectuali ( operatiile logice fundamentale si instrumentale ale gandirii) si nonintelectuali ( logica afectivitatii si a motivatiei individuale si sociale).
Legea invatamantului/ prevede introducerea logicii educatiei in planul de invatamant al Departamentului universitar pentru pregatirea cadrelor didactice/Seminarul pedagogic. Ea este disciplina de studiu in anul I/semestrul II, cu colocviu la sfarsitul semestrului II - obligatorie in cazul celor care opteaza pentru o cariera didactica .
In acest context, dobandirea statutului de stiinta a educatiei presupune promovarea unui demers interdisciplmar intre logica si pedagogie. in asemenea conditii logica educatiei poate fi interpretata ca stiinta pedagogica ( Ioan, Petru, in loan, Petru coordonator, . -).